Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2012

Cateva precizari despre recenzii

Recenzia unei carti incepe la mine inca din clipa in care deschid cartea si parcurg prima fraza. Stiu ca prin continutul lor, recenziile mele sunt destul de departe de ceea ce presupune critica literara. Desi abia acum imi folosesc cu adevarat lucrurile invatate in scoala, la orele de romana. Pe atunci, cometariile operelor literare erau departe de a fi o placere pentru mine. Insa acum, chiar daca ceea ce scriu nu reprezinta comentarii in genul celor pe care le faceam la scoala, cand citesc, citesc si prin prisma a ceea ce am invatat atunci. Dar sa revin la fraza cu care am inceput. Cand incep lectura unei carti, imi canalizez toata atentia spre ea, incercand sa surprind cat mai bine toate aspectele cartii. Nu citesc o carte doar ca sa fie citita, nu trec peste pagini si nici nu omit amanunte, daca e cazul, recitesc unele pasaje pana consider ca am inteles exact mesajul.


In mintea mea incep sa se creioneze primele impresii o data cu primele pagini, impresii ce, de regula, vizeaza sti…

In hypermarket batuse vantu' putin

Nu tineam mortis sa ma conving de realitatea celor spuse la stiri in ceea ce priveste situatia din hypermarketuri, insa am fost impinsa sa dau o raita de nevoia de scutece. Nu pentru mine, sper ca se-ntelege. Mai am pana acolo. )) Am mai avut si cateva de-ale gurii de luat, dar nu cine stie ce, caci si prin buzunarele noastre vantul a avut viteze uluitoare in spulberat putinii bani ce ne intra in casa. Nu datorita mie ne intra, dar si datorita mie ne ies. Ce-am gasit in Carrefour? N-am gasit apa de care consumam de obicei,

Nu e moft, e dorinta

Stiu ca n-ar trebui sa emit pretentii in situatia in care ne aflam, dar avand in vedere faptul a va trebui sa locuiesc acolo, undeva, inca nu stiu unde, o perioada destul de mare de timp, cred ca macar zona ar trebui sa imi fie cat de cat pe plac. Sa nu credeti ca as vrea sa stau pe undeva prin Soseaua Nordului sau in vreo vila de pe Kisellef, insa din zonele in care ne-am permite ca pret, unele imi plac, ma vad stand acolo, iar altele imi displac total, din motive poate de neinteles. Chiar daca sunt zone destul de civilizate, nu au acel ceva care sa ma faca sa ma simt acasa, in largul meu. Nu stiu cum sa explic incat sa nu par deplasata sau exagerata, fiindca nu sunt, cel putin nu din punctul asta de vedere. Insa as vrea ca locul in care voi locui, o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, numai Dumnezeu stie cat, sa-mi dea acel sentiment de familiaritate.

Cu fundu-n sus

Am avut un week-end ce a trecut repede, desi nimic deosebit n-as putea spune ca am facut. Am iesit pe-afara la zapada cate putin, deci nu cu asta am umplut timpul. Era sa incep si a treia fraza cu „am” asa ca trebuia sa formulez altfel. Putina relaxare, carti, sudoku si muuuulte, multe ganduri. Desi per ansamblu am fost binedispusi, cu mici exceptii, gandurile au fost pline de ingrijorare. Si asa vor fi probabil pana se vor rezolva problemele. Cand oare se vor rezolva?

Desi n-ar trebui sa ma plang, atata timp cat stau acasa si nu castig niciun ban.

Bancile agreate de institutiile statului sunt naspa

Nu stiu cum se face de institutiile statului, atunci cand vine vorba de plati pe care trebuie sa le efectueze diferitelor categorii de beneficiari, aleg serviciile bancare cel mai putin profitabile pentru acestia. Ma refer aici la plata prin card a sumelor cu titlu de pensie, somaj, alocatii, indemnizatii etc.

