miercuri, 29 mai 2013

Bookfest, Bookfest



Salonul International de Carte Bookfest si-a deschis portile pentru a opta oara pentru a intampina iubitorii de carte de toate varstele. Multe evenimente vor avea loc in aceste zile 29 mai-2 iunie, la Romexpo, spre a face deliciul celor ce iubesc cartile si discutiile pe teme literare. Cum data de 1 Iunie se suprapune si in acest an in programul Bookfest, cei mici vor avea si ei parte de evenimente dedicate. Tarile invitate in acest an sunt cele vorbitoare de limba germana- Germania, Elvetia si Austria, si aici puteti afla mai multe despre scriitorii din aceste tari care ne onoreaza cu prezenta in cadrul Bookfest.  Din tot ce am citit eu pe internet cu privire la aceste evenimente, se anunta a fi foarte interesant. As participa cu mare drag macar la o parte din evenimentele ce vor avea loc, daca as putea merge singurica, sa pot asculta in tihna ce se vorbeste acolo. Nu voi mai face multe achizitii din lipsa de bani, anul acesta. Dar si pentru ca am camara plina si mi-am slefuit criteriile de achizitie de carte. Oricum, sunt unii dintre cei care au ajutat consistent in ultimii ani piata de carte din Romania. Nu ca ma laud, dar datorita unora ca mine s-a ajuns la media aceea redusa de carti cumparate/ citite pe an de fiecare roman. Altfel, stateam si mai prost.

Articol umanitar



Desi nu obisnuiesc sa fac asta, dat fiind faptul ca am fost rugata sa public un articol pe blog pentru a raspandi povestea trista a acestui baietel si a-l ajuta, astfel, sa adune banii care pentru el inseamna lumina, voi scrie asadar un astfel de articol. Frazele menite sa emotioneze nu-mi sunt pe plac, prefer expunerile concise ale problemei. 


Dorinel Tilica s-a nascut inainte de termen si a primit un crunt diagnostic, unul din acele riscuri de care se tem cele mai multe mamici cand le ameninta nasterea prematura- retinopatie. Fara vedere, dar cu o dorinta de viata puternica,   are acum 4 ani. Si poate deveni ca noi, ceilalti, printr-o operatie evident, costisitoare, pe care familia nu-si permite sa o plateasca, asa cum multi dintre noi nu am putea dispune de aceasta suma- 30.000 euro. Dar atata timp cat exista o sansa pentru copilul sau, nicio mama nu se da batuta si cauta toate solutiile pentru a-l ajuta. In speranta ca din putin cate putin, se vor aduna in cele din urma banii necesari operatiei care ii va reda vederea copilului.

Sincera sa fiu, nu stiu cat de mare va fi ajutorul meu, dar macar prin promovare sper sa contribui cat de cat. Am vazut pe blogul destinat acestui caz ca si alti bloggeri au promovat povestea lui, dintre care si unii ale caror bloguri le stiam.

Detalii mai multe despre cazul lui  Dorinel gasiti pe blogul



Imi fac datoria sa semnalez aici si numerele de cont in care se pot face donatii, pentru o mai buna vizibilitate. 

Titular cont Tilica Mariana mama copilului

RO68RNCB0579040596800001 -cont Lei
RO41RNCB0579040596800002cont in EURO

Cod SWIFT RNCB ROBU

Sucursala Stefan Luchian Botoșani

0231.549.150-Tilica Mariana

0726.453.127-mama Tilica Mariana


marți, 28 mai 2013

Senzatii de vara




Seara trecuta a fost plina de senzatii olfactive si gustative deosebite. A inceput cu parfumul teilor, sublim, puternic- o desfatare. A continuat acasa cu niste rosii cu gust adevarat, de rosie. Nici nu stiu sa vi-l descriu. Am avut senzatia ca mananc ceva viu, nu ceva de plastic. Puteam sa fac comparatie, dar nu am indraznit sa mai gust din cele de plastic din supermarket. Dupa aceea, am primit cirese de la tara, de la ai mei, printr-o cunostinta. Fratele meu le-a luat si mi le-a adus. Cand am venit cu ciresele, in casa mirosea a pepene, un alt parfum proaspat, ispititor. Am mancat si o jumatate de felie de pepene. Asta nu avea chiar gustul de altadata, dar era bun, cum nu ma asteptam.

