Postări

Se afișează postări din martie, 2011

Etapele explorarii internetului

Cand am descoperit internetul, prin 2000 cred, atractia principala era mirc-ul. La mine nu a devenit un microb,din cand in cand intram in net cafe, ca acasa nu aveam internet. Stateam jumatate de ora, maxim o ora, ma conversam cu diversi, fie ca fata, fie ca baiat, atunci am aflat ce e ala nickname. Nu urmaream intalniri adevarate, doar ne distram, mai ales cand descopeream ca cel cu care vorbeam era la un calculator vecin...o distractie stupida, asa o consider acum.             Mai tarziu mi-am facut mail pe kappa (de fapt frate-miu mi-a creat contul, caci eu nu eram prea familiarizata cu domeniul asta), apoi pe home.ro si mult mai tarziu pe yahoo, la care nu am renuntat nici acum. Dupa etapa mirc si primele casute de e-mail, mai mult goale, caci nu aveam cu cine coresponda, a urmat o pauza in care nu prea am mai avut de-a face cu internetul. Cel mult mergeam intr-un net cafe sa caut sonerii pentru composer-ul de la Nokia. Abia prin 2004, cand eram insarcinata cu prima feti…

Nimic fara pasiune

Daca nu fac cu placere un anumit lucru, rezultatul nu va fi unul din cele mai bune. Sa faci ceva doar ca sa fie facut, fara nicio tragere de inima, ba chiar in scarba e unul din lucrurile fata de care am oroare. Cand nu ai chef sa faci ceva, ti-e imposibil sa iti canalizezi toate eforturile spre indeplinirea acelui lucru. Caci motorul poate fi pornit doar cu pasiune, abia cand pui pasiune in ceea ce faci rezultatele sunt pe masura si esti multumit de munca ta. Pentru situatiile in care nu poate fi vorba de pasiune, e necesara o motivatie interioara.  Cand am convingerea ca acel ceva e in zadar, e greu sa gasesc macar o farama de tragere de inima. Uneori, lipsa pasiunii sau a motivatiei e temporara, generata de o dispozitie negativa, asa cum am avut eu pe parcursul zilelor trecute (v-am zis ca vremea mohorata ma indispune), alteori insa este definitiva, generata de un sentiment de repulsie fata de chestiunea respectiva. Si astfel apar unele chestiuni ce simt ca imi atarna de gat ca nis…

Cata liniste sufleteasca mai gasim la biserica?

Credinta o porti in suflet, daca o ai...ea nu depinde de cat de des frecventezi biserica sau de cat de strict urmezi regulile acesteia...si nu spun asta sub influenta lucrurilor anormale petrecute in ultimul timp sub auspiciile Bisericii Ortodoxe Romane, ci dintr-o simpla convingere ce mi-am format-o in timp. Ultimii doi ani, cei petrecuti in capitala, m-au facut sa realizez ca doar in suflet imi pot pastra credinta...si nu e nevoie sa merg neaparat la biserica. Nu stiu de ce, dar in putinele biserici in care am intrat aici, nu m-am simtit mai aproape de Dumnezeu...nu am simtit acel sentiment de reculegere pe care il incercam altadata, in special la manastiri, dar si in bisericile din orasul natal...Nici preotii parca nu au aceeasi daruire, nu sunt atat de aproape de oameni...Atmosfera in sine nu imi pare atat de calda. Apoi mai sunt si cersetorii, mai agasanti ca oriunde...se vede clar ca fac asta ca pe o meserie, cu exceptia copiilor, toti sunt apti de munca. Imaginea de ansamblu si…

Azi...nu am chef

Am avut o noapte foarte proasta...cat as fi vrut sa adorm, nu aveam cum, trebuia sa-mi fac datoria de mama si sa-i tin companie odorasului...deci am adormit intr-un final dupa ora 4 30, iar la 8 a trebuit sa fiu in picioare. Somnoroasa si nervoasa imi beam cafeaua cu al meu sot, pe cale sa adorm cu tigara in mana. El incerca sa ma scoata din acea stare Fii si tu mai vesela..Cum sa fiu, ce motive as avea sa ma bucur?...Vrei sa-ti dau eu motive? E o noua zi, esti sanatoasa, bebita e sanatoasa, eu sunt langa tine...nu e suficient ca sa te bucuri? Nu, as fi preferat ca pe langa toate astea sa fiu si odihnita, ca sa ma pot bucura. Asa ca azi am o fata de zombie...capacitatea mea de concentrare e redusa, nu reusesc nici sa scriu asa cum as dori, nu ma multumeste ceea ce iese din mintea mea...treburile casnice urla si ele, dar eu nu am chef,  nu ma simt in stare sa fac nimic. Vremea e si ea trista...azi e una din zilele mele proaste...si vreau sa se duca odata.