Daca nu ai de ales sau nu ai chef sa umbli pe la posta dupa bani, optezi pentru varianta cardului, doar ne modernizam, nu? Bine, eu nu tineam mortis sa imi vina pe card alocatia,

Amatoare de senzatii tari

Ieri am dat si eu piept cu vremea de afara. Am vrut sa ies sa vad cum e, nu m-am multumit cu ceea ce vedeam la televizor. Si, cum al meu sot nu a putut lucra ieri din cauza nametilor (i-a trimis firma pe toti acasa), am avut cu cine o lasa pe cea mica pret de o ora si am plecat sa fac cateva cumparaturi necesare. Temerara, am vrut sa merg pe jos initial, in primele doua-trei minute parea atat de bine, nu batea vantul, incat doar perspectiva cainilor infometati din zona fostei fabrici de bere de pe langa gara Basarab ma facea sa ezit in a parcurge drumul pe jos. Cand am iesit insa din dreptul blocului, m-au izbit cateva rafale, incat cu tot tonajul meu a trebuit sa fac eforturi mari sa ma mentin in picioare.

Se apropie termenul limita

Se apropie termenul limita, si stresul a devenit mai mare. Timpul a inceput sa se scurga tot mai repede, se apropie momentul in care va trebui sa parasim aceasta locuinta. Intr-un fel, m-am obisnuit cu ideea, ba chiar am inceput sa accentuez cusururile, pentru a face mai usoara plecarea. Atentia mea este incordata pe viitoarea locuinta, ma chinuie faptul ca va trebui sa o luam de la capat si nu va fi nici asta ultima oara, caci, in calitate de chirias, viitorul nu suna bine. Sunt atatia factori de incertitudine, incat ma zdruncina prea tare. Iar va stresez cu stresurile mele, dar trebuia sa ma descarc si sa explic cumva pana de creatie in care simt ca ma aflu.

Acum si e-book „Katrina, pacat din iubire”

Stiti doar ca nu obisnuiesc sa fac reclama la produse, insa in acest caz e mai mult decat reclama, e o promovare a unei carti care mi-a placut foarte mult si care nu e foarte cunoscuta in randul cititorilor, ceea ce ma face sa fiu mai determinata in demersurile mele. Interesul meu financiar in aceasta promovare este nul, o fac din dorinta de a ajuta un roman de debut sa patrunda in lumea cititorilor.

Fiind preluata spre vanzare de platforma Elefant.ro, inseamna un mare pas inainte, pas ce a fost urmat de un altul, mai micut, dar nu mai putin important. Mai precis, cei de la Elefant.ro au considerat ca merita sa fie transformata si in e-book.

Feminism? Egalitate? Neah, suntem diferiti

Lupusor imi solicita un articol pe teme feministe... hmmm... da’ eu nu-s feminista, cel putin nu cred sa fiu. N-as putea sa sustin suprematia sexului din care fac parte, pentru ca eu am opinii moderate in ceea ce priveste cele doua sexe. Nu am cazut in niciuna din extreme. Ca sa raspund oarecum mesajului transmis prin al sau articol, or fi barbatii de neinlocuit, dar si femeile-s asemenea. Ambele sexe sunt utile omenirii in general si unul altuia in aceeasi masura. Eu insa nu le consider egale, pentru ca n-au cum, sunt diferite din multe

Participa si tu la campania vALLuntar !

Imagine
Editura ALL a demarat o campanie cel putin interesanta si mai ales inedita. Bloggerii care iubesc cartile si care indeplinesc conditiile din regulament sunt invitati sa se inscrie, solicitand o carte la alegere de pe all.ro careia ulterior trebuie sa-i faca o recenzie. Recenzia, o data inscrisa in campanie urmand pasii prezentati tot in regulament, dar si comentariile pe care aceasta le genereaza, se vor transforma in minute de munca voluntara efectuata de membri ai echipei ALL intr-o locatie desemnata de bloggerii care acumuleaza cele mai multe minute.


Cu liniute sau fara- mic.ro, ploaie, carucioare si GiGa

-    Ieri am avut parte de ploaie cu soare si fara pic de nori; ma refer bineinteles la fosta zapada transformata in apa, care curgea de pe multe cladiri, dar nu de pe toate. Ceea ce ma face sa cred  ca exista posibilitati de evitare a acestui inconvenient pentru bietii trecatori care nu s-au gandit sa-si ia umbrela pe un astfel de soare stralucitor.

