Recenzii/ recomandari carti

Aici găsiți recenzii publicate până prin februarie 2012. Recenziile publicate ulterior pe parcursul anului 2012, precum și cele din 2013 le găsiți în noua secțiune RECENZII- partea a doua.

 

Mircea Eliade- Nunta în cer

Noaptea de sânziene- Mircea Eliade 
Mircea Eliade- Domnișoara Christina
Zaharia Stancu- Ce mult te-am iubit
Desculț- Zaharia Stancu
Șatra- Zaharia Stancu
Octavian Paler- Viața pe un peron
Biserica neagră- A. E. Baconsky
Fiul risipitor- Radu Tudoran
Fețele tăcerii- Augustin Buzura
Madona cu trandafiri- G. M. Zamfirescu
Balanța- Ion Băieșu 
Groapa, de Eugen Barbu- Impresii personale
Maidanul cu dragoste- G.M. Zamfirescu
Delirul- Marin Preda
Din biblioteca bunicii- Fratele meu omul, de Henriette Yvonne Stahl
O nouă recomandare de lectură- Voica, de Henriette Yvonne Stahl
Pontiful- Henriette Yvonne Stahl
Supleantul- Petru Popescu

Copiii Domnului- Petru Popescu 
Katrina, păcat din iubire- de Alma Jane Sîrbu
Sînt o babă comunistă!- Dan Lungu


Povestea târfelor mele triste- Gabriel Garcia Marquez
Dragostea în vremea holerei-  Gabriel Garcia Marquez
Despre dragoste și alți demoni- Gabriel Garcia Marquez

Un roman erotic impresionant- Elogiu mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa

Doamna din lac- Raymond Chandler
Aventurile lui Sherlock Holmes- Arthur Conan Doyle 


Moștenirea, de Katherine Webb
Britannia Road 22- Amanda Hodgkinson 
Sanctus- Simone Toyne

Sacrificiul din miezul iernii- Mons Kallentoft
Zile întunecate- Yrsa Sigurdardottir

Revelația, de Robert Schneider
Trenul de Trieste, de Domnica Rădulescu
O carte controversată- Luni de fiere de Pascal Bruckner
Dragostea durează trei ani- Frederic Beigbeder

Impresii de lectură scrise la vremea respectivă ( 2011) direct pe această pagină, fără a beneficia de o posare individuală.

Suflete damnate- Yrsa Sigurdardottir

E prima oara, cred, cand incep recenzia atat de aproape de finalul unei carti…de regula, incep sa scriu cand sunt inca la jumatate, pentru a consemna in stare proaspata emotiile si detaliile de pe parcursul lecturii, cand inca nu am conturata nicio idee despre final si pot reda fidel impresiile de pe parcursul lecturii, nu cele finale. Acum, insa, nu am reusit sa fac asta, desi cartea m-a captivat foarte mult, intamplarile stranii si investigatia incalcita sunt foarte palpitante. Totusi, nu o pot povesti, oricat as incerca. Insa pot spune ca e foarte bine condimentata, are tot ce-i trebuie unui thriller politist…mai ales fantome, care par sa fie sursa misterelor ce le dau batai de cap celor ce fac investigatii in acest caz. Ca o noutate, investigatia principala are ca protagonista o avocata si nu un detectiv, o avocata inarmata cu mult curaj si perspicacitate, care se aventureaza pe firele intortocheate ale acestei povesti, ce tes o punte intre terifiantele intamplari din trecut si cele nu mai putin macabre din prezent. Ce rol joaca straniile conace parasite de zeci de ani? Ce mistere zac ascunse intre zidurile lor tacute si infioratoare?... aproape ca simti aerul vechi inchis in incaperile lor si, ca intr-un film alb-negru-gri, vezi imaginile celor ce au locuit cu multi ani in urma…dramele lor, tragediile ce au marcat existenta lor si a urmasilor lor…Personaje asupra carora planeaza suspiciunea, aproape fiecare pare ca ascunde ceva…oricine ar putea fi ucigasul celor doua persoane intre care aparent nu se intrevede nicio legatura…misterul pluteste in aer, pericolele par sa pandeasca la fiecare pas…atat de straniu…imaginea fetitei ce apare in primele pagini ale cartii m-a urmarit pe parcursul intregii lecturi…pana si un banal desen al unui copil devine infricosator…