P.S. In seara asta vine mama...…

E si asta un fel de discriminare

De 2 ani, de cand m-am aciuat in capitala, am sesizat mai intai finut, iar apoi mai concret dispretul bucurestenilor fata de moldoveni (poate nu toti, dar foarte multi). Nu pot spune ca m-am simtit discriminata in mod direct si in orice caz, nu foarte grav. Pe pielea mea am simtit foarte putin, insa pe diverse site-uri de stiri sau bloguri mai mari, am sesizat mult mai bine aspectul. Inca din primele saptamani, m-am lovit de problema accentului...de care nu am reusit sa ma debarasez in totalitate nici acum, caci sotului meu ii place accentul moldovenesc si nu ma simteam ridicol in fata lui (pot spune ca mai degraba ma simteam ridicol incercand sa adopt accentul de Bucuresti). Un motiv in plus sa mi-l pastrez. Ieseam in oras cu diversi prieteni ai lui si nu pot spune ca as fi sesizat pe chipul vreunuia vreo urma de amuzament fata de felul in care vorbeam. In vizita la o doamna mai in varsta si putin nebunatica, am inceput sa ma simt prost din cauza accentului, caci respectiva nu scapa …

Daca ai bani, e musai sa te stie toti?

Eram curioasa si io...oamenii astia de au multi, multi bani...de ce simt nevoia sa se afiseze mereu? Ba pe la diverse evenimente, ba prin cluburi sau alte localuri, totdeauna imbracati cu haine exagerat de scumpe (bine, inteleg,  isi permit sa si le cumpere, dar de ce trebuie sa se dea mari cu ele?)...Le fac o deosebita placere activitatile astea super-mondene, iesirile in lumina reflectoarelor...sau e doar snobism...ca trebuie sa se laude cu statutul lor, cu ceea ce au? Inteleg, ai bani...de ce trebuie sa stie tot poporul lucrul asta? Inclusiv de la ce casa celebra de moda ti-ai luat chilotii...De ce nu poti pur si simplu sa ai bani, sa te ocupi in continuare de producerea lor, sa calatoresti daca te plictisesti prea tare...fara a face parada de statutul tau...Practic ai bani pentru tine, nu pentru restul poporului...Stiu, nu sunt toti asa, dar majoritatea au o aroganta si un aer de superioritate, proportional cu marimea conturilor din banca.

Unul din alea 3 ceasuri rele

Cand iti faci de lucru cu bancile, mai ales daca acel lucru inseamna vreun credit, traiesti mereu cu frica in san ca ceva se va intampla...Platesti ratele la timp, intotdeauna inainte de scadenta cu cel putin cateva zile si totusi...minuni negative se pot intampla. Luna asta am platit rata, prin Posta Romana, ca de fiecare data. Doar ca nu am platit-o pe 20, ci pe 23, data scadenetei fiind 25. Deci in termen, avand in vedere ca, potrivit extraselor de cont, banii intrau in cont in ziua urmatoare celei in care plateam eu la posta. Acum cateva zeci de minute, ma suna sotul sa-mi spuna ca a primit un sms de la banca prin care era informat ca figureaza cu restanta. Imediat m-am pus pe verificat chitanta si trimis mail la banca sa cer explicatii...astept raspunsul. Cine stie unde si cum a aparut o problema...Nemaiavand rabdare sa primesc mail, ma apuc si sun...explic problema, mi se cere numarul de telefon pentru a fi sunata imediat ce gasesc ei buba. Dupa mai bine de jumatate de ora, ma s…

De cate ori putem iubi?

