Diverse... si bune, si rele

Week-end-ul asta monotonia a fost sparta, si de lucruri placute, si de neplacute. Am avut parte de activitati diferite si asta a fost bine intr-un fel. Unele mai importante, altele mai putin importante, insa mi-au ridicat putin moralul. Desi toate cele petrecute au fost fara influenta asupra problemelor noastre, faptul ca au fost chestii diferite de cele obisnuite mi-au dat o stare mai placuta. In ciuda evenimentelor mai neplacute. Din pacate, efectul a fost doar temporar. Am avut o petrecere de copii, o vizita la fratele meu, ambele spre incantarea celei mici. Si o mica sesiune de shopping.

 

Intrucat m-am surprins aratand ca o boschetarita, cu pantalonii mei de trening, geaca lalaie si adidasii aia mai vechi in picioare, ca sa-i mai pastrez pe cei mai noi, am decis ca se impune o mica imbunatatire de garderoba. Cum in dulapul meu se afla o singura pereche purtabila de blugi mai buni, si aia ma enerveaza in talie, asa ca evit sa ii port, m-am gandit sa imi caut si eu niste blugi/pantaloni mai acceptabili. Sa-mi fie si comozi, sa arate si bine, cat de cat, si sa nu arat eu urat in ei. Cu ultima parte, nu stiu cat am nimerit-o, insa ei in sine arata bine. Ma refer la cei noi.

Am adaugat la ei si un fel de sacou care putea fi putin mai larg, dar merge si asa, pe sub care pot purta una din bluzele mele mai subtiri. Partea incomoda o reprezinta tocurile necesare, pe care momentan le am asigurate de la niste cizme. Alea sunt singurele cizme cumparate de altcineva, fara sa fiu prezenta si care sa-mi placa foarte mult. Le-am primit acum vreo doi-trei ani, de la Mos Craciun si s-au mentinut in stare foarte buna, dat fiind faptul ca nici nu le-am forjat non-stop. Cand va fi mai cald, se va schimba treaba, dar m-am saturat sa arat ca prinsa de pe ape.

 Si nu e vorba de cochetarie, ci de dorinta de a arata acceptabil, atat cat imi permite silueta si chipul meu. N-am cheltuit foarte mult si nici nu ma simt vinovata sau sa regret ca n-am dat banii pe carti. Era ceva necesar psihicului meu, mai ales dupa un mic soc pe care l-am avut aruncandu-mi o privire de ansamblu. M-am privit in oglinda, costumata cu noile achizitii si m-am simtit mai bine, chiar daca nu pe deplin multumita. Hainele nu pot topi partile inestetice.

Acum o luam de la capat, o noua saptamana, aceleasi probleme, macar sa nu mai vina altele in plus. Sotul meu este destul de afectat din cauza parintilor sai, care au probleme de sanatate, iar eu nu prea stiu cum sa-l sustin, ce sa-i spun. Acestea insemnand neplacerile din acest week-end. Il vad ca este mai tensionat din cauza acestor probleme, pe care niciunul nu are posibilitatea de a le rezolva. Sunt chestii asupra carora nu avem nicio putere.

In rest, sunt plina de nervi, un lucru obisnuit de altfel. Si nu din cauza ca e luni, am eu motivele mele. La petrecerea de sambata era o fetita de 1 an si cateva luni pe are mamica ei o dusese la gradinita particulara, unde platea vreo 8 milioane, adica mai bine de jumatate din salariul ei. Si nu pentru ca ar fi avut nevoie de bani se intorsese la serviciu, ci pentru ca nu mai rezista sa stea non-stop cu ea. Nu stiu ce anume lucreaza, daca e mai relaxant sau nu serviciul ei, insa, daca in prima faza m-am gandit cu oarecare dezaprobare la aceasta situatie, ulterior mi-am dat seama ca intr-adevar, o cam iei razna de la atata stat cu copilul. Si ca avusese motive intemeiate sa ia o astfel de decizie. Nu stiu, dar am momente in care ma cuprinde disperarea, imi pierd orice  urma de rabdare si stiu ca nu e bine nici pentru ea. Cred ca primul lucru dupa ce ne mutam va fi sa caut gradinitele din zona si, daca e posibil, sa o inscriu pentru septembrie.