-    Mersul pe jos este mai eficient daca este executat pe tocuri. Din punct de vedere al consumului de calorii si al efortului depus. Aceeasi distanta parcursa in incaltaminte sport (ca sa nu zic adidasi, fiindca-s nike), era floare la ureche. Pe tocuri, nu inalte si nici macar subtiri (nici n-ar fi indicat la tonajul meu sa  fie subtiri), am inceput sa resimt oboseala in scurt timp, mai ales ca am vrut sa-mi mentin si viteza, nu sa merg ca la promenada. Cred ca daca as alege varianta tocuri de la mine pana la Universitate pe jos, ar fi echivalentul a jumatate de ora de sala. Acum, nu va luati dupa mine, ca n-am de unde sa stiu exact; id…

Cu "nu" in brate

Nu-mi place sa incep posturile cu nu, dar se intampla sa o fac, si nu rar. Asta pentru ca sunt atatia de nu, incat n-ai cum sa-i eviti. Mi-am amintit de un joc in care trebuia sa raspunzi la intrebari oricum, dar nu prin da sau nu, desi raspunsul cel mai concis ar fi fost chiar unul din acestea. Ar fi interesant sa-l evitam pe nu in discutiile noastre de zi cu zi. Poate asa i-am mai reduce influenta. Acum, gandindu-ma cat de prezent este, partea negativa, cu toate manifestarile sale, prinde un contur poate mai ferm decat cea pozitiva. De la lucruri banale, pana la cele de o importanta crescuta, particula negativa este foarte raspandita. Cel mai adesea aud n-am. Dar sunt si alte situatii ce au devenit stereotipuri, toate negative in felul lor. Pe de alta parte, negativismul are o doza consistenta de pesimism. Ceea ce este pozitiv denota optimism sau macar speranta. As incerca sa evit pe cat posibil acest nu, dar nu stiu cat o sa-mi reuseasca. Caci lui tare-i place sa fie tinut in brate…

Iar incep saptamana ca un zombie

Oboseala, angoasa, stres, indispozitii... cred ca imi pierd din cititori daca scriu atat de des despre asta, dar din pacate nu-mi pot comanda starile. Sunt si bucurii, nu pot sa fiu nedreapta, dar parca uneori, sau de prea multe ori, ele sunt inghitite de celelalte. Negativul domina pozitivul, prin impactul asupra mea. Mi-as dori o zi in care sa nu trebuiasca sa fac nimic. Ma leg si eu intr-un fel de acel trebuie pe care-l dezbatea Razvan, poate in alta maniera. As vrea sa existe mai multi vreau decat trebuie in actiunile mele, de la cele marunte, pana la cele mai importante. Ma refer la chestiile pe care le fac zilnic, nu la decizii sau alte probleme de importanta majora. Obligativitatea este atat de raspandita, incat pentru mine nu-mi ramane prea mult. Pana si cititul de multe ori il fac pe furate, alteori ma chinui sa ma concentrez, sa fac abstractie de factorii perturbatori.

In ultimul timp am avut si nopti foarte agitate, in care cea mica s-a trezit foarte des sau dormea iepures…

Irascibilitate

Nu-mi plac momentele cand ma confrunt cu o irascibilitate nu neaparat explicabila. Sunt momente in care pana si fontul cu care scriu ma exaspereaza. Ba chiar cred ca anumite fonturi imi taie inspiratia. Ca si cum ceea ce vad dupa ce am scris deja un mic paragraf influenteaza ceea ce voi scrie. Dar nu numai asta. Uneori cred ca irascibilitatea se afla in mine in stare latenta. E suficient un click, si nu din asta facut din mouse, pentru a pune in miscare un amalgam de stari nervoase ce se succed in cascada. Si cu toate ca incerc sa stau linistita, ceva nu-mi da pace. Incerc sa ma relaxez, sa nu ma gandesc la nimic. Si totusi, simt ca ceva ma enerveaza si nu-mi dau seama ce e, ca pana la urma sa constat ca ma enerveaza orice.