Si daca e adevarat...- Marc Levy

Ce as putea spune despre aceasta carte ca sa va conving ca merita citita?...mi-e teama ca nu sunt maestra in arta transmiterii emotiilor puternice spre a va putea reda cat mai fidel mesajul sau…de fapt nu mesajul, ci starea care te insoteste pe parcursul lecturii ei. Actiunea curge repede, atat de repede si atat de intens…uneori iti vine sa razi, alteori sa plangi…intamplari neobisnuite, dar nu imposibile, caci daca nu percepem ceva, nu inseamna ca acel ceva nu se poate petrece…oare este posibil ca sufletul sa se poata desprinde de trup si sa calatoreasca in celalalt capat al orasului sau in orice alt loc isi doreste? Pare o nebunie, in care Arthur se lasa prins, fara sa-i pese de ce ar putea crede ceilalti. Dorinta de a ajuta sufletul femeii, pe care doar el o poate vedea, sa se intoarca in trupul aflat in moarte clinica in alt capat al orasului, il impinge intr-o aventura plina de riscuri, in care isi face loc treptat iubirea, dand o alta valoare vietii. Impresionanta mi s-a parut incursiunea in copilaria lui Arthur, o alta lectie despre viata, despre modul in care ar trebui sa ne-o petrecem si sa o pretuim. De altfel, intreaga carte ne indeamna sa ne intoarcem o privire catre viata noastra, catre timpul nostru, spre a nu-l irosi in zadar…o poveste de dragoste, o lectie de viata, pline de emotii si sentimente dulci-amare…o dovada de iubire ce sacrifica insasi iubirea…o poveste ce m-a impresionat, iar finalul sau, pe care nu am reusit sa-l intrevad, este tulburator. Nu vreau sa va divulg prea multe, va las sa patrundeti singuri in fiecare stare, sa deslusiti singuri talcul acestei povesti de o profunzime In orice caz, eu voi fi mai atenta cu modul in care imi cheltui secundele…





Omul disparut- Jeffery Deaver

 O carte exceptionala- cartea pe care Ioana a ales-o ca premiu s-a dovedit a fi perfecta pentru gusturile mele...suspans de cea mai buna calitate, la intensitate maxima...Mi-a captat interesul din primele pagini, dat fiind ca decorul descris la inceputul cartii imi amintea atat de mult de cladirea in stil gotic vazuta exact in acea zi...practic am facut o asociere ce mi-a lipit cartea de mana in momentele de respiro. Noaptea, cand ma ridicam sa sting lumina, ramaneam cateva minute bune citind in picioare, langa intrerupator...nu-mi venea sa intrerup si lectura o data cu lumina. E o carte in care magia si crimele se impletesc intr-un joc al mintii si al nervilor, provocari incredibile la tot pasul, menite sa puna la incercare inteligenta fortelor binelui...ai senzatia ca aventura e pe punctul de a se sfarsi, criminalul fiind aproape cazut in mainile politiei, insa in acelasi timp ai sentimentul ca nu se va sfarsi niciodata, ca rasturnarile de situatie ating cele mai inalte cote, imposibilul devine posibil prin cele mai logice explicatii...de fiecare data cand povestea parea ca se apropie de final, ma uitam la volumul de pagini ramase si stiam ca nu va fi asa, intrebandu-ma ce oare se va petrece in continuare, bulversand aparenta rezolvare a situatiei.
Inca de la inceput mi se parea cunoscuta prezenta criminalistului paralizat ce conducea investigatiile de la distanta, prin intermediul parteneri sale. Daca as fi citit si pagina despre autor cu ceva mai multa atentie, as fi aflat ca nu senzatia de deja-vu nu fusese intamplatoare, iar asemanarea cu un film pe care il vazusem de mai multe ori fara sa-i retin titlul, nu era o intamplare. Abia aflata in fata unui raft de carti, printre care si una a autorului cartii de fata, am citit ca tot el este autorul cartii Colectionarul de oase, ce a avut parte de ecranizare. De altfel, ritmul alert iti da senzatia ca urmaresti un film si nu ca te afli asezat linistit pe canapea, cu o carte in mana.
Incursiunile in lumea iluzionismului sunt la fel de captivante si, uneori, pline de semnificatii, cum este si cazul acestui pasaj...
„- Nu e majoritatea vietii noastre o mare iluzie?
-Ai putea sa fii mai explicita?
- Pai, trecutul inseamna amintiri, nu?
- Adevarat.
- Iar viitorul nu e decat in imaginatie. Ambele sunt doar iluzii-amintirile sunt de cele mai multe ori nesigure, iar in privinta viitorului, tot ce putem face este sa speculam. Singurul lucru cu adevarat real este clipa prezenta, care se modifica in mod constant din speculatie in amintire. Deci vezi? Cea mai mare parte a vietii noastre este iluzorie.”