luni, 27 mai 2013

Tulburarea dismorfică corporală



Scuzati cacofonia din titlu. Un documentar din seria Tabu de pe National Geographic prezenta cateva cazuri iesite din comun ale unor persoane ce sufereau de acest sindrom. Una nu se multumea cu marimea silicoanelor, alta isi tot lungea picioarele, alta isi sculpta oasele etc. Trasaturile acestui sindrom de care sufereau persoanele respective sunt focalizarea pe o  anumita parte  a corpului a carei aspect le nemultumeste si permanenta nemultumire in privinta acelei parti, oricate modificari de imbunatatire i-ar aduce. 

Puteti afla mai multe detalii despre acest sindrom al urateniei aici.

Am urmarit pe larg doar primul caz- cel cu silicoanele. Initil, tipa avea sanii mici si si-a pus implanturi. Pana aici nimic foarte ciudat, pana si la noi a devenit o operatie atat de raspandita, ca nu-si mai fac babele cruce cand aud.  Numai ca tot mici i se pareau, asa ca si le-a schimbat cu altele mai mari. Si tot asa, pana a ajuns la 19 interventii. Ultima dintre ele, facuta intr-o  tara sud-americana, intrucat medicii din Statele Unite refuzasera o interventie cu implanturi mai mari decat cele ce le avea atunci. Numai ca dupa putin timp, a inceput sa se simta rau. Avea semnele unei infectii la nivelul sanilor, care risca sa se raspandeasca in tot corpul, provocandu-i moartea. 

Introducere intr-o noua saptamana



Cum incepeti o noua saptamana? Proaspeti si entuziasti sau somnorosi si fara chefTrebuie sa recuoastem ca, in afara altor aspecte, o influenta de netrecut cu vederea o are si starea buzunarulu, care ne poate da fie buna dispozitie, fie o anumita lehamite. Obisnuiesc ca in fiecare luni sa ma gandesc la ce urmeaza in saptamana respectiva. Uneori sunt evenimente notabile, alteori nu. Saptamana aceasta, doua sunt evenimentele la care ma gandesc- Bookfest si Ziua Copilului. Cum buzunarul nu-mi permite realizarea niciunui wishlist pentru Bookfest, ma marginesc sa gasesc o varianta cat mai placuta pentru ziua de 1 Iunie.  Pe de alta parte, nu pot spune ca nu ma gandesc oarecum dezamagita ca nu voi putea merge la Targul de carte, dar ma consolez cu ideea ca am multe carti bune si foarte bune de citit in biblioteca si ca este timp din belsug pentru a-mi achizitiona si celelalte carti pe care mi le doresc. Daca in cazul lui Hemingway am reusit sa imi iau mare parte din carti, imi lipsesc doar vreo trei sau patru din ce s-a tradus la noi, in cazul lui G.G. Marquez am citit doar trei, imprumutate, o citesc pe a patra si mai am doar doua in biblioteca. Imi doresc asadar vreo zece carti pe care nu le am, dar asta in timp, nu dintr-o data.

duminică, 26 mai 2013

Crampeie din gandurile de moment

Ultima duminica din mai isi revarsa lumina peste noi. Nu stiu cat de cald o fi afara, dupa seara trecuta, care a fost cam racoroasa. Dar nu conteaza prea mult, oricum voi incerca sa savurez ceasurilece au sa vina. Sper sa fie o zi linistita. Aseara mi-am dat seama din nou cat de dependenta sunt de parcuri, de aer liber. Cand, dupa aversa aceea, cei doi au hotarat sa mergem in Cora Pantelimon sa se joace asta mica la locul de joaca din interior. Eu nu am vrut, caci nu aveam niciun chef de agitatie. Nu era vorba de galagie, ieri am stat si am citit foarte frumos si bine in zona Universitatii, unde avea loc un spectacol de dans in aer liber. In pofida muzicii din difuzoare, era o atmosfera placuta, nu era acel haos al necivilizatilor. Pe cand in Cora, stiam cum e. Iarna am mers mereu tot pentru cea mica si consideram ca atunci nu aveam de ales. Ori acum, chiar si dup ploaie, un copil se poate juca in parc, desi nu se poate da in leagane, topogane etc.