Scriind din amintiri o recenzie pentru concursul Ioanei, in mintea mea s-a copt ideea subiectului acesta...Pe vremea aia, cand citeam Adam si Eva si aveam doar vreo 15 ani si un pic, eram ferm convinsa ca in decursul existentei noastre putem iubi o singura data...credeam ca lumea incepe si se termina acolo, ca nu voi mai putea iubi sau in orice caz, nu mai intens ca atunci...dar cate nu stiam eu pe atunci...Dragostea si viata imi pareau o vesnica poezie, sonetele lui Shakespeare si versurile eminesciene intarindu-mi convingerile. Tin minte o teza la romana pentru care nu invatasem nimic, intreaga mea fiinta fiind acaparata de alte ganduri si trairi...straine de invatatura...si ca sa nu dau foaia goala, am compus pe loc o lunga poezie in care sufletele pereche si mitul androginului constituiau tema centrala...si am luat 7!... Anii au trecut, maturizarea sentimentala si-a spus cuvantul si am aflat ca viata nu e chiar atat de plina de lirism...Sentimentele s-au stins...doar amintirea a r…

Produse de serie

Ideal...frumusete ideala...n-am putea spune ca exista un tipar absolut al frumusetii ideale...Practic fiecare epoca si fiecare areal geografic si-a dezvoltat tiparul propriu in care sa se incadreze o frumusete ideala...si cu toate ca fiecare individ are propriile gusturi, intr-un fel sau altul, are tendinta de a se alinia standardelor in materie. Fie ca e vorba de propria frumusete, fie ca e vorba de frumusetea pe care o cauta in celalalt... Ne evaluam si evaluam in functie de anumite criterii...nu e nevoie, cred, sa le enumar pe cele ale epocii actuale...probabil sunteti suprasaturati de numeroasele exemple ce urmeaza fidel aceste criterii. Se promoveaza un anumit tip de frumusete, si nu e o noutate a secolului in care traim. O anumita frumusete a reprezentat idealul fiecarei epoci. Aceasta cerinta a societatii poate crea frustrari pentru cei care nu se incadreaza in tiparele ei. Cei mai multi incearca prin diverse mijloace sa ajunga cat mai aproape de acest ideal... Unii incearca sa…

Granita dintre vis si realitate...la ceas de seara

Visez...in fiecare noapte...si chiar si atunci cand reusesc sa adorm in timpul zilei...de cele mai multe ori, imaginile sunt atat de clare, incat deslusesc chiar si fraze scrise...insa nu reusesc sa vad chipurile decat rareori...si totusi stiu perfect cine apare in visul meu...nu ma vad nici pe mine, dar totusi traiesc intens fiecare senzatie...adesea am cosmaruri...o fi din cauza ca ma uit prea des la documentare despre crime...nu de putine ori imi trezesc sotul din cauza tipetelor sau gemetelor si incerc sa scap de imaginile din vis sub ocrotirea bratelor sale...ma simt atunci ca un copil speriat, care atunci cand inchide ochii, continua sa traiasca filmul ingrozitor din vis...             Nu caut explicatii babesti ale viselor, nu ma ingrijorez cand visez copil mic sau carne sau mai stiu eu ce traznaie care cica ar insemna nu stiu ce necaz. Cred cu tarie ca tot ceea ce visez este in stransa legatura cu subconstientul meu...de multe ori imi apar in vis situatii din viata r…

Soferi care stiu sa conduca

Calatoria saptamanala pe DN 1 nu si-a dezmintit nici de aceasta data statutul de adevarata aventura presarata cu nervi si claxoane. De data asta parca s-au adunat toti soferii cretini...de fapt, ca o noutate, au predominat soferitele...sunt femeie, dar asta nu ma impiedica sa constat cat de prost pot sa conduca unele exemplare feminine (eu daca ma stiu un antitalent la volan, am preferat sa nu imi iau carnet de conducere...mai bine asa decat sa incurc traficul asa cum o fac cele intalnite in acest week-end).  Plimbarea a inceput bine din primele minute...pe Stefan cel Mare o soferita voia sa ne ia fata, fara semnal, fara sa se asigure ca poate schimba banda si...cireasa de pe tort...vorbind la telefon...a claxonat-o al meu sot si din lateral i-am putut vedea privirea de vitica la poarta noua care nu intelegea de ce o claxoneaza, doar ea nu facuse nimic...Ulterior, tot drumul am intalnit soferite, dar si cativa soferi care aveau probleme cu schimbatul benzilor. Unii se baga…

