Rezumatul unei zile

O zi lunga, in parte grea si obositoare. Cam asa a fost pentru mine aceasta zi de joi. A inceput mai devreme ca de obicei si cu jumatate din stresul obisnuit in ziua de plata a chiriei. Am simtit ca mi-am putut stapani intensitatea stresului si a emotiilor, imi spuneam ca nu e mare lucru, ca nu mai sunt copil de scoala si chiar m-am mirat ca nu mai am aceeasi incordare ca altadata.

Pe urma m-am dus la gradinita sa vad ce soarta a avut inscrierea si cu toate ca eu am depus cerere luna trecuta, aflu ca de fapt acum se fac inscrierile oficiale pentru cei noi si ca trebuie sa mai aduc o copie de pe cartea de identitate, pe care puteau sa mi-o fi cerut si data trecuta cand ma dusesem blindata cu tot felul de hartii posibile si imposibile. Si asta o voi duce maine. Nu mai inteleg, ca din aprilie tot se fac inscrieri pe serii mai complicat ca la facultate.Macar de mi-ar primi-o, ca nu mai conteaza stresul si harababura.

Mi-am luat si o portie de Cismigiu, si una din parfumul teilor,care pe mine ma imbata, nu alta. Si am pasit pentru cateva minute pe stradutele unui Bucuresti din alte vremuri- linistea, cladirile impunatoare, solide, rafinate-pareau desprinse dintr-o lume atat de diferita, din alta felie de timp.

Am ajuns si pe strada Doamnei (cine stie, cunoaste!) si m-am intors cu ceva neasteptat, dar suficient pentru a-mi da doza de bunadispozitie pentru restul zilei.


Oboseala m-a ajuns. Multumita de progresele facute si de apropierea de finalul cartii, in sfarsit, las pentru maine si poate si pentru poimaine, paginile ramase si imi voi odihni trupul purtat pe multe drumuri. Purtat la pas in cea mai mare parte. Asa cum imi place.