Postări

Se afișează postări din 2012

Gânduri de sfârşit de an (o, nu! şi asta?)

Se scurg cu repeziciune ultimele zile ale lui 2012, un an cu o rezonanta apocaliptica. Fara a  ma lega de isteria care a fost legata de sfarsitul lumii, nu la asta m-am referit, dar insasi pronuntia acestui numar are ceva rasunator, straniu poate, ceva intr-un anume fel. A fost un an bun? Hmmm, depinde din ce parte privesc lucrurile. Nu vreau sa-mi amintesc acum momentele neplacute de care nu am dus, din pacate, lipsa. Inca nu am scapat de sentimentul de provizorat in care m-a gasit inceputul anului, desi concret n-ar trebui sa am motive. Totusi, situatia locativa ma nemultumeste, n-as fi vrut sa ne oprim aici, desi ca loc in sine imi place.

In privinta lecturii, as fi avut de asemenea asteptari mai mari. Am citit mai putin ca numar de titluri, insa au fost carti mai grele intr-o mare masura, unele cu mai multe volume, poate de aceea, dar calitatea este in acest caz mai importanta decat cantitatea. Pentru 2013 nu-mi fac planuri, liste in acest sens, caci nu as putea citi dupa o planif…

Să nu mai văd porcul

Daca a trecut Craciunul, toti se pregatesc de Revelion. Numai ca eu, daca mai simt miros de fripturi de porc, ma urc pe pereti. As prefera niste mancaruri mai fine, daca se poate lacto-vegetariene, desi nu m-am indopat de Craciun. Doar cate 3-4 sarmale pe zi si o singura data n-am avut ce face si, din politete, am mancat doua bucatele de carne de porc. Dar de atunci, ma simt grea si intoxicata. Poate si pentru ca foarte rar mananc asa ceva, nu e deloc preferata mea si nu imi dau seama cum pot manca unii ca spartii toate preparatele alea grase si, de ce sa nu recunoastem, nu foarte aspectuoase. Stiu ca eu sunt de fel sclifosita la mancare, dar si pentru un om normal cred ca sunt greoaie. Si totusi, lumea mananca si iar mananca. Daca intre semnificatia sarbatorii si obiceiul darurilor si cel al colindelor pot gasi legaturi, in schimb, nu gasesc rostul porcului in ecuatie.

Astfel ca de cand am mancat carnea aia, nu mi-a mai trebuit nimic de origine porcina  nici sarmale, nici altceva. Da…

E şi mâine o zi...

Ce fericita as fi daca as fi scutita de operatiunile pune-te masa, strange-te masa si spalatul vaselor aferente.Doua chestii mi-ar fi placut sa fac astazi- sa merg undeva unde sunt tiribombe pentru cei mici, sa dau motata in carusel sau altele asemenea, si al doilea lucru, sa citesc o carte tolanita in patul de langa brad, cu mirosul sau alintandu-mi narile. Numai ca, dupa o raita la tara, cei doi puturosi au adormit si s-au trezit prea tarziu sa mai putem merge undeva. Iar de citit in liniste, nu poate fi vorba, din doua in doua propozitii sunt intrerupta, ori vrea careva ceva, ba le e foame, ba e e sete, ba trebuie sa le admir realizarile, sa confirm ca am auzit ce au spus interesant in joaca lor, deci nu, nu e chip. Si mai tarziu, cine stie cad adoarme fata, daca s-a trezit asa tarziu. Unde e linistea?


Ei, inca sunt optimista, e si maine o zi...

De vorbă cu Moş Crăciun

Chiar daca l-a intalnit si anul trecut pe Mos Craciun, Alexandra era totusi prea mica pentru a intelege pe deplin.  Dar anul acesta a fost cu totul altceva. Am mers la serbarea de la biserica si, desi am ajuns pe la jumatate, nu avea deloc stare, nu avea ea rabdare, vazuse si un calut de leganat si voia pe el, ma temeam ca iesirea va fi una ratata. Pana ce a inceput colindul cu Mos Craciun si a s-a starnit forfota. Impreuna cu o fetita au ajuns in fata si a putut vedea cum vine Mosul si se opreste inaintea lor. Statea fermecata, nu mai zicea nici pas. Cu antenele ciulite in directia lui, privea si nu-mi venea sa cred. Apoi Mosul s-a dus langa brad sa imparta cadouri. In inghesuiala de acolo, ma straduiam sa raman langa ea, ceea ce nu era usor, toti voiau sa ajunga la Mos Craciun. Dar s-a dat intaietate copiilor mici, cei mai marisori de 8-9 ani le-au facut loc, ba chiar  s-au aratatbinevoitori sa ii siindrume si in scurt timp, motata iesea triumfatoare din multime cu o sacosa cat juma…

Din an în an...