O papusa sau alta- Sophie Hannah

Mi-am dorit cartea inca inainte de aparitie, scurta sa descriere determinandu-ma sa-mi doresc sa o citesc cat mai repede, asa ca imediat ce a aparut am achizitionat-o si in scurt timp am inceput sa o citesc. Inca din primele pagini mi-am dat seama ca e mult mai captivanta decat sugerase descrierea. E un thriller complex, cu puternice accente psihologice, ce te fac sa te intrebi la fiecare pagina citita unde se afla de fapt adevarul. Personajele sunt si ele foarte complexe, construite cu o  maiestrie de fin psiholog, trairile interioare sunt puternic accentuate si descrise intr-o maniera in care reusesti sa traiesti aceleasi drame o data cu ele. Este interesanta si existenta a doua planuri ce trateaza perioade diferite de timp, legate insa intre ele de urmarirea acelorasi evenimente: perspectiva eroinei principale, si o perspectiva exterioara, ce urmareste pas cu pas ancheta intreprinsa de politisti in dezlegarea acestui caz misterios. 

Sophie Hannah - O papusa sau alta

Zbuciumul interior al eroinei principale te pune pe ganduri, nestiind daca sa crezi in versiunea ei sau sa o consideri o manifestare a depresiei post-partuum. Alice sustine in mod categoric ca i-a fost inlocuit copilul in timp ce iesise in oras pentru doar doua ore, timp in care fetita ramasese cu tatal ei, un barbat aflat inca sub autoritatea mascata a mamei sale, o persoana foarte influenta in plan local, care nu accepta sa fie contrazisa nici macar de cei apropiati. Departe de a fi o dura, Vivienne, soacra lui Alice,  reuseste sa-si impuna propriile decizii, conducand cu mult tact destinele membrilor familiei sale pana in cele mai marunte detalii...ce se ascunde in spatele personalitatii sale puternice, ramane de vazut. Nimic nu e ceea ce pare a fi. Mai mult decat rezolvarea misterului disparitiei copilului,  cartea prezinta dramele  interioare ale personajelor, determinate de relatiile dintre ele, de personalitatile nuantate pe care le au. Toate starile sunt zugravite atat de fidel, incat le percepi o data cu ele, simti revolta pulsand pe masura ce intensitatea acestora creste.  

Secretele intunecate ale trecutului dau tarcoale, dezvaluindu-si chipul, putin cate putin...spre final, anumite secvente m-au facut sa rasfoiesc paginile anterioare incercand sa descopar indiciile pe care probabil le trecusem cu vederea fara a le observa importanta...o tensiune amplificata continuu, prin care autoarea reuseste sa-l tina pe cititor cu mintea incalcita in itele subtile ale acestui thriller spectaculos.  Sentimentele, emotiile personajelor ocupa un loc important ghidand parca din umbra desfasurarea evenimentelor. Ai senzatia ca asisti la un scenariu rod al unei minti diabolice...dar oare cui apartine acea minte?...Pagina cu pagina incerci sa dezlegi miserul, supozitiile sunt din cele mai diverse, iar varianta cea mai plauzibila nu e de gasit...