Asta nu se intampla zilnic si faptul ca astfel de stari se declanseaza pornind de la chestii care, in alte ocazii, ma lasa indiferenta, ma face sa ma intreb ce-o fi mai cu mot in acele zile enervante. Incat aceeasi chestie aparent inofensiva e capabila sa devina p…

Scrisul- parte a vietii mele

De mult timp am o afinitate pentru comunicarea prin scris. Nu ca prin viu grai n-as fi coerenta, ba chiar sunt o vorbareata daca am ca interlocutor persoana potrivita, dar nu prea ma vad facand fata sa tin o cuvantare in fata unei multimi. Si in scris imi aleg altfel cuvintele, chiar si stilul de exprimare este diferit. Evit sa folosesc termenul „oral” date fiind asocierile care s-ar putea face, complet straine de tema articolului. Daca se poate spune ca articolul meu are o tema, voi vedea asta la sfarsit. Adesea, ca si acum, scriu fara un titlu bine conturat, ba mai si deviez de la ideea de la care am pornit si iese altceva. Rareori se ntampla sa-mi aleg titlul inainte. Dar, revenind la pasiiunea mea pentru scris, caci asa as numi-o, chiar daca nu am scris pentru publicul larg. Cu exceptia blogului. Din adolescenta, sau poate si inainte, dar cu precadere atunci, scrisul mi-a fost un bun tovaras. El m-a ajutat sa-mi exprim trairile de pustoaica ce abia incepe sa cunoasca viata. Am avu…

Bestial

Trebuie sa recunosc ca nu-mi gasesc cuvintele prin care sa exprim ce mi-a transmis mie biletul gasit azi in cutia postala. O invitatie din partea peneleului la un „miting pentru libertate”. Poate ca nu-mi atragea prea mult atentia, ca mi-e scarba si de-astia ca si de ceilalti, acceasi Marie cu alta palarie, ce mi-e unul, ce mi-e altul, javre-s toti. In orice caz,  n-am aruncat fluturasul inainte de a-l intoarce sa vad ce e si pe verso, si-apoi nu m-am mai indurat sa-l arunc pana ce nu scriu micuta mea postare. In ritmuri de hip-hop, manifestul galben-albastru era incununat de versurile celor de la Morometzii, piesa In lupta cu puterea, pe care n-o stiu, asa ca pe alocuri nu i-am ghicit intonatia, dar prea putin conteaza. Dar oare-s atat de imbecili sa nu priceapa ca versurile alea le pot fi adresate si lor? M-a pufnit rasul imaginandu-mi-l pe Mr. Chucky cantand aceste versuri, asocierea cu hip-hop-ul mi s-a parut fantastica, cine le-o fi dat ideea? Au vrut astfel sa arate ca, vezi dom…

Iar?

Iar incep astia cu asta? Pot sa reiau articolul de anul trecut? N-ar fi prea multe de modificat.

Fetele tacerii

Imagine
Nu mai citisem pana acum nimic scris de Augustin Buzura. Ii cunosteam numele de mult, mereu vedeam in biblioteca alor mei cartea Orgolii, dar eram prea mica pe atunci pentru lecturi atat de dificile si apoi as putea spune ca am uitat de ea. Si acum cateva luni, mi-a cazut in mana volumul doi al cartii Fetele tacerii, ceea ce m-a determinat sa caut si primul volum. L-am gasit la Gaudeamus si am putut incepe acum lectura.

Desi mi-a luat ceva sa depasesc inceputul, nefiind o carte usor de citit, incet- incet, frazele al caror inteles imi era greu de urmarit au inceput sa se lege si m-au prins in plasa lor. Exprimarile sofisticate, pe alocuri incalcite, s-au sedimentat si am dat curs provocarii de a le prinde intelesul. Incalceala din primele 20-30 de pagini cred ca s-a datorat faptului ca autorul intra brusc in viata celui caruia ii desemneaza sarcina de a confrunta marturii asupra acelorasi fapte vazute de pe fiecare din cele doua bariade opuse. Aflam detalii despre acest personaj si d…

2012- un an apocaliptic?