Din an in an sosesc la geam
Povesti cu Mos Ajun
E ger cumplit, e drumul greu,
 da'i obicei strabun

Se-arata mamele la porti
Copiii nu mai spun.
Tu nu uita atunci cand poti,
Romane, sa fii bun.

E seara de Craciun in toi
Si stelele apun
Tu nu uita si la nevoi,
Romane, sa fii bun.

La ceas târziu, în noapte

Stiu ca este cam tarzie ora, dar nu si pentru mine. Am creierul prea agitat ca sa pot dormi, ceva ma misca, nu am stare. I-am dat o mana de ajutor Mosului, impachetand cadourile. Poate parea o munca si o cheltuiala inutila, dar nu e asa, face parte din starea de spirit pe care ne-o aduce Craciunul. Si totusi am asa un sentiment ciudat, apasator pe care nu-l pot identifica, habar n-am de ce il am. Ziua ce a trecut a fost una incarcata si cea de maine la fel va fi. Am reusit sa pun bradul, l-am si impodobit, insa nu am pus multe dulciuri, le voi scoate treptat. Maine ar trebui sa fac cate ceva de papa in completarea carnurilor. O salata mai speciala. Seara o duc pe cea mica la un concert de colinde la biserica, unde va veni si Mosul, din cate ni s-a spus. Am mai fost acum doi ani dar ea era prea mica. Mi s-a parut ceva inedit, nu stiam ca si bisericile ortodoxe organizeaza astfel de evenimente, or poate nu am mers eu prea des ca sa fi aflat asta. Apoi il vom astepta pe Mos si acasa, inc…

În priză

Cei care nu aveti de cumparat cadouri unui copil probabil nu stiti ce nebunie este sa faci asta acum, la o ocazie speciala. La fel stau lucrurile si de 1 iunie, dar  parca acum e si mai si. Oferta este extrem de bogata, nimic de zis, dar se pare ca se adrseaza doar celor bogati. Iar cele ce au preturi mai acceptabile, lasa de dorit, nu doar in privinta calitatii ci si a utilitatii.  Am haladuit si eu printre rafturi, alaturi de parinti si bunici buimaciti. Si m-am invartit, m-am sucit, m-am gandit si razgandit. Mai ca incepeam sa vorbesc singura pe acolo. In final, nu am ales vreo jucarie, in schimb am mai luat un puzzle si o carte cu abtibilduri, desi mai aveam cate doua acasa. Dar pe altceva nu m-am indurat sa dau banii. As fi vrut vreo papusa, ceva. Dar tot ce era cu functii incepea de la un milion jumate. Asa ca pas. Ce era simplu, fara sa faca nimic, parca nu-si merita banii.

In clipele astea,  s-ar putea spune ca am intrat in criza de timp. Casa e cu fundu-n sus, m-am apucat de …

După sfârşitul lumii

In ce stadiu sunteti cu curatenia, cu cumparaturile? V-a cuprins febra? Cand va intreb astea, privesc la multitudinea de obiecte ce se cer a fi curatate. O gramada! Stiu ca luna nu se va reflecta in toate, dar o sa-mi fac chef de toate. Deocamdata, insa, sunt ca pe ace, astept prima debarcare a Mosului, care va binevoi sa ma umple de daruri, chiar daca nu mi-i nici casa maturata, nici masa scuturata.

Am citit la greu saptamana aceasta si acum sunt intr-un vid. Adica nu stiu ce sa aleg. Am luat o carte, abia am citit doua pagini, dar nu stiu daca e cea care trebuie citita acum. Parca lipseste scanteia. Numai ca nu ma grabesc, nu am acum strea potrivita. Pobabil ma voi linisti dupa ce ma voi vedea cu sarsanalele aduse acasa. Si mai am si cae ceva de cumparat. Dar mi-e cam groaza de atmosfera din magazine, sigur acum se imbulzesc toti mai groaznic recat de obicei.  Bine  ca am reusit sa iau pentru cea mica. De data aceasta,m-am axat pe chestii edicative, ca plusuri si alte jucarele avem…

Brăduleţ, brăduţ drăguţ...