Cu siguranta imi va ramane ceva timp in minte aceasta carte, impactul psihologic fiind unul extrem de puternic...nebunie, iluzie, elemente surpriza si un final pe care nu reusesti sa-l intrevezi pe parcursul lecturii...O carte care merita devorata pagina cu pagina...care nu te lasa sa adormi pana nu ajungi sa ii deslusesti tainele.

Iuda preaiubitul- Gerald Messadie 

Am ales din nou o carte cu tema biblica, de data aceasta, personajul central fiind Iuda. Desi am citit cartea convinsa fiind ca ea are ca punct de pornire Evanghelia dupa Iuda, evanghelie a carei autenticitate este inca una controversata, spre surprinderea mea, am descoperit sursele de inspiratie ale autorului in postfata destul de lunga, ce nu trebuie ignorata, caci contine detalii edificatoare cu privire la relatarile tesute cu o maiestrie literara desavarsita. Cu o ampla documentare istorica, autorul ne prezinta o alta varianta a povestilor biblice, o varianta care, intamplator sau nu, pune accentul pe ideile continute si de aceasta Evanghelie a lui Iuda, alaturi de alte scrieri antice, nerecunoscute de Biserica crestina. O poveste diferita de variantele cunoscute si acceptate, care pare sa completeze si sa lamureasca lacunele din textele biblice. Nu era o noutate pentru mine la modul de idee generala aceasta varianta ce ii atribuie lui Iuda un alt rol decat cel statuat de doua milenii, acela de tradator. Povestea il plaseaza in ipostaza de cel mai iubit discipol al lui Iisus, singurul care a fost initiat in anumite taine si singurul care ii cunostea planurile ancestrale. Atitudinea sa atunci cand este pus in situatia de a face un gest reprobabil din perspectiva umana, acela de a-si trada invatatorul, aruncandu-l in ghearele mortii, este una demna de a starni mila, insa doar putini sunt cei care ii impartasesc simtamintele. Cuprins de vinovatie, nu reuseste sa se desprinda de latura umana, ce pare a fi mai puternica decat cea spirituala. Momentul Invierii, ca element central al doctrinei crestine, apare in acest thriller la nivelul de zvon acceptat de ceilalti discipoli care il condamna pe Iuda pentru gestul sau. De fapt, se pretinde ca nu  a fost vorba despre o adevarata inviere, ci de falsa impresie asupra mortii.  Rasturnarea acestui mit este de natura sa scandalizeze. Argumentele aduse insa in postfata sunt dovada unui studiu temeinic, menit sa ridice semne de intrebare si sa indemne la un studiu mai amanuntit al textelor biblice, punand accent pe lacunele si contradictiile din acestea.

Fara a-mi rasturna convingerile religioase, povestea din carte mi-a placut foarte mult, ca joc de imaginatie, ca stil...decorul acela antic m-a cucerit intotdeauna. N-am citit cartea atat de usor pe cat m-as fi asteptat, initial, doar modul de exprimare m-a facut sa continui, dar pe masura ce am patruns mai mult in interiorul cartii, am devenit mult mai interesata, ba chiar captivata de ea. M-a surprins povestea de dragoste dezvaluita spre finalul cartii, ce a accentuat si mai mult dramatismul deznodamantului, cu atat mai mult cu cat episoadele erotice mi se pareau de neconceput a fi alaturate unui scenariu cu accente biblice. In ansamblul ei, cartea prezinta fapte ce traseaza un alt scenariu al istoriei crestinismului decat cel bine cunoscut...poate fi aceasta varianta atribuita profetilor mincinosi pomeniti in Biblie?...sau reprezinta adevarul respins de-a lungul veacurilor?...misterul va persista, starnind dispute si controverse, dand nastere la adepti si la adversari deopotriva.