vineri, 24 mai 2013

O alta noutate de luat acasa si de citit



Ca sa nu uit, tin sa va semnalez o alta aparitie importanta in librarii- Viata domnului de Moliere, autor Mihail Bulgakov. Cartea a aparut la Humanitas Fiction, care de-a lungul timpului a mai adus in atentia noastra si alte carti importante din literatura universala- spre exemplu cele ale lui Nikos Kazantzakis, despre a carui capodopera, Raport catreEl Greco, v-am vorbit si eu, dar si cea mai cunoscuta opera a lui Bulgakov- Maestrul si Margareta

Viata domnului de Moliere reprezinta o biografie inedita a marelui dramaturg francez, ale carei prime pagini, lecturate online prin bunavointa Elefant.ro, m-au convins sa cumpar cartea. Cum nu am citit-o inca, va citez descrierea din prezentarea cartii. 

"Viata domnului de Moliere nu e atat o biografie, cat romanul scris la persoana intai de un prozator si dramaturg rus din secolul XX care intra in paginile cartii la fel cum Pirandello intra in scena spre a-si observa direct personajele, a sta de vorba cu ele si a le atinge. Simpatia pentru eroul sau capata deopotriva pudoarea si patetismul nascute din raportarea la sine. Relatia cu puterea politica e jocul periculos in privinta caruia autorul, la fel ca Moliere, nu-si face iluzii. Ce ramane in fond e opera, adusa la lumina prin mainile complice ale unei moase pricepute, si comicul inerent farsei pe care o traim. Viata domnului de Moliere e intalnirea intre doi mari scriitori."

O batranica si un copac risipit



Parcul dupa furtuna, la ceas de seara, mi s-a parut si trist de frunzele si florile pierdute in mazga de pe jos, dar pe de alta parte si inviorat de apa ce i s-a imbibat in sol. Nu era atat de devastat pe cat ma asteptam, dupa cum vazusem la tv, dar poate in partea asta de oras nu a fost asa crunt, stiu eu? Mai erau si altii cu copiii, desi nu prea puteau folosi ansamblurile de joaca, erau prea ude. Dar copiii gasesc intotdeauna metode de joaca, mai ales unii asa, ca fii-mea, care topaie ca un ied si am petrecut mai bine de o ora in parc. Era frig, mai ales stand intr-un loc, ca mine, pe banca stearsa cu servetele si cu ce am mai gasit prin traista cu minuni.

Doar cateva randuri



O zi fada ma asteapta. Asa presimt. Debusolata nitel din pricina zilelor saptamanii, pe care iar le cam incurc in mintea mea, limitata in miscare de vreme, care nu-mi permite sa stau ore in sir ca ieri pe o banca in timp ce copilul se joaca in voie si fara sa ma deranjeze foarte mult, doritoare de liniste pe care nu o am, ma pregatesc de week-end. Caci s-a incapatanat sa vina mai repede decat ma gandeam eu. Apasata de vesnicele obligatii financiare, nici macar o terapie prin shopping nu mi-ar fi de folos. 

Oricum, pe saptamana asta mi-am facut plinul din plin si sub o stea norocoasa nesperata. Sa mergi fara mari asteptari in cautarea unei carti si sa gasesti cateva din cele mult dorite la preturi intre doi si opt lei, e ceva. Mai ales Casa umbrelor, in doua volume, pe care am dat in total patru lei si o cautasem fara succes ceva timp, si, in plus, despre care stiam ca in caz de o gasesc ar fi mai scumpa, nu ma gandeam ca as putea da de ea pe rafturile de carti la 2 lei volumul, caci acolo, de regula, cartile in mai multe volume apar desperecheate. 

joi, 23 mai 2013

Vraiste in minte



Nu stiu de ce as avea nevoie pentru a functiona azi cum trebuie, dar mi-e clar ca nici ingredientele de rutina ale diminetilor mele nu sunt eficiente astazi. Cand te trezesti anapoda, mai trece un timp pana te repui in pozitia normala. E una din zilele alea in care nimic nu-mi convine, nimic nu mi-e pe plac, totul ma enerveaza, chiar si propria persoana. Asa ca hai sa incerc si cu scrisul, una din metodele eficiente de terapie pe care ti-o poti administra singur. Dar sunt sceptica azi in privinta sanselor de reusita.