Mosu' ne-a trimis bradutul cu trenul, din inzapezita Moldova. Abia ce-mi facusem manichiura si deja am stricat-o, ca nu m-am putut eu abtine sa nu-l despachetez si sa nu-l desfasor in toata splendoarea, apoi l-am legat cat de cat ca sa-l pot transporta in balcon. Cat e  de frumos si de bogat! Si miroase splendid, e asa cum imi doream, micut si cu ramurile dese. Bineinteles ca m-a cuprins mila de el ca a fost taiat, dar decat sa ia soarta miilor de frati ai sai terfeliti in noroi in zilele Craciunului, mai bine ii sta la mine-n casa.


Mi-ar fi placut sa il impodobesc in Ajun, dar mai mult ca sigur frumosii mei n-or sa aiba rabdare pana atunci. De fapt, toata impodobeala asta inainte de vreme reduce din farmecul sarbatorilor pe care il percepeam atat de bine in copilarie. Dar ce sa zic, sunt unii mari nerabdatori, care mai ca i-ar da de pe acum copilului cadoul luat pentru atunci. Eu nu vreau, caci as  vrea o oare,are diferentiere. Sa simta ca a venit Mosul, nu sa primeasca asa fara …

Normalul paranormal

Traim in tara in care orice fenomen meteo se inscrie in categoria senzationalului, coduri peste coduri, de parca neam de neamul nostru n-a mai vazut nici ploi, nici zapezi, nici viscol. Daca se depaseste limita fulgilor razleti, gata! hai cu titlurile de senzatie, cat mai dramatice posibil. Asta e clima la noi, e ceva perfect normal sa avem si ninsori, si viscol si ditamai nametii. Caci asa se manifesta natura la aceasta latitudine. Ca la noi toate chestiile astea capata proportii fantastice, din motive ce nu mai tin neaparat de natura, asta e alta mancare de peste. Daca n-ai alta treaba decat sa te uiti pe posturile de stiri, poti sa simti ca ne aflam in toiul vreunui cataclism, asa trepidant e ritmul in care se vorbeste pe acolo, ca deh, tragicul fascineaza mai mereu.

Si astfel, parca s-ar face repetitii pentru sfarsitul lumii. E normal insa sa iei anumite masuri, de genul a nu porni la drum cand vremea e mai putin prietenoasa,  a fi mereu aprovizionat cu strictul necesar pentru a-t…

Măcar să visez

Cam rarut am fost prezenta zilele acestea, din motive obiective, dintre care cel mai greu a atarnat in balanta imbolnavirea fetitei, cu punct maxim noaptea trecuta. Sa vad cum va evolua in aceasta noapte. Macar sunt multumita ca nu mai are febra. Am avut insa mai mult ragaz pentru citit, caci am petrecut mai mult timp in pat, langa ea. Din casa nu am iesit decat pentru a merge la doctor, iar astazi deloc. In schimb, calatoresc in Parisul secolului al XIX-lea, in lipsa unor calatorii reale pe care tare mi le-as dori. Sunt atatea locuri superbe de vizitat in lumea asta si pentru mine sunt doar vise. Noroc de Travel channel, imi mai clatesc ochii, dar imi fac si inima rea. Mi-ar fi placut o viata dedicata frumusetilor lumii, sa pot umbla in lumea larga, sa vad, sa vizitez, sa nu am alte griji decat imbogatirea spiritului. Cartile imi ofera acest prilej de a calatori cu mintea nu doar in spatiu, ci si in timp. E ceva si asta. Imaginatia este cea care, pornind de la text, tese peisaje, loc…

Ninge...

Superb peisaj am privit in aceasta noapte de la fereastra dormitorului. Straduta pe care masinile putine la numar nu au reusit sa topeasca zapada, acoperisurile ninse, care mai inalt, care mai scund. O lumina stranie, sub un cer cu nuante portocalii, aducandu-mi o senzatie de plutire, de ireal. A nins, inca mai ninge molcom, in tacere. Trebuie sa apreciez totusi ca avem destula liniste, in comparatie cu fosta adresa. Si privelistea e reconfortanta.Da, avenit iarna pe bune. Unul se bucura, celalalt se cam ingrozeste caci are de circulat cu masina, de ajuns in diferite locatii greu accesibile in caz de nameti, iar eu sunt undeva la mijloc, admir si nu sunt nici foarte entuziasmata, nici ingrozita. Dar nici neutra nu sunt.