Dupa cum a inceput, as tinde sa raspund „da”. Omoruri, proteste, violente nejustificate, basca vreo cateva zeci de mici cutremure ce atrag atentia asupra posibilitatii producerii unuia mai mare, caci pare evident ca placile tectonice sunt in tensiune. Ce va mai urma? Totul pare posibil. Nimic n-ar trebui sa ne mai mire si totusi uneori nu ne putem ascunde stupoarea. Se pare ca normalitatea a devenit o stare de fapt ce tinde sa devina exceptie, in loc sa fie o regula. Dar vocea celor normali nu se bucura de o rezonanta prea inalta, in fata ies anomaliile. Si li se confera un loc de onoare, sunt intretinute, oricum, nu se face mai nimic pentru inlaturarea lor. Zi de zi vad chestii care imi zdruncina tot mai puternic convingerile si simt ca nu ma potrivesc lumii in care, fara voia mea, sunt nevoita sa traiesc. Nu mai intru in filosofii despre inutilitatea vietii, poate cu alta ocazie. Dar chiar si asa, inutila cum e, as vrea sa se desfasoare in conditii mai bune. Or tot ce vad in jur e n…

Care va fi urmatoarea carte?

Imagine
Simt o sete de lectura teribila, as citi fara intrerupere, as vrea sa citesc multe carti si e evident ca nu pot sa le citesc pe toate odata. Am cateva pe lista imediata de asteptare, nu stiu pe care o voi incepe, dar ma simt ca si cum as vrea sa le inghit, sa le cuprind pe toate in mintea mea, sa le parcurg pe toate o data si nu-mi ajunge timpul. Sau poate e gresit spus, in realitate, e imposibil sa citesti mai mult de un anumit numar de pagini pe ora, oricat de mult ai citi, tot iti ia timp si evident ca nu pot comprima cartile incat sa citesc zece intr-o zi. Dar dorinta mea este indreptata catre mai multe carti, dupa ce o voi termina pe cea care ma tine legata de mai bine de o saptamana (fiind doua volume, e explicabil), n-o sa stiu pe care sa incep sa o citesc pentru ca numarul celor care numai ca nu striga la mine e destul de mare.

Am doua thrillere recent ahizitionate Leviatan si Umbra lui Poe, ambele par foarte incitante, daca e sa ma iau dupa descrieri, apoi iarasi un thriller n…

Care e solutia?

Desi fac parte din latura pasiva a societatii, nu inseamna ca ma multumeste situatia existenta, nivelul de trai din Romania si toate celelalte aspecte care au scos oamenii in strada. N-am iesit insa sa protestez pentru ca stiu ca asta nu ar schimba situatia nici in bine, si probabil nici in rau. Si pentru ca cei care protesteaza, dar si cei care, desi nemultumiti, stau comod in fotoliu sau pe canapea, nu au un ideal comun in afara de demisia lui Basescu si a liotei sale. Pentru ce ar urma dupa aceasta demisie, nu vad sa aiba nimeni o solutie. OK, sa zicem ca reusesc sa-i dea jos pe astia, dar are cineva o solutie viabila unanim aceptata pentru Romania? La care sa achieseze cea mai mare parte a populatiei?

Da, stiu, vorbesc discutii. Poate ca am pretentii prea mari, dar as vrea sa vad un ideal complet, o solutie concreta, cuprinzand toate aspectele necesare iesirii din impas. O tara in care toata lumea sa duca un trai confortabil este greu de realizat, or noi nici macar nu stim pasii …

„Katrina, pacat din iubire” la reducere

Doar azi si maine, pe Elefant.ro puteti comanda romanul Katrina, pacat din iubire la un pret mai accesibil- 30 lei. Autoarea spera ca, in curand, el sa fie reeditat la o editura mai cunoscuta si sa apara pe piata la un pret potrivit pentru buzunarele noastre de cititori afectati de criza. Pana atunci insa, puteti profita de reducerea oferita de cei din echipa Elefant.ro, fie vorba-ntre noi, libraria mea online preferata, pentru ca: azi comand, maine ma suna curierul sa-mi livreze coletul, iar taxele de transport pentru Bucuresti sunt doar 7 ron.

