Melancolie de iulie

Sursa foto

Această lună, de obicei în plină vară, ceea ce n-aș mai putea afirma cu certitudine acum, este luna mea de suflet, luna în care m-am născut, dar și luna cea mai încărcată de melancolie, mai ales în acest an, când mă pregătesc să schimb prefixul și nu găsesc încă metoda de acceptare. Degeaba mă uit în oglindă- imaginea e înșelătoare. Ar fi ceva semne relevante, însă per ansamblu și de la un metru-doi distanță, niște ani nu se văd.



Timpul meu zboară însă mai repede de la an la an. Fiecare zi e ca o părere, orele se succed amețitor și la finele ei, constat că nu m-am ales cu nimic. Puține sunt zilele memorabile. Fără să-mi pot explica, sunt totuși foarte ocupată. Mai găsesc totuși timp și să citesc. Și cărțile par a fi printre puținele lucruri care nu mă dezamăgesc. Iar cea pe care o citesc acum mă încântă de-a dreptul, trăiesc sentimentul întâlnirii cu literatura pură. Plănuiesc să citesc în curând o carte în limba engleză, pe care mi-au adus-o fratele și cumnata mea, direct din țara natală a scriitoarei premiate cu Nobel în 2013- Hateship, Friendship, Curtship, Loveship, Marriage, tradusă recent și la noi.

Da, când vine vorba de cărți, planurile mele sunt nesfârșite și în continuă transformare. E de-ajuns să privesc în jur, în cameră, pe rafturi sau pe lângă ele, și ideile vin singure. De la cafeaua de dimineață, până noaptea târziu, când ochii mi se împăienjenesc și pic de somn, din cărți îmi trag seva.