Aviz amatorilor

In tineretile mele am experimentat vreo doua luni munca intr-o fabrica de confectii si se intampla ca doua zile pe saptamana sa lucram 12 cu 12 si pot spune ca nu eram atat de extenuata ca dupa o zi doar eu cu mogaldeata, minut de minut. Barem dupa ce terminam alea 12 ore puteam face ce voiam daca ma simteam in stare, caci o buna parte din orele ramase reprezenta somn, dar... oricum, creierul meu nu era asa incins ca acum. Asadar, cine are, sa-i traiasca, cine nu... stiti continuarea.

O aniversare sărită (de pe fix)

Nu cred ca se mai pune la socoteala ca articol aniversar, ca de acum a trecut. Si de fapt, n-ar trebui sa ma mai mire, a devenit destul de frecventa zapaceala mea legata de date, de timp. Si eram ferm convinsa ca e pe 9 decembrie, dar nu, fusese pe 3. Se mai intampla. Cum insa e o uimire pentru mine insusi faptul ca suntem in decembrie, cei doi anisori ai blogului meu sunt ceva nesemnificativ. Nu, nu o sa ma apuc nici de statistici, nici de analizat in ce fel m-a schimbat blogul ori ce a adus bun in viata mea. Blogul e o placere, si acum nu am niciun chef de astfel de chestii si analize.  Azi sunt  cam plictisita, imi lipseste ceva, poate, ori inca nu mi-am dat seama ce as fi vrut sa fac.

Vreau putina relaxare, dar in adevaratul sens al cuvantului. Prima parte a zilei am dedicat-o curateniei, dar asta nu inseamna ca s-a si vazut ceva, caci am in casa pe cineva care vine din urma si aduce totul la normal. Nu am iesit inca din casa si probabil e si asta un motiv de apasare. Oricum, nu t…

Fapte diverse

Ati fost cuminti? V-a vizitat Mosul? Ce ati primit, cei care ati primit? Sper ca nu facturi neplatite, cum am citit un status pe Facebook. La mine, mai e cazul sa spun ce mi-a adus? Desigur.... carti! Altceva nu mi-as fi putut dori. De data aceasta, Mosul a tintit titluri grele- Muntele vrajit, Fructele maniei, Bestia umana si nu in ultimul rand Castelul, caci, o data ce am citit ceva de Kafka, n-am putut rezista sa mai citesc si alta carte a sa. Ba mi-am dat seama ca mai am una la Bacau in colectia Cotidianul. Ei, a venit timpul sa citesc si eu carti pe care trebuia sa le fi avut demult la catastif ca si citite.


Pe de alta parte, am avut cateva zile tare plimbarete, obositoare in felul lor, dar a fost si placere, si pentru mine si pentru cea mica, noua destinatie e Targul de Craciun de la Universitate. Bine, oricum frecventam zona pentru anticariate, dar ziua. Acum mergem seara, pe intuneric, altfel n-are farmec. Si am cam umblat si ziua si seara prin oras, incat simt oboseala in oas…

Libertate, frustrări şi.... Kafka

V-ati gandit vreodata cat de pretios este mersul liber, de unul singur, fara nimic atarnat, fara sa trebuiasca sa tii sau sa tragi ceva dupa tine, fara sa fie nevoie sa supraveghezi ceva pe langa tine, sa mergi cat de repede sau de incet ai chef, mersul pe care de altfel il practica majoritatea oamenilor  intregi, obisnuiti. E frustrant sa poti si sa nu poti in acelasi timp. Caci acei care nu pot sa se deplaseze au invatat sa traiasca asa. Dar ceilalti care pot face asta, sa mearga liberi, nu au motve sa se gandeasca la acest mers ca la ceva important.  E atat de firesc incat  nu il trateaza ca pe un privilegiu Cand esti full time mom, libertatea in miscare devine lux, daca nu ai ajutoare care sa te suplineasca din cand in cand. Esti un fel de sclav al propriului copil, un fel de prelungire a sa ori poti considera copilul o prelungire a propriului tau corp. Cum iti suna mai bine. De fapt, voiam sa ajung la faptul ca notiunea de libertate nu este doar relativa, ci si aparenta. Subjugat…

Azi te urcă, mâine te coboară

Viata nu e lina, plata, precum relieful de campie. Ci e cu suisuri si coborasuri precum dealurile. Binele nu e perpetuu, asa cum nici raul nu tine o vesnicie. Ele se succed in drumul nostru,  bucuriile vin si pleaca, furtunile ne izbesc in fata si-apoi sunt risipite de soarele strengar, ce se ascunde dupa nori si ne lumineaza  cand vrea el. Daca stiind astea, poti ramane detasat in fata clipelor grele, te poti considera fericit.