Am constatat ca, totusi, desi credeam ca la mine cafeaua nu mai actioneaza nicicum, are efecte de a-mi da energie si a ma mentine fresh, treaza. Pentru a-mi da seama de asta,a trebuit sa existe o zi in care sa nu beau ratiile obisnuite si asa m-a luat iar somnul la amiaza, dar gandul la diferitele treburi ce nu puteau fi amanate, m-a impins sa ma ma ridic din pat imediat ce am vazut ca pic de somn, ca sa nu ma trezesc undeva spre intuneric. 

miercuri, 22 mai 2013

Cand memoria e depasita de realitate



In urma cu doi ani, cand adormeam copilul, noaptea, ca sa-mi treaca timpul fara sa innebunesc de plictiseala, numaram in gand cartile pe care le aveam. Imi era usor pentru ca aproape toate erau cumparate in timpul de cand ma mutasem in Bucuresti. Nu le tineam socoteala celor de la Bacau, ar fi fost prea greu. Dar cele cu care mi-am inceput biblioteca de azi erau pana intr-o suta si puteam face fel de fel de statistici. Le imparteam in gand pe edituri, calculam cat dadusem pe ele, apoi o alta statistica le impartea in cele citite si cele necitite, ori in cele scrise de autori romani si cele scrise de autori straini. Am inceput apoi sa le notez intr-un caiet. Greu de tinut pasul, pentru ca aveam de recuperat din urma si cu timpul detaliile le-am mai uitat.

De ce si iar de ce



N-as putea spune exact de cat timp, dar probabil or fi vreo cateva saptamani, de cand "de ce" a devenit un leitmotiv in gura fii-mii. Unele se continua in intrebari amuzante, iar altele sunt exasperante pentru mine. Nu mai spun ca intrebarile se repeta, nu doar in decursul unei zile, ci si in decurs de cateva minute. De ce? de ce? de ce? Numai cat aud "Mamiii", stiu deja ca urmeaza un "de ce". Si nu mai stiu ce sa raspund la unele la care nu mi-ar fi trecut prin minte sa concep vreodata un raspuns. Complicat e cand trebuie sa-i raspund de ce sunt distantele asa mari, nu neaparat ca ar fi chiar asa, de exemplu, de ce e semaforul asa departe, in sensul ca are in vedere un bulevard mai larg pe care trebuie sa-l traversam in graba, ca se face din verde rosu semaforul. O alta intrebare repetata cu insistenta e de  ce nu vine o data tati. Cand are chef sa vina, geaba explic eu ca e la servici si munceste ca sa aduca bani. Si asta nu se intampla doar seara cand ar fi firesc sa apara, dar uneori vine mai tarziu. Ci si dimineata, cand ne trezim dupa ce el a plecat, cand ma doare gura de dat vesnica explicatie.

marți, 21 mai 2013

Ceasuri terne, ceasuri calde



Voiam sa-ncep cu ceva comentarii de stiri, dar n-am s-o mai fac, e plin peste tot si ar insemna sa abordez subiecte suprasaturate in acest moment. Mai bine va zic cum mi-am petrecut seara de ieri, de dinainte de acea ploaie cam scurta ce mi-a zdruncinat pervazul de tabla. Am dat plimbarea pe jos pana in Cismigiu, pe mersul cu autobuzul, din cauza ca era cam tarziu si nu ne-ar mai fi ramas timp prea mult de stat in parc, daca foloseam o parte din el pentru a merge pe jos pana acolo. Si trebuie sa recunosc ca o anumita portiune de drum nici nu e prea recomandabil sa o parcurgi la pas seara, chiar daca mai era destul pana sa se-ntunece.  M-am convins si mai mult de acest fapt la intoarcere, pe intuneric, in masina cu tatitul nostru. 