"Fara violenta!"

Uau! Se pare ca trebuie sa rescriu intr-un fel articolul pregatit pe tema protestelor. De fapt sa-l inlocuiesc, sa-l actualizez cu unul privind huliganii, care mi-a fost clar inca de sambata seara ca  n-au de-a face cu oamenii care cu buna-credinta isi strigau acolo of-ul, nevoile si nemultumirea. Acesti huligani au venit acolo sa faca circ, au venit de dragul scandalului, din teribilism, sa-si arate in mod public capacitatile distructive, punand in umbra, ba chiar defaimand intr-un fel protestele, zic eu, intemeiate ale multimii.

Acesti golani sunt cei care ne trag in jos ca natie, sunt cei care nu au ce cauta intr-o societate, merita sa traiasca in pustiu sa se lupte cu hienele. Imi vine greu sa cred ca am privit imagini desfasurate in mod real, la 4-5 km distanta, si nu un film de prost gust, dar extrem de antrenant. Inca ma intreb daca golanii astia au actionat doar din proprie initiativa sau au fost manevrati de cineva de sus in scopuri de el stiute. Da, am facut parte din cei c…

Dezordine, kilograme multe si amintiri din vremurile trecute

Saptamana asta eu nici nu stiu cand a trecut, m-am si trezit in prag de week-end u o gramada de treburi pe cap. Ce fac, nu se cunoaste mai mult de 10 minute, n-am prea mult ragaz, ca mereu este ceva de facut. Asa as mai arunca o gramada de chestii! Dar cand e sa ma apuc efectiv, nu ma indur sa ma despart nici de 10%, parca atunci le gasesc diferite intrebuintari pe care sunt constienta ca nu le voi pune in practica, doar n-am facut-o nici pana atunci. Ma oboseste psihic multitudinea de lucruri. Cred ca vom avea nevoie de un camion cand ne vom muta. Am reusit sa adun o jumatate de sac cu incaltaminte pe care il voi duce la Bacau, pana se va umple si podul alor mei si nu va mai fi loc de depozitare nici acolo. Am inceput sa adun si haine pe care nu le imbrac, dar nu am reusit sa renunt decat la foarte putine. Voi incerca totusi sa sortez cat mai obiectiv ce mai e de sortat. De exemplu, am haine care nu ma mai incap de mult, dar eu le tin in speranta ca in curand imi vor fi din nou pe m…

Katrina, pacat din iubire- de Alma Jane Sirbu

Imagine
Cu putin timp in urma am avut onoarea sa intalnesc in mediul virtual o proaspata scriitoare, ce a indraznit sa-si publice cartea pe cont propriu, increzatoare in forta si in farmecul scrierii sale.

Trebuie sa recunosc ca titlul a fost cel care mi-a atras atentia in primul moment. Si apoi, scurta descriere ce facea referire la o perioada draga mie din istoria noastra, m-a atras ca un magnet. E de apreciat curajul de a scrie, in zilele noastre, o carte a carei actiune se desfasoara in epoca interbelica. Mai ales cand autorul, in cazul nostru, autoarea, nu a trait in acea perioada, pentru a reda pulsul vietii de atunci din propriile trairi. Dar fascinatia pe care i-a produs-o aceasta epoca a fost probabil factorul determinant in alegerea cadrului. Graiul mai dulce si parfumul acelor ani, alaturate decorului rural in care prinde viata o splendida, dar oarecum interzisa, poveste de dragoste sunt elementele ce dau farmec intregii actiuni, potentandu-i impresiile ce le lasa in sufletul citit…

"Ce-o sa mai vreti voi sa mai fiti copii!"