Bun venit, iarnă!

Nu am marcat pe blog ziua de ieri, insa pe unde am fost am fluturat mandra steguletul impreuna cu fii-mea. Ce incantata era cand vedea steaguri pe la balcoane, pe la masini sau in mainile oamenilor...Ziua a fost frumoasa pentru ca am petrecut-o intre noi, fie acasa, fie prin parc, fie lrin centrele comerciale, la joaca. De vreo cateva luni, locurile de joaca sunt destinatiile preferate de printesa si  macar in week-end ne conformam.


Desi aceasta zi nu a debutat asa placut din lipsa de soare si pentru ca, in zi de duminica se redesteapta grijile pentru saptamana noua ce va sa vina, voi incerca sa fac aceasta zi frumoasa, cumva, nu stiu cum. Fara program administraticv, ca de-asta am executat ieri dimineata. Nu ma simt insa in forma, as lenevi in pat, citind dar n-o sa se poata. Calendaristic, este iarna.Semne inca nu sunt, doar in magazine iti dai seama cat de aproape sunt sarbatoruile. M-am crucit holbandu-ma  la rafturile cu jucarii, mai multe ca niciodata, foarte variate, de n-ai st…

Mai întoarce, Doamne, roata...

Stiu ca de astfel de chestii n-ar trebui sa fac caz, dar nu o fac ca sa ma laud, ci pentru a aduce o raza de lumina, asa cum si eu am primit o adtfel de raza astazi. M-au sunat bunicii sa-mi ureze la multi ani, ca multi altii. Si apoi, ma suna iar bunicul meu si ma indeamna sa ma duc si la biserica. Imi spune cum sa scriu, ordonat, friumos, sa tai hartia exemplar etc., cum un bunic isi  povatuieste nepoata, chiar daca ea a parasit de mult varsta cartilor de colorat.Recunosc, nici nu-mi trecea prin minte acest lucru, sa merg la biserica. Stiu ca am scris mai demmult ca nu simt aici aceeasi solemnitate. De aceea, am ales o alta biserica, veche, micuta, langa spitalul Coltea. Era in zona vizata demine si mai fusesem in vara si inca o data, prin 2008 cu ai mei, in fuga. Azi am prins ultima jumatate de ora a slujbei. Ce pace sufleteasca am simtit, ce satisfactie! Curatata de nelinisti, usoara, altfel am iesit de acolo, am simtit ceva schimbat. S-a cantat Multi ani traiasca, o atmosfera dif…

La mulţi ani!

Frumoasa zi se intrevede. Astfel ca voi porni la drum mai devreme ca de obicei, promitandu-i celei mici un mic cadou, desi ea ar trebui sa-mi faca mie unul.  Cadourile mele au venit inca de ieri si le multumesc si pe aceasta cale celor ce mi-au bucurat astfel sufletul, caci multa multumire am simtit.  Acum voi iesi in oras  sa iau o portie din soarele atat de vesel. Bineinteles ca nu va lipsi o carte si poate ceva dulce dar.... mai subtire cu dulcele asta. :))  Desi astfel de plimbari fac destul de des, sunt micile bucurii pe care mi le ofer, astazi  va fi una cu gandul la cei dragi din departae, caci pe cei dragi de aici ii am cu mine.


La multi ani le urez tuturor Andreelor si Andreilor pe care ii cunosc!


 Multumesc celor ce mi-au trimis urarile lor , numai ganduri bune va doresc!

De vorbă cu o cafea

Cafeaua e mai dulce cand e scaldata in razele soarelui. Nici nu mai conteaza ce zi a saptamanii este, mai ales daca nu esti un superstitios.  Eu chiar de-as fi, nu intotdeauna  imi potrivesc ceasul dupa  ora reala, asa ca azi, pentru mine, pare a fi miercuri, poate pentru ca ziua de ieri mi-a parut destul de lunga. Am gatit, m-am si plimbat, de plimbat si azi ar fi o zi ideala, mai cu seama ca e ceva mai cald, dupa cum imi pot da seama. Imi place sa vad viata curgand pe langa mine, sa culeg impresii si senzatii. Numi-am propus o directie anume, greu e ca m-a lasat caruciorul, a cedat o piulita sima tem sa o mai pun in el. E adevarat ca e cam mare, dar mi se pare normal sa mearga in carucior pe distante  mari.