Ganduri la inceput de saptamana

Presimt o saptamana incarcata...nu va uitati asa...chiar daca nu am job, nu inseamna ca duc lipsa de activitati...puteti considera bloggeritul un fel de job, doar ca e munca voluntara, neretribuita (nici nu as avea voie sa castig vreun ban din asta, ca mi-as pierde indemnizatia)...munca de placere...doar ca pe langa asta, mai am si treburi mai putin placute...dupa un week-end obositor, marcat de o repriza serioasa de curatenie, ma asteapta doua zile de gatit, un mail mai oficial plus ceva referate pentru master, ca saptamana asta e termenul limita de inscriere pentru dizertatie (da' sincer, nu am tragere de inima)...iar joi...o zi mai inedita si cu ceva emotii...placute, din fericire...o scurta vizita a mamei in Bucuresti...abia astept sa ma laud cu progresele mezinei, sa-mi spuna cum i se pare, daca e mai mare de cand a vazut-o ultima data...probabil voi primi cu aceasta ocazie si traista lui Mos Craciun din partea bunicilor...Si sper sa reusesc sa va ofer subiecte intersante...c…

O terapie inedita

Nu stiu daca v-am zis, dar eu mi-am format un obicei ca inainte de a cadea in mrejele somnului, sa ma uit pe canalele cu documentare...incat nici nu pot sa adorm daca nu vizionez asa ceva. Vineri sau sambata m-am uitat pe Discovery, la Monstrii din corpul uman. Era vorba de un tip ce suferea de alergie si de astm, ce devenisera tot mai agresive,  si la un moment dat a aflat ca aceste afectiuni pot fi tratate daca se contamineaza cu niste paraziti intestinali-viermii cu carlig.            Contaminarea insa nu era atat de simplu de facut. Viermii aia se raspandeau cu ajutorul fecalelor umane...si se apuca omul nostru sa caute pe net unde anume in lume s-au inregistrat cele mai multe cazuri de infestari cu acei viermi. Afla ca locul pe care il cauta este Camerun si intreprinde o expeditie in zona...mai exact strabate latrinele unor sate, incaltat in papuci de plaja, caci trebuia ca pielea sa intre in contact direct cu fecalele respective. Povestea omul ca in prima saptamana vom…

Va mai vine sa beti apa plata?

Am vazut la stiri un reportaj despre apa plata infestata descoperita in judetul Brasov, in urma unor analize. Fiind consumatori de apa plata, dat fiind ca aia de la robinet e asa cum e incat nu avem curaj sa o bem, stirea respectiva ne-a pus pe ganduri. Si ma intriga faptul ca nu se comunica in astfel de cazuri si marcile afectate. Caci, traind in Romania, ar putea exista suspiciunea unui reportaj platit de concurenta pentru a denigra anumite marci de apa (sau orice alt produs, dupa caz). Si nu mi se pare corect...practic nu poti avea incredere in nimic, nu poti fi sigur de veridicitatea informatiilor oferite de televiziuni din cauza coruptiei adanc inradacinate pe toate planurile. Sau, daca ele sunt corecte, nu pot fi complete caci legea nu permite anti-reclama, din considerente legate tot de posibilitatea existentei unui act de coruptie.
             Normal ar fi ca, atunci cand sunt descoperite astfel de probleme la anumite produse, sa se faca publica marca respectivelo…

Cum sa nu ne placa sa traim in Romania?

...cand leul creste vazand cu ochii ...cand se deschid magazine de magazine cu hainele ale mai de firma, iar oamenii se aseaza in cozi de sute de metri sau cel putin asa zise reporterul, sa prinda promotiile, magazine unde se sta 2 ore la coada sa cumperi o amarata pereche de ochelari (eu una nu stateam nici daca as fi facut efortul sa umplu ditamai caruciorul cu produse in Carrefour) ...cand oamenii se calca in picioare pentru un pachet de zahar sau o sticla de ulei ...noua ne place, ne place, ne place, place, place...

Imaginea si relativitatea

Imaginea noastra, felul in care aratam, constituie una din preocuparile noastre majore...sa nu-mi spuneti ca nu-i asa, caci altfel n-ar avea tot omul oglinzi in casa (ca fapt divers, am trait cateva luni intr-o garsoniera unde nu aveam decat oglinda din baie si a fost groaznic...ajunsesem sa ma catar pe marginea caditei de dus, pe varfuri, cu ditamai burtoiul cu ochi, doar ca sa ma vad cum arat). E drept ca exista si categorii de oameni care nu au casa si deci, nici oglinda, si aspectul exterior e ultima lor grija in conditiile unui trai la limita supravietuirii, dar ei constituie un aspect nefiresc si de nedorit. Fiecare din noi are grija mai mult sau mai putin de felul in care arata, nu iese din casa oricum, fara un minim de efort in a se aranja. Nu acceptam sa fim vazuti de altii in orice ipostaza. Cum ar fi daca am iesi din casa asa cum aratam dimineata la trezire, nespalati, cu parul in toate directiile? Niste reguli nescrise, cu radacini puternice, ne determina sa acordam macar …

De ras sau de plans?