luni, 20 mai 2013

Adio, arme



Ernest Hemingway – Adio, arme
Editura pentru Literatura, 1969
Traducere Radu Lupan

Cum sa vorbesc despre aceasta carte astfel incat sa va fac sa intelegeti exact ce am simtit citind-o? Sa spun ca povestea in sine este cea care m-a captivat, ar fi putin. Doar povesti incitante s-au tot perindat in cartile citite de mine si apoi au fost mentionate pe aici pe blog. Aceasta e mai mult de atat, si nu doar ea, singura, a generat cufundarea mea in paginile cartii. In fond, ea este destul de putin spectaculoasa, avem o poveste de dragoste pe fondul Primului razboi mondial. Si totusi, nu e un roman de dragoste. Nu unul pur si nicidecum siropos. 

E prima mea intalnire cu Hemingway si ma intreb de ce l-am ocolit pana acum. Doar cartea era cu mult inainte de a ma naste eu in biblioteca bunicilor. Si un timp a petrecut si la mine, necitita. Are un stil de a scrie, incat te lasa fara cuvinte pentru a le urmari pe ale sale, care curg fara sa-ti lase timp sa respiri.  Am citi cartea aceasta in cele mai diverse locuri in care am prins oczia. As fi citit si in mers daca nu as fi avut copil de supravegheat. Am citit si am simtit ce inseamna acea forta a literaturii in forma sa cea mai pura si pe care am mai intalnit-o, dar in stiluri evident diferite, doar la alti mari scriitori. 

Noaptea Muzeelor



De  ceva vreme, a inceput sa se organizeze la noi in tara Noaptea Muzeelor, care presupune acces liber la muzee pe parcursul unei nopti. De fiecare data, vedeam la tv cozi de oameni interminabile dornici sa viziteze un muzeu sau altul. Bine, asta probabil nu se intampla la toate muzeele, dar la unele din plin. Cum oricum nu ai sanse sa ajungi sa vizitezi mai mult de doua-trei muzee intr-o astfel de noapte, avand in vedere marimea cozilor formate, desi s-ar putea ca prognoza mea sa fie prea buna fata de realitate, ma intreb de ce ii loveste pe oameni brusc setea de cultura in astfel de ocazii, iar in rest, putini oameni vezi intrand la muzeele respective. Sa fie preturile biletelor de intrare un impediment? Nu cred, chiar si in cazul celor mai scumpe, din moment ce nu te duci in fiecare zi, poti face un efort sa aduni suma necesara, chiar si in cazul copiilor, din banii de buzunar, astfel incat sa poti vizita muzeul dorit, in liniste, fara sa trebuiasca sa stai la acele cozi.

Dupa un week-end dulce si o duminica somnoroasa



S-a dus si week-end-ul, nici nu ma asteptam sa tina mai mult. Dupa o intreaga zi de sambata petrecuta la tara, in aer liber, si partial la iarba verde, duminica a fost zi de somn. Am dormit enorm de mult, incat cafeaua de dimineata am baut-o dupa ora 11, iar dupa-amiaza, alta repriza de somn pana dupa ora 6 seara. Un somn greu, cu vise limpezi si care mi-au ramas intiparite in memorie.

M-am bucurat ca am putut profita de ceva vreme si pentru mine.  Chiar daca am avut responsabilitatea celei mici, a fost mult mai degajata atmosfera. Mai intai, noi doua, singurele, fara sa fie nimeni altcineva in micul parc rural. Ne-am adapostit de soare sub ansamblul de joaca, pe iarba si parca nicio alta pozitie de citit nu mi s-a parut mai buna ca aceea. Fetita s-a jucat fara sa ma solicite prea mult, incat am savurat clipe de relaxare foarte placute. 

sâmbătă, 18 mai 2013

Intre doua guri de cafea

Bagajul pentru o zi de sambata e gata. Cel putin asa cred, dar eu in ultimul moment mai adaug ce-mi amintesc. Nu stam decat pana diseara, dar holul e plin deja de sarsanale, de truse cu scule. Iar eu.... eu nu plec in Ilfov, ci in Columbia. Pe acolo ma va purta cartea cu o scriitura impecabila cu care ma delectez acum.