In rest, pana ce nu ma vad cu toate chitantele la dosar, n-am liniste. Atatia bani transformati in petice de hartie stravezii. Nu-i deloc placut, dar...Ce sa facem, fac parte din viata. Dar parca au devenit tot mai stresante. Cand vreau sa ma relaxez, privesc cartile de pe raftur…

Prea puţin timp pentru vise...

Visele sunt undeva la periferia realitatii. Pentru vise, prea putin timp ne ramane. Problemele cotidiene, lupta pentru sipravietuire intr-o realitate adesea cruda, ne rapeste cam toate resursele. Incerci, cand inchiziochii, sa plasmuiesti o imagine idilica, sau poate ideala, care sa-ti aduca somnul  in creierul si asa obosit,  incarcat de griji. Pentru cateva clipe sau  chiar minute, imaginea prinde oarece contur, linii inca firave o zugravesc. Si apoi, brusc, un gand marsav, una din grijile vesnice, se strecoara in minte, intunecand totul, un gol se casca in stomac si aburii somnului au disparut pentru cine stie cat timp. Prea putin timp pentru vise, cele palpabile sunt mai puternice, oricat incercisa le alungi, sa-ti iei gandul de la ele, sa risipesti aerul nefast cu care te inconjoara, parca te sufoca. Pe zi ce trece, mai grele-s toate, pe zi ce trece, sperantele se dilueaza, visele par condamnate a ramane vise si chiar li se reduce si timpul in care fiinteaza.


Coordonatele existen…

Nikos Kazantzakis- Raport către El Greco

Stiam de existenta acestui autor, dar nu stiam mai nimic despre opera sa, pana nu demult, cand am citit un articol comemorativ la implinirea  a 55 de ani de la moartea lui. Ceea ce stiam se rezuma la vreo doua titluri de carti, nu avusesem pana atunci curiozitatea sa vad cum scrie.  Cateva citate mi-au starnit curiozitatea, dar nu banuiam cat de mult ma va impresiona scriitura sa. Am bantuit anticariatele si am pus mana pe cateva dintre cartile sale. Am ales sa incep cu ultima dintre ele, aparuta postum- Raport catre El Greco. Doar ce am citit prefata autorului si am stiut ca an in fata o carte mare, importanta, unica si bogata in intelesuri profunde. Mi-am aruncat privirea si pe cateva recenzii si toate ajungeau in cele din urma la

Cel mai iubit dintre pământeni

Nu e nevoie sa citesti recenzii, rezumate, impresii ale altora cand vine vorba de Cel mai iubit dintre pamanteni. Este suficient sa deschizi primul volum, sa citesti prima fraza si  dorinta de a citi intreg romanul se va naste singura, fara imboldiri, fara alte argumente.  Cand ma gandesc ce mult am gresit  fugind multi ani de cartea aceasta. Fara sa pot preciza de ce, imi facusem gresita parere ca e o carte plictisitoare, greoaie, lipsita de farmec. Poate un fragment prost ales intr-un manual de limba romana ori, cine stie?  Dar acum, dupa ce deja ma indragostisem de cartile lui Marin Preda, in special dupa ce am citit Delirul, am simtit ca trebuie sa incerc si cartea pe care am evitat-o atatia ani. Si ce surpriza placuta am putut avea!

Am citit-o in septembrie, deci nu se poate spune ca influenta sa este proaspata. De atunci, alte scrieri si-au asternut  panza asupra mea. Insa  acest roman total, complex, profund nu poate fi egalat de vreuna din celelalte carti pe care le-am citit. …

Lume, unde te grăbeşti?

In ultimele luni, m-am plimbat mai mult ca de obicei prin oras, pe jos ori cu metroul. Am simtit astfel mai acut pulsul strazi, al lumii ce ma inconjoara. Ce m-a frapat si m-a dezamagit in acelasi timp a fost goana oarba a oamenilor. Parca sunt un val ce trece si te inghite, furios, intr-o viteza ce te ameteste. Nu mai sunt indivizi, snt o gloata gata sa te doboare, sa te inghita. Cu totii trec nepasatori, ca si cum n-ar vedea nimic in jur, ca si cum nu le-ar pasa de eventualele obstacole, in drumul lor spre o tinta precisa, ce pare a fi singurul lucru pe care il vad si de care le pasa.  Sunt in stare sa te darame, sa treaca prin tine, daca nu te aliniezi fluxului lor halucinant. Nu vad, nu aud, par robotizati ori hipnotizati de ceva, par ca si-au pierdut acel ceva uman. Chipuri, trupuri intr-o goana continua. Incotro va grabiti asa? Nu mai gasiti o clipa sa priviti in jur? Prea mecanic va urmati drumul, faceti aceiasi pasi alerti prin aceleasi locuri fara sa le mai vedeti. Pasii va d…

Duminicile de altădată...