Cu ani in urma, multi ani, nu luam in serios cand tata ne spunea Ce-o sa mai vreti voi sa mai fiti copii! Anii au trecut in zbor, aproape ca nu i-am simtit. Daca n-as privi la cele doua realizari si n-as confrunta anul curent cu anul nasterii din buletin, n-as crede ca a trecut atata timp. Cand privim inainte, peste 10 ani ni se pare un punct atat de indepartat incat ni se pare o vesnicie pana vom ajunge acolo si credem ca vom face o gramada de lucruri in tot acest timp. De fapt, valoarea reala a celor zece ani o cantaresti privind in urma. Atunci iti dai seama ca anii s-au dus ca niste clipe, ca acei zece ani nu inseamna nici 3650 de zile (si inca vreo doua-trei depinde cum sunt bisectii), nici echivalentul in ore, minute sau secunde, ci inseamna o suma de amintiri, frumoase sau neplacute, vesele sau triste, o parte din viata ta scurta. Caci viata omului, de cateva decade puse cap la cap, e al naibii de scurta. Cand spui 60, 70, 80, 90 de ani, ti se pare mult. Traindu-i, ti se par at…

Ce voi face azi

Azi am dubla intalnire cu tantile de la posta. O data, ca trebuie sa platesc lumina si sa cer un formular pentru rata, pe care sa-l completez frumos acasa, ca acolo in conditii de stres mi-e sa nu gresesc vro’ cifra, iar a doua oara cand ma voi intoarce cu formularul completat si voi plati rata. Nu ma astept la experiente placute, imi voi lua preventiv cateva jucarii sa am cu ce tine ocupat copilul cat timp vom avea de asteptat. Pentru ca la posta, chiar daca trebuie doar sa ceri un formular manevra care dureaza maxim 5 secunde, va dura minim doua minute in cazul in care nu e niciun alt client in fata ta.

Apoi, parca as avea chef de o plimbare. Nu-i vorba, plimbari fac eu zilnic, numai saptamana asta, vremea frumoasa pentru aceasta perioada m-a scos de doua ori in parc. Da’ parca as merge si-n alte parti. Stiti, la noi e problema cu combinatiile de interese. Daca e ceva pe placul meu, se plictiseste motata, daca e pe placul ei, nu e prea interesant pentru mine. Cam greu sa le combini…

Dorinte de inceput de an si nu numai

Hmmm... nu pot spune ca mi-am facut vreo listuta. Dar daca tot ma intrebase Lupusor ce si cum (de fapt nu doar pe mine, ci asa, pe fiecare din cei ce au citit articolul sau), zic hai sa scriu ceva, chiar daca n-o sa va dezvalui prea mult continutul dorintelor mele. Ce-mi doresc nu-mi doresc neaparat de la anul acesta, ci de la viata, ca dorinte imediate. Unele dorinte, mai exact una, depaseste ca importanta toate celelalte, in asa masura ca, daca mi s-ar implini cea mai importanta (pentru mine), restul poate nici nu le-as mai acorda vreo importanta. As fi atat de fericita incat m-as multumi cu atat, cu ceea ce deja am. Eheeee, dar cum ce e mai important e si mai greu de obtinut dintre toate, mai mult ca sigur ca ma voi axa pe indeplinirea dorintelor marunte, posibile. Insa speranta e menita sa ma calauzeasca pana in ultima clipa. Asa sunt eu, nu pot inceta totusi sa sper... intr-un miracol, in ceva mai presus de puterile mele. Stiu ca va fi un an nu greu, ci foarte greu. Deja a incepu…

Doamnelor, dati navala!

Imagine

Precocitatea copiilor de azi

Motata mea cea mica e foarte dornica sa invete chestii noi. Si chiar chestii care mie, si nu numai mie, mi se par putin cam grele pentru varsta ei. Cum ar fi literele.  Sau formele geometrice. Din litere stie vreo zece de tipar, le recunoaste unde le vede, pe carti, la televizor sau pe strada scrise in diverse locuri. Am inceput inainte de Craciun, la cererea ei. Aveam o carte de Pascal Bruckner si pe coperta era scris numele autorului cu litere mari. Mi-a cerut sa-i citesc, imi arata cu degetul si atunci i-am spus care e B si care e U, apoi E. In aceeasi zi, l-am invatat si pe A, ca, totusi, cu el incepe alfabetul. Ulterior am cumparat litere magnetice si a invatat si T, M, O, X si D. Ca apoi, acum cateva zile, sa ma trezesc ca imi arata pe un ou Kinder- uite S (in cuvantul surprise).  Si S nu o invatasem. Nu in mod expres, se poate sa-i fi aratat si litera asta, dar nu am insistat. Sau poate a invatat de la surioara ei, care nu-si aminteste daca i-a zis sau nu.