Tot ma plangeam eu ca lipseste divertismentul la tv...asta pentru ca n-am stiut eu unde sa caut...unele stiri te pot distra mai bine decat Bendeac sau SRC...Subiectul...perchezitiile efectuate la proprietatile lui Bercea (Analfabetu) Mondialu. Absolut magnific...numele lui inscriptionat pe frontispiciul casei (palatului), in living la fel, pe un perete trona numele interlopului...Cutitul nu l-au gasit, dar au gasit 200 000 euro (o suma la care nici sa visez nu imi permit)...Tigancile cu fuste au sarit repede sa se apere ca ei au strans cinstit acei bani... "Am fost in Italia 10 ani...am cersit, am muncit"...hai nu mai spune...ai muncit tu o zi macar in viata ta? O alta "Nu erau 200 de mii, erau doar 181"...precizare esentiala. E extraordinar modul in care astfel de indivizi ii sfideaza pe ceilalti, inclusiv autoritatile, nu se lasa impresionati de un act oficial, isi permit sa sara cu scaunul in mana sa-i alunge pe nepoftiti. Pe astia nu ii mai schimba nimeni si ni…

Sa va fac cunostinta cu pisicutele mele

Imagine

Cadouri, cadouri

Ma bucur ca un copil de fiecare data cand primesc un cadou...Pentru mine cadoul e sinonim cu surpriza, desi in general termenul are o acceptiune mai larga. Nu stiu daca tine de nostalgie sau de sensibilitate, dar pentru mine cel putin, esenta cadoului o constituie elementul surpriza ce insoteste obiectul oferit. Nu ca nu m-ar bucura fiecare obiect pe care il primesc, dar cand, de exemplu, merg cu cineva sa imi cumpere ceva, nu mai e o surpriza, e un cadou ce nu mai e cadou, nu stiu cum sa numesc mai precis gestul. Dar sa nu ma abat prea mult, ca apoi imi pierd ideile pe drum...Intr-un cuplu, cadourile facute reciproc, le consider mijloace foarte placute de a-ti arata sentimentele...Nu ma refer la cadouri scumpe, ce ar putea sugera ideea de interes si ar exclude-o pe cea de iubire...ci la acele nimicuri oferite din cand in cand pentru a aduce zambetul pe chipul celuilalt...bineinteles ca ele nu sunt obligatorii si nici nu sunt singurele moduri prin care poti sa-ti bucuri partenerul sau…

Sa umplu frigiderul domnilor de la lumina!

Cat urasc eu penele de curent...mai ales alea scurte, care mi se par nejustificate...e altceva cand e o avarie undeva si trebuie sa se intrerupa curentul o ora doua pentru a se remedia problema...dar asa...se ia curentul o secunda, ca sa ce? Ca sa mi se inchida mie calculatorul in timp ce scriam pasionata un lung comentariu, care evident nu s-a salvat si pe care neaparat trebuie sa ma chinui sa il rescriu, caci era prea interesanta discutia ca sa o las balta...si ca sa ma enervez complet...Mozilla n-a apucat sa-mi salveze nu stiu cate tab-uri deschise, iar eu acum, din memorie, trebuie sa ma chinui sa le redeschid...O simpla cautare prin history nu e suficienta, aveam pagini deschise de ieri, de alaltaieri, lasate asa pentru a le citi cand am timp...Fierb, nu alta...sa-mi explice si mie cineva de ce trebuie sa ni se faca astfel de neplaceri?

