joi, 27 august 2015

Francisc de Assisi, de Hermann Hesse

Editura RAO, 2015
Traducere din limba germană: Graal Soft

Scrierea lui Hermann Hesse nu se constituie într-un roman,  ci într-o scurtă biografie a sfântului Francisc, pentru care autorul simte o deosebită admirație,  îl venerează mai bine spus.  Într-un stil oarecum diferit de cel pe care i-l cunoșteam lui Hesse,  istorioara curge blând,  pe parcursul a câtorva zeci de pagini,  cuprinzând puținele amănunte din viața lui Francisc de Assisi care se cunosc. Totuși, se conturează un tablou destul de clar, în care nuanțele sunt accentuate de entuziasmul autorului în fața acestui personaj inedit,  învăluit în misterul inaccesibil muritorilor de rând.



Religiozitatea ce impregnează textul împrumută din naturalețea tinereții și a naivității,  ceea ce face ca lectura să fie ușoară,  potrivită și celor mari, dar și cititorilor mai mici, fiecare culegând după propriile puteri din înțelepciunea cuvintelor. Nu este o scriere tipic religioasă,  în genul cărticelelor cu viețile sfinților ce pot fi găsite în biserici. Adunând amănunte din povestiri și legende transmise pe cale orală de-a lungul secolelor,  Hermann Hesse ne dezvăluie portretul spiritual al sfântului care a influențat,  prin viața și prin felul său de a fi, repertoriul artelor din această parte a lumii, în special din Italia,  țara sa natală,  dar și generații succesive de credincioși.

La distanță de șapte veacuri, Hesse este la rândul său puternic marcat de personalitatea lui Francisc de Assisi,  căreia încearcă să-i deslușească tainele. Contrastul dintre tinerețea tumultoasă și existența ascetică de mai târziu frapează și acum la fel ca în anii vieții sfântului Francisc. Miracolul transformării,  al descoperirii unei căi ce duce la împlinire sufletească nu poate fi explicat nici de legendele ce îl înconjoară,  nici de biografiile ce l-au avut ca subiect.  Armonia interioară,  în strânsă legătură cu natura, îl fascinează pe Hesse, și astfel ia naștere nu doar această scriere, ci și concepția sa artistică. E drept că "Lupul de stepă" m-a marcat mai mult, prin profunzimea și insolitul ideilor sale, dar totuși, nu pot tăgădui frumusețea delicată a acestei mici cărți,  ce ne dezvăluie un alt chip al scriitorului german.

Cartea poate fi achiziționată de aici  la un preț foarte bun, iar pentru a fi la curent cu noutățile Diverta, vă invit pe clubdiverta.ro

6 comentarii:

  1. trebuie sa o caut si io, demult o tot astept la biblioteca.