Altadata, duminicile erau incarcate de o semnificatie aparte, din care prea putin se pastreaza astazi. Lumea nu mai amorteste in aceste zile, desi, intr-adevar, e o zi mai putin agitata decat celelalte.  Unii mncesc si in aceasta zi pentru ca asa e la moda acum, noi ceilalti sa nu fim privati de placerea de a face shoping, de a bea o cafea, o bere etc.  Dar nu numai pentru asta. Nici la sate, duminica nu mai e o zi de completa odihna. Cel putin pe aici, pe unde pot eu sonda terenul. Nu o data, am vazut oamen la camp, duminica, ori taind lemne prin curti sau facand alte munci rurale. Parca a disparut din farmecul zilei, ce o facea atat de distincta de celelalte, o individualiza intr-o atmosfera usor somnolenta.

 Poate ca am fost eu crescuta intr-o atmosfera mai conservatoare si de aceea mi se par ciudate devierile de la anumite standarde pe care le credeam vesnice si universal valabile. Mi-ar place ca duminicile sa aiba alt chip, mai bland, mai odihnitor, sa le petrec acasa, cu cei dra…

Din experienţa unei cititoare

Nu stiu ce am de nu mai reusesc sa trec de 50-60 de pagini pe zi. Evident, nici timpul nu mai e prea generos cu mine ( de parca ar fi fost vreodata:)))  )dar parca mai e si o alta cauza. Cand ingredientul principal nu e suspansul, cand anumite fraze sunt atat de pline de substanta incat te opresti sa le mai citesti o data sau chiar de doua ori, cand ritmul scriiturii e unul domol, asezat, cand consistenta este solida, in mod cert nu mai poti citi pe nerasuflate, asa cum se citesc thrillerele ori romanele politiste.  Dar nu ma deranjeaza decat sub  aspectul nerabdarii, pentru ca ma uit cu jind la atatea titluri  care mai de care maiispititoare si nu mai reusesc sa ajung la ele. Ma tot striga din biblioteca, vor sa fie deschise, citite pagina cu pagina, intelese, savurate.  Atatea lumi asteapta sa fie descoperite. Cred ca mai am nevoie de o viata ca sa le pot cuprinde pe toate.


Va reamintesc ca miercuri incepe Gaudeamus, mult asteptatul targ de carte al toamnei bucurestene. V-ati facut …

Veşnicul circ

N-am mai zis nimic de politica in ultimele luni, fiin'ca m-am scarbit de tot. Si nici faptul ca suntem in plina campanie electorala nu m-a determinat pana acum sa comentez ceva. Dar in seara asta, butonand, vad o imagine cu un afis electoral lipit pe o piatra funerara, in cimitir. In prima faza m-am indignat. Pe urma, m-a pufnit rasul si mi-am zis ca de fapt, e normal sa fie puse afise electorale si in cimitire, pe cruci. Sa stie mortii cu cine trebuie sa voteze.


Oricum, mie mi se pare cam aiuristic sistemul, ca multe altele. Un deputat, senator, ce-o fi, trebuie teoretic sa reprezinte o comunitate, colegiu ii zice acum. Normal ar fi ca acel ce candideaza intr-un colegiu sa fie de acolo, din zona, sa fie unul dintre ai mai de vaza ai zonei respective, sa cunoasca  problemele de acolo, nevoile, lipsurile etc., etc. Nu sa vina nea cutare de nu stiu unde, care poate nu stie nici sa arate pe harta colegiul in care candideaza. Daramite sa aiba habar de cum stau treburile si ce vor oame…

O zi aşa cum trebuie... e ziua ei

In urma cu trei ani, emotiile si teama erau la cote maxime. Pe la 5 dupa-amiaza, venea pe lume micuta Alexandra. Nu-mi vine a crede ca a crescut asa repede, de acum nu-i mai pot spune bebitu, e domnisoara, nu?La multi ani, printesa scumpa!  Cel de sus a avut grija sa alunge umbra de neliniste ce ameninta aceasta zi ce tocmai a inceput si pe care o doresc a fi una speciala. Inurma cu doar cateva ore, stateam cu inima incordata de griji, dar iata ca nu a trecut mult si, cel putin temporar, cat sa ne putem bucura de ziua ei de nastere, unul din hopuri l-am depasit. Nici nu avem nevoie de mai mult, cadouri, tort sau altele, pot sa mai astepte. Ne e suficienrta linistea din suflete. Caci ea se bucura la fel de mult de o portie zdravana de joaca.


