Despre mai multe- albina, inchirierea, proprietarii si cainele

Chiar de data asta cand ma pregateam sa scriu cat de plictisitor e la tara, am avut parte de o zi destul de placuta. Pentru asta insa am sacrificat somnul de dupa-amiaza, dar cel putin cea mica s-a distrat. Eu nu m-am distrat, dar macar a fost putin mai altfel. Am avut si o mica peripetie, m-a piscat o albina in baie la prietenii nostri, care stau la bloc. As mai fi inteles daca ma pisca intr-un wc din ala din fundul gradinii, dar nu, s-a intamplat intr-o baie normala. A fost tare faza, si cred ca eu am adus albina dupa mine de afara. Eram cu pantalonii in vine, vorbeam la telefon si am simtit o mica intepatura pe care in secunda urmatoare am asociat-o cu coltul pachetului de tigari din buzunarul de la spate. 

Mi-am tras pantalonii, dar imediat intepatura a inceput sa se transforme in durere corelata cu mancarime, incat iar m-am dezbracat, moment in care mi-a picat jos pachetul de tigari cu o ditamai albina sau viespe ce o fi fost pe el. Am si calcat-o si am omorat-o. Atat mai lipsea, sa inceapa sa zboare, ca eram in stare sa fug asa, cu pantalonii in vine, la ce groaza am eu de albine. Sunt patita, caci in copilarie m-am ales cu ditamai falca. Acum, deocamdata nu am nimic, nu am sesizat vreo modificare la locul intepaturii.

Am ajuns destul de tarziu la socri, n-am apucat sa mai oprim la padure sa culeg viorelele ce le-am zarit pe geam. Erau destule masini oprite, lumea a iesit sa se bucure de renasterea naturii, de vremea calda, de navetele cu bere etc., etc. Din pacate, socrul meu arata foarte rau, se simtea mai rau ca de obicei si mi-am amintit cum, toata iarna, dar si inainte, la saptamana, la doua sau trei saptamani, cum se intampla, ii spunea sotului meu. Il/o stii pe cutare? Sotul zicea Da, ce-i cu el/ea?, dupa caz. Si socrul, dupa cateva secunde, ca si cum si-ar fi cautat forta sa spuna, ii raspundea scurt si amar A murit... Cu tristetea si constientizarea ca nici pentru el nu e departe acel dialog, purtat in alta casa. Si, acum, pare foarte aproape de acel moment, am inteles ca au chemat si preotul sa-l impartaseasca, si se teme sa ramana singur. Dar privirea lui si felul in care arata spune tot. Poate ca isi va reveni, nu se stie.

Noi acum suntem in febra. Proprietara vrea apartamentul gol pana la Paste, si numai caratul tuturor chestiilor si mobilelor va dura mai bine de o saptamana. Ceea ce inseamna ca trebuie sa incheiem un contract cat mai repede. Deja mi-am facut capul patrat cu anunturile. Si constat ca va fi greu sa gasim ceva ieftin si locuibil. Si nemobilat. Nu disper, din fericire avem destule variante de vizionat. Intr-o seara, vecinii in locul carora am fi vrut sa ne mutam, daca nu intervenea problema cu sora-mea si necesitatea a 3 camere, isi carau ultimele lucruri. Ei erau fericiti si pentru cateva secunde am putut sa ma pun in locul lor, sa ma inchipui si eu la fel de fericita, mutandu-ma la casa mea. Ei au stat cu chirie si au reusit sa-si ia un apartament cu 4 camere, pe Titulescu, langa pasaj, cu 50 si ceva de mii de euro. Si acum, gandindu-ma la ei, mi s-a facut pielea de gaina, ma bucur pentru ei ca au scapat de corvoada chiriei si imi plang de mila mie ca eu nu fac decat sa o iau de la capat, si nu va fi ultima oara. Cine stie ce ne mai asteapta, cate astfel de mutari. Singurele aspecte bune, dar minore sunt legate de anumiti vecini de care n-am sa ma mai lovesc, numai cat ma gandesc la nesimtita cu cainele, ma bucur ca n-o sa mai stau aici, dar asta e asa, o consolare lipsita de importanta, ca sa nu ma mai gandesc la esenta ce ma doare.

Ca o paranteza, ieri pe scara se intersecteaza asta cu cainele (e un ditamai cainele, cam cat mine) cu o babuta care ii spune sa isi tina cainele departe ca a muscat-o de doua ori si pe ea o apuca batul numai cat il vede. Asta nu se sinchiseste, cum nu se oboseste nici sa salute, trece cu cainele tot pe langa ea si ii mai si ii mai si tranteste indignata ce vina am eu? De parca ar fi cainele altuia, nu al ei. Am impresia ca unii nu constientizeaza ca raspund pentru animalele lor. Dar asta oricum, nu pare sa constientizeze nici ca mai exista alti oameni in afara ei.

Bine, niciodata nu poti sti peste ce dai, posibil ca in locul unde ne vom muta sa intampinam neplaceri si mai mari. Dar deocamdata este esential sa gasim acel loc. Nu disper, incerc sa nu disper, mai necaz mi-e ca tot la cheremul cuiva vom fi. In bataia vantului, cand i se pune pata trebuie sa o iei de la capat. Viata lipsita de liniste. Ma simt un nomad. Numai ca n-am doar sarsanalele cu boarfe, ci si multe alte lucruri. Nu stiu cum sunt altii, dar mie mi-e scarba sa stau pe lucrurile altuia cand acestea arata de parca au facut doua razboaie. Si nu se cheama ca sunt fitoasa din cauza asta. Ia ganditi-va, daca ar trebui sa va mutati acum intr-un apartament care arata ca o pestera, cu mobila imbacsita, veche, intr-un miros crunt de statut, de mosi si de babe, v-ar place? Mie nu. Si sper sa gasim unul gol. Numai cand imi amintesc cum arata asta la inceput si altele pe care le-am vazut, mi-e imposibil sa ma imaginez stand in asa ceva.

Mai sunt si cateva chestiuni legate de proprietar. Ca am aflat  ca se poate si mai rau. Spre exemplu, sa-ti intre in casa peste tine cand trece prin zona. Ca doar faptul ca au cheie inseamna pentru unii ca pot si intra la chiriasi cand au chef. Or asta se cheama violare de domiciliu, chiar daca este vorba de proprietatea lor. Au cedat unul din atributele proprietatii,  mai exact folosinta bunului, in momentul incheierii contractului. Si cand zic contract, nu ma refer neaparat la hartia ce consemneaza acest lucru. Contract exista si la simpla intelegere verbala. Atata timp cat este respectat acest contract, proprietarul nu are voie sa intre fara permisiunea chiriasului. Altfel, se incadreaza la violare de domiciliu. Nu e concluzia mea, am dezbatut aspectul in facultate. Dar in practica, se intalnesc si cazuri din astea, pentru ca majoritatea se pleaca in fata proprietarului la fel cum fac pe ei cand vad masina politiei in trafic, incetinind mai mult decat cere legea, doar pentru ca au vazut politia.

Sa vedem cum ne-o fi norocul. Hai ca am scris destul, nu stiu cati ati avut rabdarea sa cititi, ca m-am intins cam mult. Ma apuc de cautat. Si asa sunt cam debusolata cu schimbarea orei.