Soare este, buna dispozitie gasesc. Mai lipseste ceaiulsi/sau cafeaua. De astea nu am pregatit. Voi bea multa apa. Chiar, am uitat sa pun apa. Si pestele. Uituca de mine!

vineri, 17 mai 2013

Nou in librarii! De luat acasa si citit

Cu multa incantare va semnalez o noua aparitie editoriala de care abia am aflat aseara si m-am bucurat foarte, foarte mult.

Maimuta vine sa-si ia craniul- Iuri Dombrovski

Dupa Facultatea lucrurilor de prisos, eram dornica sa mai citesc ceva de acest autor rus si cum posibilitati nu prea existau, entuziasmul meu la vederea cartii intr-o vitrina a unei librarii a fost la cote maxime. Multumiri Grupului Editorial ALL pentru aceasta oportunitate. E drept ca inca nu am cartea, dar cu prima ocazie, va fi a mea.

Postare lenesa

Ce se poate face intr-o zi de vineri in care ai dormit pana tarziu ca intr-o lenesa duminica? Astepti sa vina sambata si, odata cu ea, toropeala placuta a zilelor de week-end. Sper ca va fi vreme buna. Nu m-am obosit sa urmaresc prognoza. Dar daca ploua, treburile pe care si le-a planificat al meu sa le faca maine la tara raman in aer. Eu m-as fi dus cu fii-mea prin imprejurimi, la iarba verde, daca nu mi-ar fi prea teama de locuri pustii, ca nici la tara nu mai e ce a fost. E plin si pe acolo de maidanezi, de zici ca esti in Bucuresti. Plus creaturi pe doua picioare mai putin pasnice. Cand eram mica umblam pe coclauri fara teama impreuna cu alti copii si nu erau pericole ca acum. Imi place sa cred ca n-au trecut prea multi ani, ca asta nu se intampla in timpuri imemoriale, dar cred ca sunt mai bine de 15 ani. Asa mult s-a schimbat lumea intre timp?

Inca nu e ora de culcare

Salutare! Deja s-a facut vineri si eu nu am mai scris de luni. Adica nu am mai postat nimic, pentru ca nu am terminat inca recenzia la care lucrez si alte lucruri nu am simtit nevoia sa scriu, ori nu am avut timp. Insa am citit si am reusit sa imi cumpar cartea dorita de mult la un pret  ca pentru mine si, in plus, am reusit sa totalizez 20 de kg topite. Parca nu-mi vine a crede, caci inca nu e ceea ce visam, dar totusi sunt atat de multumita.

Cand ma vad in oglinda imi gasesc cusururi multe, dar faptul ca incap in haine la care nu mai indrazneam sa visez si pot alege din o groaza de variante de imbracaminte, imi da o stare placuta, ma simt usoara, folosesc aparatele de gimnatica din parcuri fara pic de rusine. E altceva. E bine.

Probabil ati aflat ca ne-am calificat in finala Eurovision, un alt motiv de bucurie pentru mine.

V-as mai povesti cate ceva, dar ma asteapta Marquez in Aracataca, sa-si depene firul amintirilor.

Noapte buna!

luni, 13 mai 2013

Vine nunta



Credeam ca o sa ploua. Pare se ca nu are de gand, desi a fost ceva galagie. Au ramas norii insa numai ca nu ma sperii eu asa usor de ei. Daca ma gandesc bine, mi-ar place sa ma prinda nitel ploaia pe afara. Da pana atunci, am altele de facut si chef deloc. Nu mi-ar strica ceva ajutoare, dar nu le pot pescui de nicaieri.

In familionul mare e inceput de agitatie.  In mai putin de doua luni avem nunta fratelui meu si pare se ca sunt necesare intense pregatiri, unele vizandu-ma si pe mine. Numai ca eu, care nu sunt cu petrecerile de lux, in care primeaza toaletele fine, decorurile somptuoase si maniere protocolare, sunt mai degraba speriata si habar n-am cum voi face fata. Am vazut poze cu sala de evenimente rezervata si drept sa spun m-am cam muiat, nu prea am eu fata de asa ceva, eu sunt cu chestii mai simple, mai din topor.

