vineri, 3 decembrie 2010

Aveam de toate...dar n-aveam blog...

...deci...m-am hotarat sa imi fac si eu unul, ca doar nu degeaba ma plimb zilnic prin paginile internetului. Si, cum adesea ma trezeam vorbind cu mine insami, in timp ce ma plimbam prin cartier impingand una bucata carucior cu una bucata bebe, ca si cum as fi scris intr-o carte, m-am gandit ca macar pot asterne acele ganduri pe paginile unui blog. e gratis si usor de pus in practica.Si acum, ca a dat frigul si plimbarile noastre prin cartier vor fi mai rare si, mai ales, mai scurte, n-o sa mai am cu cine sporovai vrute si nevrute pe banca, in fata blocului.Asa ca ii voi plictisi pe cei ce vor avea rabdarea sa citeasca ce scriu eu aici, cand imi vine inspiratia.
Sunt o moldoveanca stramutata la Bucuresti si despre asta as putea scrie destule...Cum vad eu capitala, ca una ce nu-mi doream sa locuiesc aici vreodata,pana l-am cunoscut pe sotul meu.Dar viata te poarta pe unde vrea ea si pe mine m-a adus in acest oras despre care in urma cu doi ani credeam ca e prea aglomerat pentru gusturile mele. De fapt inca il consider un oras prea aglomerat, dar acum m-am obisnuit cu aceasta agitatie, si Bacaul imi pare foarte linistit, o liniste ce uneori mi se pare apasatoare.M-am obisnuit sa aud zi si noapte trenurile si forfota de masini, si mai ales ambulantele in miez de noapte cu semnalul acustic pornit.Cand merg la Bacau, imi lipseste aceasta agitatie.
Pe langa agitatie si aglomeratie, Bucurestiul mi se mai pare si murdar, pentru ca nimeni nu tine cont de nimic si de nimeni, daca le spui puradeilor din spatele blocului de curatenie, iti vor rade in nas si se vor apuca sa faca si mai multa mizerie.Pentru ca asta e un mod de a-si arata unul altuia cat sunt ei de "smecheri".
Cu toate astea, Bucurestiul are si multe locuri frumoase, pe care imi place sa le vad, unele cunoscute lumii, altele mai putin cunoscute, ce isi dezvaluie frumusetea doar in ochii celor ce vor sa o vada. Sunt multe case vechi, cele mai multe neintretinute, unele se tin inca bine, altele stau sa pice.Fiecare din ele are propria sa poveste.Daca privesti cu atentie zidurile, ferestrele prafuite si uitate de lume, iti vor spune povestea lor,a celor ce au trait acolo, sau macar te vor face sa ti-o imaginezi. Nu stiu de ce, de cate ori privesc o casa veche, imi inchipui ca acolo a locuit o batrana,un batran sau niste batrani.Poate din cauza  vechimii asociez casa cu batranetea, mi-e greu sa imi imaginez doi tineri indragostiti sau o familie tanara cu copii locuind acolo.
Intr-o zi,pe cand ma intorceam din zona pietei 1 mai, pe o straduta laturalnica, in curtea unei case vechi, cu o usa mare de fier si sticla, era o batranica careia o alta femeie mai tanara ii dadea ceva prin gard si stateau de vorba.Batranica nu a deschis poarta deloc. M-am gandit ca poate i-o fi teama de lumea din afara acelei curti, si se proteja as acum putea, in spatele gardului de fier, in casuta ei mancata de ani, de vant si ploi. Dar paote n-o fi fost asa...cine stie?
Asa imi place sa ma plimb pe astfel de stradute, linistite, cu case vechi si noi, sa le privesc, sa le compar, sa decopar o alta fata a Bucurestiului.
Imi place Calea Victoriei si as vrea sa o strabat pe jos de la un capat la altul.pana acum nu am reusit decat partial.Mai mult am mers cu masina, dar pe jos e altceva. Poate cand va mai creste bebelina si isi va rari somnurile, voi avea timp pentru o astfel de incursiune la care visez de mult.

3 comentarii:

  1. LOL ! (Rad de mine, nu de ce ai scris tu). Eu m-am uitat si eu in urma la primele mele postari de pe blogul in lb. romana si am avut chiar impresia ca in cazul meu, spre deosebire de tine, care ai impresia ca te-ai maturizat cat de cat ca blogger, eu am involuat, adica, efectiv, ma tampesc pe zi ce trece re. competenta de exprimare de tip blog !

    RăspundețiȘtergere
  2. Erata: Ah, ce ADHD am ! Acest comentariu NU apartine aici, ci sub comentariul bilant de mai tarziu, de la 1 an de la inceperea blogului, in textul caruia dadusesi un link catre acest prim comentariu ! Si eu m-am grabit sa comentez, dar am comentat gresit aici, in loc de sub acel comentariu de 1 an mai tarziu cum ar fi trebuit. Am sa dau copy-paste, ca sa-l pun la locul potrivit. Sorry.

    RăspundețiȘtergere
  3. Primul tau post este unul foarte misto!

    RăspundețiȘtergere

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...