Postări

Se afișează postări din august, 2015

Apă neagră, de Nicolae Stan

Imagine
Am pornit la drum cu oarece așteptări de la romanul acesta și,  la început, am avut impresia că nu este cum îmi imaginasem eu. N-a durat însă prea mult până să constat că am în față o scriere deosebită, complexă, care ridică ștacheta literaturii de azi. Încetișor, am pătruns într-o lume zugrăvită cu precizie, cu un umor de calitate, o lume recognoscibilă și incredibilă, totodată. Epoca totalitară ce a marcat profund societatea românească, și ale cărei urmări le resimțim și astăzi, se găsește radiografiată cu luciditate în aceste pagini dense. Nimic nu-i scapă autorului în acest mozaic narativ, astfel că „Apă neagră” comportă multiple interpretări, urmărind alternanța diferitelor planuri. Este un roman surprinzător, în care frazele au naturalețe, dar par, totodată, lucrate cu migală, conturând personaje pitorești, stări de fapt sau de spirit, o întreagă lume care, în mâinile autorului, dar și în malaxorul istoriei, se comportă ca un boț de lut, frământat și modelat după nevoi.

Continuar…

Francisc de Assisi, de Hermann Hesse

Imagine
Editura RAO, 2015
Traducere din limba germană: Graal Soft

Scrierea lui Hermann Hesse nu se constituie într-un roman,  ci într-o scurtă biografie a sfântului Francisc, pentru care autorul simte o deosebită admirație,  îl venerează mai bine spus.  Într-un stil oarecum diferit de cel pe care i-l cunoșteam lui Hesse,  istorioara curge blând,  pe parcursul a câtorva zeci de pagini,  cuprinzând puținele amănunte din viața lui Francisc de Assisi care se cunosc. Totuși, se conturează un tablou destul de clar, în care nuanțele sunt accentuate de entuziasmul autorului în fața acestui personaj inedit,  învăluit în misterul inaccesibil muritorilor de rând.



Melancolie, viață, bucurie

De câte ori încerc să scriu despre altceva decât cărțile pe care le citesc,  gândul meu se îndreaptă spre vară.  E firesc, pasiunile sunt primele care ne vin în minte.  Încerc să savurez ce a mai rămas,  intens, cu nesaț,  de parcă lumea s-ar sfârși mâine.  Am tras o fugă în week-end la Bacău,  doar 3 zile în care am absorbit ultimele șuvoaie ale verii, o evadare neprevăzută. Ne-am bucurat de soare, de căldură,  de apa din piscină,  de chipurile celor dragi, am făcut și o plimbare pe jos până în parcul Gherăieşti,  din proximitatea cartierului în care locuiesc ai mei, am hălăduit un pic cu mama prin magazinele în care am simțit din plin pulsul orașului - pe scurt, am trăit, am simțit viața așa cum e, fără ca ziua de mâine să mă înspăimânte. Știu că nici frământările,  nici datoriile și grijile cotidiene nu-mi aduc vreun folos sufletesc și că,  într-un fel sau altul trec, iar eu,  gândindu-mă la ele, nu fac decât să-mi adaug riduri pe frunte și,  mai încolo, pe obraji.

Azi, la metrou, …

Două-trei vorbe

Iar au trecut zilele fără să simt.  Dar mă pot lăuda că am terminat de citit " Apă neagră" și apoi, dintr-un foc, am scris aproape 4 pagini pe caiet și nu am terminat. Dacă mă gândesc și la citatele pe care le voi  culege ulterior, pentru că nu-mi place să subliniez direct pe carte, voi avea un text cam lung. Pe Kindle este mai facilă sublinierea citatelor, se duc toate într-un fișier și le găsesc repede. Am început apoi o altă carte,  una dintre noutățile verii, într-o ediție lucioasă - "București ", de Paul Morand. N-am plănuit ce voi citi după, căci mi-e cam greu să mă decid. A trecut ceva timp de când n-am mai ales o carte veche, uzată, iar sugestia culeasă din zbor zilele trecute îmi cam face cu ochiul, dar voi vedea dacă mă opresc acum asupra ei.

Vă las acum, oalele mele așteaptă atenție. Și,  ceva mai încolo,  când se mai golește parcul, voi poposi pe banca preferată,  încărcată de bagaje, de parcă aș fi la picnic. Zilnic port după mine o grămadă de lucruri …

Un cadou și câteva gânduri

Imagine
Cât timp am fost plecată, n-am avut multă vreme de citit și simt că am rămas în urmă. Am oscilat între ultimele zeci de pagini și primele zeci de pagini din două cărți diferite- una în engleză, cealaltă în română, una electronică, iar cealaltă tipărită. Acum am rămas la cea tipărită pentru că n-am reușit să aleg și un e-book, să citesc în paralel, cum obișnuiam. Se întâmplă astfel când una dintre cele două mă acaparează complet și nu-mi lasă loc de altceva.

Cartea de acum am primit -o de la fiica mea cea mare, Bianca. Am ales-o oarecum amândouă.  Eu am mers și am nominalizat câteva titluri pe care le doream, iar ea a ales dintre acestea. O carte pe care mi-am dorit-o de când am citit impresiile scriitorului Şerban Tomşa. Cum de obicei am fost încântată de cărțile pe care el le amintea ca fiind extraordinare pe blogul său, înclin să cred că și acum va fi la fel.  Pe măsură ce pătrund în profunzimile sale, "Apă neagră", de Nicolae Stan își dezvăluie un miez suculent, plin de t…