    RăspundețiȘtergere
  2. Când o să am timp, o sp revin şi eu la Herman Hesse. Am citit doar Narcis şi Goldmund în liceu, dar ţin minte că a lăsat o impresie puternică asupra mea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu sunt fascinat de povestea sf Francisc de Assisi, si, desi nu am citit cartea dlui Hermann Hesse, sunt aproape sigur ca aceasta carte publicata in zorii secolului 20, in 1908, a
    contribuit intr-o masura importanta la
    popularizarea personalitatii si activitatii sf
    Francisc, prieten al Soarelui si al mamei
    Natura, inclusiv al fapturilor ei, chiar si animale, un sfant recunoscut cu intelegere si toleranta
    chiar si in randul musulmanilor, in constiinta
    multor alti autori si cititori europeeni contemporani. Au existat ulterior mai multe filme larg distribuite despre povestea sf
    Francisc, si eu asa am auzit de acest sfant prima oara prin filmul regizat de dl Franco Zefirelli, (desi acesta nu reprezinta o ecranizare directa a romanului dl Hesse). Am aflat ca si dl Kazantzakis a scris despre sf Francisc, plus si regizorul Passolini a facut un film despre acest sfant, asa dintre cei mai cunoscuti, pt ca exista multi altii, si ei oameni ai secolului 20 mai recent la fel de interesati de sf Francisc. Nu stiu de ce acest sfant nu e ff popolar in cadrul ortodoxiei crestine, insa am impresia ca exista vreo 2 motive destul de solide, daca e sa le luam asa chitibusar mai in serios. Exista literatura ortodoxa care considera comportamentul sf Francisc ca posibil real patologic, (si asta desigur ca e chiar posibil daca ne gandim ca acest sfant a avut perioade reale de suferinta mintala, angoase si uneori un comportament cam ciudat, chiar pt contemporanii lui, plus de ex chiar si biserica romano-catolica de la vremea lui a aprobat doar unele din indicatiile lui pt crearea ordinului franciscanilor, nu pe toate, refuzand sa accepte unele reguli propuse care indemnau la un ascetism mai nepractic si mai dificil de suportat asa de oricine, chiar si cel mai devotat crestin, plus desigur nu exista materia
    psihiatrie la vremea sf Francisc, nici macar
    neurologia nu era ff dezvoltata, insa atat biserica romano-catolica si bisericile ortodoxe aveau totusi un grad de expertiza in acest fel de lucruri, si probabil au si acuma, asa la nivel de specialisti, nu la nivel de toti lucratorii bisericesti desigur, si vorbesc chiar fara partinire, si fara sa fac misto...adica totusi insistenta sf Francisc de a se dezbraca uneori chiar total asa in public, oricat de abstract ar putea fi interpretat acel gest, e totusi ceva care nu e larg social recunoscut ca fiind prudent sau normativ, pana si aborigenii poarta si ei un sortulet sau ceva de genul asta, macar sa isi fereasca partile mai sensibile de elementele din jur). Plus mai e o posibila disputa asa mai materialista legata de proprietate, de real estate chiar ff semnificativ si valoros atat spiritual cat si material, in legatura cu locuri chiar sfinte pe unde chiar a fost Iisus Christos cat a fost pe pamant in viata, pe la Ierusalim si prin cateva alte locuri de pe acolo din acel Orient Mijlociu atat de tumultuos, de unde chiar se presupune ca e posibil sa se traga asa la origine chiar marele D-zeu monoteist abrahamic, (Acelasi Unul pt crestini, evrei plus musulmani). Si in cadrul orasului real Ierusalim, partea cea mai mare de teren apartine ortodocsilor, iar pe locul doi plus desigur cu mari ambitii se afla tocmai ordinul franciscanilor, (pt ca dintre ordinele astea catolice crestine mai de vest mai timpurii, musulmanii arabi deveniti la un moment dat gardieni au ingaduit numai franciscanilor initial
    sa re-patrunda, dar ortodocsii erau deja teoretic acolo prin intelegeri mai vechi, si desigur daca se pune problema cine e sef custode crestin pe sfantul Mormant, pot sa-mi inchipui ca pot exista niste dispute, si legale desigur, dar si spirituale destul de aprige, desi desigur crestinii fiind crestini nu se vor comporta aiurea, in legatura cu aceste dispute, oricum nu asa diplomatii si gardienii oficiali, insa e comun in afacerile externe sa refuzi uneori sa dai Like pe Facebook la unii, daca nu dotesti si ai ceva de obiectat in legatura cu pagina lor, (chiar fara sa zici nimica, si fara sa-i blochezi, doar ca nu
    le dai Like).

    RăspundețiȘtergere
  4. Clarificare si Disclaimer:
    1. Nu dotesc sa se creada ca eu personal am fost fascinat de acest sfant doar pt ca se dezbraca in public. Zau, chiar mi-a placut ideea aceea de a reusi sa fii bun fata de animale, (desi desigur nu as recomanda nimanui sa incerce sa imblanzeasca vreun lup asa doar prin a-i vorbi bland, si exista oameni experti acreditati si cu interes si talent pt a se ocupa de aceste lucruri in zilele noastre, de exemplu Scufita Rosie, sau si altii, mai gen dresori/imblanzitori, etc)
    2. Sper ca nu va fi interpretat ceva gen blasfemie ce am scris eu mai sus. (Tocmai am aflat ca in Danemarca inca exista legi impotriva blasfemiei). Eu cel mult recunosc ca nu stiu sa ma exprim. Plus daca pare totusi blasfemie (fie pt crestini, fie pt altii, inclusiv politeisti, sau alti pagani, fie chiar pt atei), e ceva comic adica artistic, de cele mai multe ori de fapt involuntar, (ca nu sunt bun nici la satira, daramite la ironii).

    RăspundețiȘtergere
  5. Stiati ca sf Francisc a avut ideea de a organiza prima sceneta gen iesle cu magarus si bou (sau vacuta) vii, adevarate, care il pazeau pe bebelusul Iisus cand statea el pe paie dupa ce se nascuse in hambar in satul Bethlehem, organizand-o in mod festiv pt sarbatorirea zilei
    de nastere a lui Iisus ? A avut aceasta idee scenografica si de regie de scena ff novatoare
    de a utiliza animale adevarate si asta a impresionat lumea ff tare, pt ca devenise ca un spectacol 3-D, si avea un impact vizual mai mare decat asa un tablou sau oameni costumati sau papusi, capatand caracter mai mare de autenticitate si de concret. A fost ff apreciat din acest punct de vedere atat de comitetul cultural oficial crestin, cat si de public.

    RăspundețiȘtergere
  6. Interesant! Din pacate multa lume s-a cam departat de Dumnezeu, dar ma bucur ca exista si asemenea carti frumoase!

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...