Impresii din plimbarea de azi

Azi am cam intrecut masura cu plimbarea, am intarziat mai mult decat ar fi trebuit...avand in vedere ca sunt casnica in momentul de fata, pare ciudat, dar sunt legata si eu de un program destul de rigid, abateri mai mari de 10-15 minute nu sunt primite cu incantare de mogaldeata mea. Dar am simtit nevoia sa schimb putin peisajul, fara intentia de a depasi ora impusa de programul fetitei. Insa cum peisajul te fura, iar eu nu cunosc atat de bine zonele incat sa si estimez distanta si timpul aferent parcurgerii ei, i-am decalat somnul cu vreo 3 sferturi de ora. Mi-am facut si eu un mic moft, o plimbare ceva mai lunga pe un itinerar mai interesant...Piata Victoriei-Calea Victoriei-Bulevardul Dacia-Calea Grivitei...la pas, cu caruciorul dupa mine (cam incomod pe Calea Victoriei, unde trotuarul e foarte ingust si te mai incurca si unii marlani care parcheaza pe acea fasie destinata persoanelor inexistente pentru ei-pietonii). Frumos... regret doar ca nu am putut zabovi sa fac si cateva foto…

De ce imi place mie Bucurestiul

Daca ieri va vorbeam despre unele clisee negative intalnite pe strazile capitalei, azi voi incerca sa schitez si ceea ce mie mi se pare frumos sau pozitiv. Pentru ca, in ciuda acelor aspecte mai putin placute de care te poti lovi sau pe care le poti vedea, mie imi place Bucurestiul. Desi Bacaul din care vin nu este un oras mic, diferentele sunt evidente, si in ceea ce priveste partile bune si in ceea ce priveste aspectele negative. Imi plac cladirile vechi din Bucuresti...sunt atat de multe, iar pentru mine, care in orasul natal nu prea aveam ocazia sa intalnesc astfel de cladiri, capata importanta unor muzee, chiar daca in fapt sunt simple case, locuite uneori de personaje total nepotrivite. Pe mine ma impresioneaza, prin arhitectura, prin vechime, prin atmosfera pe care o degaja...fie ca ma refer la cladirile celebre de pe Calea Victoriei si zonele adiacente, fie la cladiri anonime, de pe diverse stradute, pe care am prilejul de a le vedea in peregrinarile mele. Imi plac parcurile, a…

Jocul gandurilor

Am nevoie de putina relaxare...situatia incordata din ultimele zile, ce inca persista, ba chiar au aparut noi motive de framantat creierii, ma apasa prea mult, asa ca simt imperios nevoia de a-mi incarca un pic bateriile, de a uita macar cateva ore de griji si de probleme...Ghemuita in fotoliul din bucatarie, cu laptopul in brate si soarele inundandu-mi privirea, am avut o revelatie...daca ii pot spune asa...ca pot scapa macar pentru putin timp de aceasta povara. O evadare in natura, atat cat ne putem permite in peisajul urban, ar fi cel mai potrivit lucru. As vrea sa pot sa nu ma mai gandesc, sa ignor existenta grijilor...dar de ganduri e cel mai greu sa fugi, daca nu imposibil...te urmaresc in orice cotlon te-ai ascunde, caci sunt o parte inerenta a constiintei, de care nu ne putem descotorosi. Suntem condamnati sa traim sub povara gandurilor, iar cand exista motive ca acestea sa fie indreptate spre lucruri mai putin placute, putem fi siguri ca acele chestiuni nu le vom putea ignora…

Ce target de varsta au tabloidele?

S-a incalzit un pic (nu va imaginati ca e cald, dar e bine)...ceea ce i-a scos din casa si pe batraneii din cartier. Se plimba, stau pe o banca, fie in grup, fie singuri. Mare parte din ei au cate un ziar sub brat sau chiar citesc unul in timp ce savureaza iesirea la aer...nimic de condamnat, nimic de ras pana acum...Interesant e de observat ce ziare citesc ei, pensionarii, oameni de la care eu cel putin am pretentia la un anumit nivel de cultura...am mai observat aspectul de multe ori in cursul verii trecute, dar pe atunci n-aveam blog...in mare parte, ziarele pe care le citesc acesti pensionari, fara deosebire de sex, sunt tabloidele. Cel mai des vad Click-ul, dar nu lipsesc nici Cancan, nici Libertatea...azi, de exemplu, era un batranel pe o banca...bineinteles, citea Click, si parea foarte pasionat de lectura. Mai incolo, un altul se plimba, tot cu Click-ul...m-au facut atat de curioasa, incat voi accesa si eu online sa vad ce ii pasioneaza atat de mult, desi cam prevad o parte di…