Tot la capitolul cun…

Pe urmele lui Sherlock Holmes

Imagine
Ar trebui sa-mi fie rusine ca pana acum eu, un fan al romanelor politiste, am neglijat a citi Aventurile lui Sherlock Holmes. Cartile zaceau de cateva luni pe rafturile mele, patru volume continand seria completa al carei erou este celebrul detectiv. Si iata ca, inainte de a pleca in min-vacanta de sarbatori, pregatindu-mi bagajul de carti, am ales primul volum din acea serie, cu gandul ca nu voi avea timp de concentrare maxima si niste povestiri captivante ar fi fost binevenite. Astfel, am incheiat anul 2011 cu Sherlock Holmes, ultimele pagini citindu-le chiar in ultima zi a anului.  Nu credeam ca ma va prinde atat de mult, am citit pana si la lumina lanternei de la telefonul mobil. O data inceputa o istorioara, nu o puteam lasa din mana. Foarte captivante, pur si simplu curiozitatea nu-mi dadea pace. Si modul in care cele mai stanii intamplari capatau explicatii logice mi-a anternat foarte mult mintea. Atentia pentru detalii este un element important al acestor povestiri, iar capac…

Am vrut sa scriu despre...

Am vrut sa scriu despre anumite subiecte, dar apoi am realizat ca imi bat capul degeaba. Am vrut sa scriu despre ipostaza autor- victima in care se afla Lucescu, atragand atentia asupra greselii comise de el si de mare parte a soferilor, dar am renuntat. Cati dintre cei ce incalca linia continua, dubla sau simpla vor renunta sa o mai faca in urma recomandarilor mele, care nici macar n-am permis de conducere? Intregul show mediatic din jurul accidentului asta imi da o stare de lehamite.

Am vrut sa mai scriu despre un mascarici cu bani pentru ca ma ingrozesc ca un astfel de individ ar putea fi luat drept model, dar e suficient de grav ca unii ca el exista si sfideaza lege, bun simt si ce vreti voi.

As fi putut scrie despre o gramada alte chestii cu care m-am intoxicat la televiziunile noastre dragi, insa nu merita efortul. Totusi, o singura chestie ar merita dezabatuta, asta cu noua lege a sanatatii si desfiintarea SMURD-ului, dar nu m-am documentat suficient si nu vreau sa scriu prost…

Asa, ca de-nceput de saptamana

Si apele acestui an au inceput sa curga la fel de repede ca si cele ale celui trecut sau ale altor ani trecuti. Suntem in a noua zi deja, si parca nu-mi vine a crede. Incepem o noua saptamana, lasand in urma aerul sarbatoresc, dupa ce ultimele ramasite din mancarurile anume pregatite au terminat, la fel si suita zilelor de sarbatoare. Am strans si bradutul aseara, care, desi cu acele in cadere, mirosea inca destul de puternic a brad. Parca imi parea rau dupa el si dupa privelistea pe care mi-o oferea, noaptea, dupa ce stingeam lumina ii contemplam luminitele multicolore si, la rastimpuri, simteam parfumul sau atat de placut. Dar trebuia strans, nu-l puteam tine tot anul, aveam casa plina de ace de brad si nu se mai putea.

Ce voi face saptamana aceasta? Inca nu m-am gandit, iar bugetul imi permite sa stau in casa, nu prin oras. Pe anul acesta, nu am cumparat inca nicio carte, dar nu e timpul pierdut. Am eu asa cateva dorinte imediate, una inspirata de domnisoara cublandete, altele ram…

Un aspect ce mi s-a parut interesant

Play- back-ul, lipsa de respect fata de public