 Ecouri de dincolo de moarte- Johan Theorin

Mister...mult mister invaluie aceasta poveste ce reda tragedia unei mame al carei fiu a disparut in urma cu 20 de ani. Acum, ea reuseste sa isi infranga durerea si sa se afle ce s-a intamplat de fapt cu el, in acea zi nefasta, acoperita de o ceata extrem de deasa, ce l-a facut sa dispara pentru totdeauna. Franturi din trecut se impletesc cu cele ale prezentului, relevand o poveste incitanta, in care pana si numele au rezonanta misterioasa, fantomatica...secrete bine ascunse in negura timpului ies treptat la iveala...un personaj straniu bantuie memoria colectiva, un nume ce miroase a moarte. Insasi decorul in care are loc aceasta ancheta tardiva, e fantomatic...satul aproape pustiu, cabanele parasite, toate te duc cu gandul la trecut. Alvarul, ca forma de relief pe care, desi nu o cunosc, reusesc sa mi-o inchipui intocmai, apare ca un leit-motiv, cadru al unor momente terifiante.

 E o carte pe care vrei sa o citesti fara intrerupere....desi am evitat pana acum aceasta serie neagra, crezand ca proza din tarile nordice nu poate avea decat un ton glaciar, am descoperit cu surprindere un stil superb, de care n-am putut sa nu ma indragostesc. Si apoi, modul in care episoadele din trecut se intretaie cu cele din prezent, mergand pe firul timpului din momentul declansator pana la punctul-cheie al tragediei, te tin cu sufletul la gura si te determina sa tot citesti, te tin legat de carte, dorindu-ti sa termini episodul din prezent pentru a descoperi continuarea celui din trecut, si invers. Cele doua fire se leaga intr-un anumit punct dezvaluind misterul ce a umbrit existenta timp de 20 de ani si toate intrebarile isi gasesc raspunsuri neasteptate si, nu in ultimul rand surprinzatoare, ba chiar socante.

Cu greu mi-am putut alege urmatoarea carte, dupa ce am terminat-o pe aceasta, caci aveam senzatia ca nu voi gasi nimic mai palpitant si toate parca mi se pareau plictisitoare in comparatie cu ea. Dar am schimbat registrul si problema s-a rezolvat. 

Pe neasteptate, un inger- Jaime Bayly

Mi-e greu sa definesc aceasta carte, sa o includ intr-o categorie anume...cand am inceput sa o citesc, nu stiam mare lucru despre ce voi gasi in ea...cele cateva randuri de pe coperta nu te ajuta sa iti faci o idee de ansamblu...insa spre uimirea mea, am citit-o foarte usor...nu are nici suspans, nu e nici un roman de dragoste...ci mai degraba o poveste de viata fara inceput si fara final...o lectie despre iertare, cu personaje neinsemnate dar si neobisnuite totodata...unele intamplari sau gesturi surprind. Bogatie si saracie, mizerie si curatenie, dragoste si ura...conceptii de viata simple sau complicate...personaje grosolane...toate fac parte dintr-un tablou, conturand o frantura de viata.

 

 Maria- Halter Marek

Marek Halter - Maria

-->

Aceasta carte a reusit sa ma tina cu sufletul la gura si in decursul celor 5 zile in care am citit-o, am simtit ca urmaream un serial ale carui episoade le asteptam cu sufletul la gura. Cand nu puteam sa citesc, ma gandeam la cele petrecute in carte, imi imaginam ce va urma, traiam intens actiunea...o poveste cu tema biblica, in care adevarul se imbina cu fictiunea...Portretul Mariei de dinaintea nasterii lui Iisus este creionat cu o maiestrie inegalabila de catre acest autor de origine ebraica, iar intamplarile inchipuite de el te fac sa nu mai lasi cartea din mana...te fac sa te intrebi daca exista un sambure de adevar, daca nu cumva, avand ca punct de reper pasajele lapidare din Biblie cu privire la Maria, privim lucrurile dintr-o perspectiva nu gresita, insa nu tocmai conforma cu realitatea...Partea finala e bulversanta, desi stilul narativ sufera oarece schimbari, fiind mai putin atractiv decat restul romanului...continutul acestei parti este insa extrem de interesant, ridica multiple semne de intrebare...eu de exemplu, ma intreb (printre altele, pe care va las pe voi sa le descoperiti daca veti avea placerea), daca incursiunile in prezent sunt reale sau fac parte din constructia firului epic, si mai ales daca textul acela exista in realitate sau este rodul imaginatiei. Per ansamblu, intreg romanul a dat nastere in mintea mea multor intrebari, punandu-si amprenta intr-un mod aparte, pe langa interesul pe care mi l-a starnit pe parcursul lecturii...M-au cucerit deopotriva cele scrise cat si stilul in care au fost scrise...iar faptul ca nedumeririle mele persista dupa ce paginile cartii s-au inchis, ma determina sa o consider o capodopera. Ma tem ca nu am reusit sa surprind cu ajutorul cuvintelor entuziasmul meu, insa v-o recomand din tot sufletul.