Imagini

Munca mea de azi. Mainile nu vi le arat.
P.S. Vinul nu e desfacut. Mi-e mila sa distrug dopul.

Printre Eurovision, Marele Gatsby si necunoscutele acestei saptamani



Iata o saptamana ce debuteaza intr o zi de 13. Nu nu sunt cu superstitiile dar imi place cum suna. Unul din evenimentele acestei saptamani pe care il astept de ceva timp este concursul Eurovision. Probabil stiti cu totii cine ne reprezinta si piesa. Dar totusi o atasez. 



Fara a-mi da cu parerea asupra sanselor pe care le avem, intrucat, dincolo de calitatea pieselor, votul are si o alta componenta careia i se spune geo-politica, dar eu nu stiu cum sa o numesc, pot sa spun doar ca imi place piesa si vocea, ca mi-as dori sa castigam sau macar sa ne clasam intre primii. Dezaprob de asemenea toate comentariile rautacioase la adresa lui Cezar Ouatu

duminică, 12 mai 2013

Indignari duminicale

Dupa cateva tricouri schimbate si parerile aferente cerute spre exasperaea sotului, care totusi are obiceiul sa fie sincer si sa-mi spuna cand ceva nu ma avantajeaza, am gasitceva acceptabil si nu l-am mai intrebat daca ii place, daca e bine. Imi placea mie si eram multumita. L-am lasat deci sa se barbiereasca. Teve-ul deschis, ma pieptanam si aranjam niste haine si ascultam fara sa vreau. Imi atrage atentia ce spunea acolo cineva- ca ar trebui o lege ca jandarmii sa fie din nou pe stadioane. Adica acum nu sunt? Aia se taie, dau foc pe acolo sau ce mai fac si forte de ordine canci? Dau buzna peste al meu sot cu fata plina de spuma de ras si printre acea spuma imi zice ca nu, ca e activitate privata si de aceea nu sunt jandarmi. Adica aia se pot omori invoie, in privat, care nu e asa de privat, ca e ditamai adunarea de oameni si nu exista un mod infailibil de control. Dar daca asa stau lucrurile, cum sa te pui cu legea? Lasa ca o calca altii in picioare mult mai fain si in pofida frecventei ingrijoratoare a unor astfel de incidente, nu se face nimic.


P-urma alta stire, un bebe nu poate fi operat fiindca religia parintilor nu permite. Dificil, convingerile religioase trebuie respectate si sunt greu de inteles daca nu apartii  acelei religii. Ceea ce noi condamnam poate fi firesc pentru altii.

Va las, decolez nitel pe la tara si nu ma mai uit la syiri. Consum degeaba putinii mei neuroni. O sa las vantul sa-mi fluture in plete. V-am pupat! Duminica de vis sa aveti!

vineri, 10 mai 2013

O scurta insiruire



O alta zi de vineri. Nici nu stiu cand s-a strecurat. Pentru cei mai multi, e prilej de bucurie. Si pentru mine, pe de o parte, dar pe de alta, imi arata doar ca timpul fuge si iar fuge. Dar imi place luna mai, e o senzatie minunata sa stii ca e luna mai. Teii sunt in prag de a-si raspandi parfumul, inca putin si voi dori sa imi petrec clipele de liniste pe o alee cu tei.

Ieri am facut cateva achizitii interesante- o carte a lui Marquez la mai putin de jumatate de pret de librarie, cateva la doar un leu, titluri importante de Dickens, Bulgakov si Tolstoi si altele ceva mai scumpe, de 4-5 lei, dar tot dintre dorintele mele. Daca as mai gasi Un veac de singuratate la un maxim de 25 lei, nu cred ca as mai vrea ceva in viitorul apropiat.

