Nu credeam ca voi trai o senzatie atat de sublima. Sa scriu cu stiloul dupa atatia ani, sa-l simt alunecand pe coala caietului, iar cuvintele sa iasa incet- incet, sa-mi vina in minte unul cate unul... In timp ce scriu un cuvant, mintea mea le ticluieste pe urmatoarele. Si textul curge, in momentele de deplina inspiratie, intr-un cu totul alt mod decat atunci cand scriu la taste. Uneori am senzatia ca am niste trairi pe care altii nu le-ar intelege, pe care doar putini le-ar putea intelege atunci cand incerc sa mi le exprim.
O
scanteie, ceva ce nu pot defini, ma calauzeste doar in anumite momente si imi
acorda privilegiul de a simti anumite
lucruri. Nimic paranormal, poate doar mai multa deschidere pentru partea sensibila
a vietii. Acea parte pe care putini
reusesc sa o mai dibuiasca, prinsi intr-o valtoare de pragmatism.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Baiii... n-am mai folosit stiloul de la absolvire,dar il pastrez...Se mai gaseste cerneala? Din aceea ...la calimara!
RăspundețiȘtergereNu stiu, al meu e din asta modern cu rezerve. In ultimii ani de scoala din asta foloseam. Dar evident ca nu mai aveam unul vechi, am luat unul nou. Am avut noroc sa scrie destul de bine.
ȘtergereHmmm...m-au atras într-un mod special cuvintele tale. Interesant sentiment ce nu l-am mai găsit prin această blogosferă.
RăspundețiȘtergereLegat de scrisul de mână, și mie îmi este dor de el. Tastatura este folositoate dar nu are acea "căldură" ce-o oferă scrisul de mână. Voi pune și eu asta în practică cât mai curând cu putință.
Weekend minunat.
Mi s-a parut ceva deosbit, de aceea am tinut sa-l consemnez.
ȘtergereMai tii minte cand trebuia sa scriem compuneri prin clasa a doua?... Ce necaz mai era atunci cu stilourile - curgea cerneala, se rupea penita, lunecau de capul lor pe hartie...
RăspundețiȘtergereEu n-am mai scris cu stiloul de prin clasa a sasea.
Mai nou, aproape ca nu mai scriu deloc de mana. :D
Da, pe-atunci ne cam dadeau de furca. :)))
ȘtergereAcum insa asa mi s-a facut un dor sa scriu cu stiloul. N-am scris nici eu pe toata durata scolii cu stiloul, dar prin liceu stiu ca ma apucase tot asa o pofta de scris cu stiloul si am scris si atunci destul de mult timp cu stiloul.
Eu nu am mai scris nimic de mana de cand m-am mutat in Norvegia. Sunt trist din cauza asta. Am si uitat aproape sa scriu. Nici semnatura mea nu mai seamana cu cea cu care eram obisnuit. Si eu am avut 2 stilouri preferate. Pe amandoua mi le-a facut tata cadou in scoala primara. Unul era simplu obisnuit negru care se umplea cu cerneala prin aspiratie cu ajutorul unei pompite pe care o strangeai intre degete. De asta mie mi-era cam frica pt ca arata cam serios. Mereu ma gandeam ca nu stiu sa il folosesc prea bine, sau ca ce scriu eu nu va fi indeajuns de calitativ ca sa merite sa fie scris de acel stilou, nici ca forma, nici ca continut. Celalalt era rosu corai, cu rezerve, si de asta nu-mi era asa de frica. Dar nu le-am folosit prea mult.
RăspundețiȘtergereEu nu am senzatii placute cand scriu. De obicei e un chin de a trebui sa fiu atent, sa nu fac greseli. Dar din cauza ca trebuie sa o fac de atata timp, m-am mai obisnuit, si nu resimt chinul asa ca deosebit de neplacut. Cand eram mic rodeam varful creionului sau pixului, acum stau cu tigara in gura cand scriu la computer. Anul asta am fumat, prin urmare, mai mult decat de obicei. Asta inseamna ca scrisul mie de fapt imi dauneaza sanatatii si ar trebui sa ma las.
RăspundețiȘtergerePlacerea asta unica e singura care na leaga de-un trecut parfumat,iata motivulpentru care eu inca scriu lungi scrisori.
RăspundețiȘtergere