joi, 15 martie 2012

Poate gasesc inelul Arabelei


Vreau sa scriu, dar nu am starea necesara, am cateva subiecte incepute, dar nu ma simt in stare sa le termin. Voi posta o recenzie pe care n-am mai apucat zilele astea. Dar altceva interesant nu pot scrie. Nu acum. Dimineata eu fac doua cafele. Una pentru mine, fara zahar, alta pentru sotul meu, cu o lingurita de zahar intr-o ceasca mai mica. 


Azi el  fost in intarziere si nu a mai avut timp de cafea, deci am facut doar pentru mine. Si m-am trezit dupa ce amestecasem deja ness-ul cu zahar, ca pusesem in cana mea mare lingurita de zahar pe care trebuia sa o pun in ceasca lui. Mi-am zis ca e clar ca sunt zapacita, desi la ora aia trebuia sa fiu cu mintea limpede. Nu e mare scofala, nu mor daca beau cafeaua cu zahar, dar ma intreb ce tampenii oi mai face. Entuziasmul e ultimul lucru care ma caracterizeaza in clipele astea.

In loc de soare, norii se intetesc tot mai mult pe cerul meu. Nu mai suport atata presiune, in loc sa rezolv vechile probleme, altele la fel de grele mi se aseaza pe umeri. Textele mele sunt deprimante si mai ca nu-mi vine sa le public, nu raspandesc o energie placuta. Imi vine sa ma culc, sa dorm, sa nu mai stiu de nimic, dar nici somnul nu se lipeste de mine din cauza atator griji. Nu e de gluma cu epuizarea asta psihica. E mai periculoasa decat cea fizica. 

Bataia din palme nu e suficienta. Mi-ar fi placut ca ea sa aiba puterea de a aduce la indeplinire anumite lucruri. Sau sa fi avut un inel ca al Arabelei. Sau macar darul Samanthei, ca nasul mi-e destul de mare. Dar niciunul din lucrurile mentionate nu fac parte din realitate. Realitatea e aspra,  nu intotdeauna dispunem de solutii simple, paienjenisul tesut in jurul nostru e uneori atat de incalcit. Stiti, eu imi doresc o viata linistita, fara agitatii si palpitatii. Si uite ca nu se poate. Nu visez bani, lux, statut nu stiu de care. Nu, ce visez e destul de simplu. Dar visele sunt sortite sa ramana de multe ori doar vise.

6 comentarii:

  1. ia o pauza,pune-ti ideeile in ordine,scrie pe un notepad cand iti trece ceva material pentru postare prin minte si dezvolta dupa ce te simti mai ok.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu iti dau un sfat mai general.
    ia un caiet sau creaza un fisier pe calculator fa un tabel si scrie in el urmatoarele:
    PROBLEME
    apoi in prima coloana sau prima fila scrie
    CASA
    alta coloana sau fila
    FAMILIE
    si asa mai departe
    JOB, BLOG, LECTURA, FACTURI, SHOPPING, DIVERSE
    apoi sub fiecare coloana trece in ordinea importantei(sau aleatorul) principalele probleme si incearca sa le fixezi niste termene
    in felul acesta iti faci putin ordine in actiunile de baza si cele secundare
    poti trece atat activitatile tale cat si cele comune cu indicarea responsabilului
    in felul acesta pui pe tapet toate problemele familiei si cauti solutii de rezolvare.
    ele vor crea incontinuare presiune asupra ta, dar in aceasta forma ai impresia ca incepi sa le controlezi sa le cauti solutii si sa le bifezi.
    incepe sa semene cu un job si uiti ca de fapt acestea sunt probleme de familie. usor, usor trecand in alta sfera si presiunea mai scade putin.
    acolo unde nu gasim solutia sunam un prieten sau consultam publicul(cititorii de pe blog) si pana la urma le rezolvam

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si de varianta cu fifty/fifty? Sa eliminam jumatate din variante?:)))

      Ștergere
    2. nu asta nu e valabila pentru ca respectivele variante revin sub o forma sau alta si ele trebuiesc bifate.

      Ștergere
  3. Eu cred ca Oati poate are dreptate, dar pot sa zic ca nu prea ajuta asa pe termen lung, deoarece si eu am incercat sa imi planific ingrijorarile, de ex lunea anxietati despre securitatea globala, martea despre cea regionala, miercurea despre diplomatie si relatii internationale, (joia fiind zi de relaxare fara ingrijorari, si vinerea fiind ziua de facut ceva treaba la serviciu, ce nu am facut toata saptamana, deci neavand timp de ingrijorari), dar, desi la inceput mi s-a parut ca merge chiar bine, acum am inceput sa ma ingrijorez ca nu urmez programul intocmai sau daca am zile in care nu ma ingrijorez despre nimic. Cred ca acest fel de planificare depinde si de cum stii sa iti utilizezi constiinciozitatea, si daca esti normal sau exagerat de constiincios. Eu sunt ff constiincios in legatura cu lucrurile care par total lipsite de importanta pt destul de multi altii si total nepasator re alte lucruri despre care destui de multi sunt constiinciosi...dar asta e numai pt ca sunt in Norvegia. In Romania nu interesa pe nimeni daca eram eu constiincios in mod gresit, deci nici nu ma ingrijoram eu asa de tare simtind nevoia sa fiu nici eu exagerat de constiincios in legatura cu prea multe lucruri. Iar in America, pt ca am calatorit si pe acolo, am impresia ca lumea e asa de ocupata incat nu mai are nimeni timp nici de ingrijorare, nici de a fi constiincios, deci totul e bine atata timp cat merge banda rulanta si vin bomboane de ciocolata pe ea:
    http://www.youtube.com/watch?v=8NPzLBSBzPI

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ideea era pe termen scurt pentru iesirea din impas si pentru ordonarea problemelor si prioritatilor
      apoi se merge pe o varianta de mijloc in care se imbina planificarea cu spontanul sau chiar pe varianta americana in care fiind mereu in priza numai ai timp sa reflecti prea mult asupra problemelor le rezolvi si treci mai departe

      Ștergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...