Canta la stupca o vioara- Constantin Ghiban

O carte ce am citit-o acompaniata in gand de Balada lui Ciprian Porumbescu... surprinzator modul in care meleagurile bucovinene, atat de neaose, prindeau contur in mintea mea...Cu siguranta, faptul ca lectura a survenit ulterior vizitarii satului natal al compozitorului,mi- a determinat trairile intense...citind rememoram locurile prin care trecusem, simteam ca pasesc pe aceleasi urme. Povestirile ghidului mi-au starnit curiozitatea, am vrut sa descopar maimult decat o descriere succinta. Am simtit nevoia sa patrund mai mult in tainele vietii lui Ciprian Porumbescu.

-->

           Un destin atat de tragic surprins cu maiestrie in paginile acestei carti...sunetele viorii rasuna o data cu fiecare litera, cantand dragostea neimplinita, pasiunea pentru muzica, dezamagirea, tristetea in fata unei morti prea timpurii...Uneori uiti ca citesti o biografie...pe mine, cel putin, m-a fascinat aceasta poveste melodioasa, dar trista...un talent deosebit ale carui aripi au fost frante inainte de vreme...surprins inca din copilarie, cand pasiunea pentru vioara abia se contura, incet dar sigur, in sufletul viitorului compozitor...pasiune impletita cu primii fiori ai dragostei, intr-o vreme cand glasul inimii parea incatusat de dogme si principii de neinduplecat.

O carte care m-a fascinat...

Cosmar, de Rodica Ojog-Brasoveanu

-->

Tocmai am terminat de lecturat o carte interesanta si totodata inedita, raportata la celelalte romane scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu pe care am avut placerea de a le citi pana acum. O carte care, pana la final, nu se inscrie in tiparele romanului politist...si totusi...

Misterul prezent in paginile ei tine mai mult de ocult, de alte laturi ale existentei, necunoscute omului obisnuit. Presarata cu adevarate delicii literare ce evoca perioada interbelica transpusa in peisajul contemporan prin obiecte, case sau locuri, am simtit ca ma regasesc in aceasta carte inca din primele sale pagini. Relatarea la persoana intai singular iti da senzatia ca ai in mana o autobiografie, caci eu cel putin asa mi-o inchipui pe autoare, asemeni eroinei principale a romanului Cosmar. Am recunoscut in acest personaj trasaturi pe care inconstient i le atribui Rodicai Ojog- Brasoveanu, intrucat am perceput amprenta acestora in toate romanele ei. Acea fascinatie impinsa pana la pasiune pentru trecut, in special pentru epoca interbelica, poate fi deslusita in toate scrierile sale si cu atat mai mult in acest roman.

O fotografie veche din 1928, descoperita intr-un anticariat, fotografie din care surade o femeie ce seamana perfect cu eroina principala si mai mult, poarta acelasi prenume-Laura, declanseaza actiunea intregului roman. Caci Laura, cea din 1992, isi canalizeaza toate eforturile spre a afla tot ce se poate despre personajul misterios din fotografie.

Finalul este superb datorita elementului surpriza ce pare ca te trezeste dintr-un vis placut, nu dintr-un cosmar.