Dar viitorul apropiat inseamna Bookfest de pe 29 mai. Intre timp, sfera de interes s-a mai schimbat si ar fi destule de dorit si de pe acolo. Totusi, se impune o mica reorganizare a bibliotecii, dar mi-e greu sa renunt la carti, chiar daca nu sunt cine stie ce. As putea alege din cele citite pe care nu le-as mai reciti.

joi, 9 mai 2013

Vartejul- Romulus Cioflec


Nu stiu exact ce m-a impins sa aleg cartea aceasta. Despre autor m-am documentat nitel pe net, dar altfel nu-mi era deloc cunoscut. Cand am deschis cartea, vazand cat de veche e si am vazut venerabila sa varsta, peste 70 de ani, am fost asa, putin impresionata. Editura era una veche, Adeverul, cu un semn pe ultimul e ce facea sa para totul atat de vechi. Am descifrat si o stampila- “Proprietatea autorului”. Iar starea deteriorata a paginilor, culoarea lor, m-a trimis cu gandul in vremurile pe care stiam ca le voi gasi acolo.

Desi greseam in oarece masura, caci actiunea se petrece in preajma primului razboi mondial, cu ceva ani inainte de inceperea lui, apoi in timpul si chiar dupa terminarea lui. Cadrul un sat transilvanean aflat inca sub stapanire austro-ungara. Legat de acest aspect, trebuie sa precizez ca nu am detectat deloc prezenta vreunei dorinte de eliberare a romanilor si de unire cu fratii de dincolo de munti, cum m-as fi asteptat. Oricum, nu este un roman istoric, toate aceste amanunte ale contextului istoric contureaza doar fundalul, nefiind determinante. In centrul istorisirii se afla Mitrea, un tanar flacau, muncitor de felul lui si dornic de a se afla printre cei de seama ai satului. Avem asadar o fresca a satului de inceput de secol XX, cu oamenii si criteriile dupa care isi duceau viata, in care pamantul ocupa un loc de seama.

Sursa foto targulcartii.ro, de unde am si achizitionat, de altfel, cartea.


Nu as putea spune ca aminteste prea mult de romanul Ion, desi dorinta de inavutire este un element comun. Mitrea alege alte cai pentru a se ridica din randul saracilor, fiind prins in vartejul pomenit in titlu. Reuseste sa se ridice, ajunge printre cei mai instariti ai satului sau, ceea ce i aduce destula pizma, nicidecum mai multa prietenie.

marți, 7 mai 2013

Hristos a inviat!

Bine v-am regasit dupa aceasta scurta vacanta. Sper ca v-au priit aceste zile frumoase si ca v-ati bucurat de linistea pe care sarbatorile pascale ar trebui sa ne-o aduca in suflete. Am petrecut aceste zile la ai mei, la Bacau si a fost foarte bine, am mers si la Inviere, in centru, desi initial voiam la biserica de cartier. Pana la urma, chiar daca eram obisnuita sa fie altfel, m-am bucurat ca am fost acolo aproape toti din familie si ca am reusit sa duc Lumina acasa. Nu pregatisem lumanari si acolo, vazand ca acelea pe care le luase tata, cu pahare de plastic atasate, incep sa dea chix una cate una, mi-am amintit de o pilda legata de pregatirea sufleteasca. Insa acum nu mai au asa larga aplicatie aceste pilde. Chiar daca mergi cu mana goala, diverse personaje cu lumanari gasesti imediat. Asa mi-am luat o lumanare din aceea in plastic rosu cu capac de tabla si aceea a fost singura care a rezistat.

miercuri, 1 mai 2013

In prag de sarbatoare, cateva ganduri, cateva amintiri

Suntem in mijlocul Saptamanii patimilor, nu mai e mult pana ce vom primi Lumina. Ultimele pregatiri si cele mai importante se fac acum- cele care evidentiaza sarbatoarea ce va sa vina. Mai bogata sau mai modesta, masa de Paste va trona in mijlocul caselor. Cozonaci, oua rosii sau colorate, pasca, preparate din carne de miel. Dupa buget si dupa pofte. Eu una, nu simpatizez cu carnurile de miel, asa ca nici prepararea lor nu e ceva care sa ma pasioneze si in afara de friptura la cuptor urmand indicatii telefonice, n-am incercat altceva. De regula, la mesele pascale, evitam sa pun gura pe altfel de carne decat cea de pui, nu care cumva sa fiu pacalita.

ATELIER SMARTKID GRATUIT PENTRU PĂRINȚI ȘI COPII

Adu-ți copilul la atelierul de lectură pentru copiii smARTkid, cu tema prietenia, iar noi, părinții, vom discuta despre relațiile de am...