Astfel ca voi incerca sa dau o culoare aparte acestei zile, nu mi-am propus ceva anume, dar cu siguranta vom avea nevoie de haine groase,, la cum am tremurat in ziua ce abia a trecut. In casa e cald si bine, pijamaua vesela imi da si mie o doza de…

Acasă, din nou.... la revedere, Bacău!

Si iata-ne din nou acasa, dupa un sfarsit de saptamana petrecut la Bacau, la ai mei.Sunt frantissima la ora asta, am o stare usor melancolica, la care se adauga multe griji, insa pot spune ca mi-au priit cele 3  zile. Am sarbatorit-o anticipat pe cea mica, i-a facut tatal meu un tort superb si mmmm....delicios, am reusit sa ajung si in satul bunicilor, satul copilariei mele, caci cele mai frumoase amintiri din a mea copilarie in pamantul acela si-au lasat urmele. Chiar daca a fost foarte scurta incursiunea, am profitat de fiecare minut, am meditat in gradina, unde, printre crengile pe jumatate desfrunzite, parca zaream o copila cocotata in mar ori in ciresul care de mult nu mai exista.  Am fost si la cimitir, la poalele padurii ce ma striga adesea in visele mele  si decorul oarecum nostalgic de toamna si-a lasat amprenta pe sufletul meu. Soarele usor aspru, frunzisul ruginiu, nuantat superb, pamantul rece, crizantemele in feklurite culori, toate raspandeau o aroma  dulce-amaruie, poat…

Cărticele, cărticele

Cred ca v-am innebunit cu carticelele mele, dar n-am ce va face. Cum o dau, cum n-o dau, tot despre ele imi vine sa vorbesc. O fuga am dat si pe la Kilipirim, de unde mi-am luat Povestirile unui vanator de Turgheniev, in doua volume, de la editura Minerva, la doar 6 lei.  Si chiar erau reduceri faine, dar nu la cartile cele mainoi, bineinteles. Insa pentru cei ce nu cauta neaparat ce e proaspat, sunt multe, multe carti interesante la preturi bune. Dar parca nu asta e ceea ce m-a facut sa scriu, ci cartea pe caream inceput-o ieri care pur si simplu ma fascineaza, m-a vrajit, e atat de.... perfecta, de fluida, de... altfel. Raport catre El Greco, de Nikos Kazantzakis.. As citi-o fara pauze, numai ca parca ar cere o atmosfera aparte, liniste, sa te poti delecta in tihna cu ea. Mai multe nu pot spune acum, abia am citit vreo 80 de pagini si pana la 500 mai e mult, dar v-o recomand  fara ezitare. Pur si simplu frazele ti se aeaza la suflet. Imi vine sa iau un creion sa subliniez, dar nu vr…

Kilipirim, târg de carte cu discount şi... altele

Maine incepe Kilipirim, la Sala Dalles, prilej de bucurie pentru iubitorii de carti. Sa speram ca vom gasi titlurile dorite la cele mai bune preturi, cel putin asa se spune. Dupa cum o spune si numele,e un targ de carte cu discount. Desi la toate targurile au fost reduceri. Aceasta ar fi pentru mine a patra editie, pana acum am fost multumita. M-am intors doldora de carti. Cel putin prima ora, cat de incanrtata sunt cand imi amintesc.De data aceadta, insa, ma tem ca voi merge mai mult sa casc gura. Sunt falita sinu cred ca acest lucru se va schimba pana la terminarea targului, adica duminica seara. Insa nu pot spune ca ma intristeaza acest lucru Am foarte multe carti pe care nu mai reusesc sa le citesc si fiecare e mai tentanta ca cealalta, de nici nu stiu pe care sa o aleg. De altfel, wish-list-ul meu nici nu e prea intins, am reusit sa imi procurcam tot ce imi doream. Mai sunt cateva arzatioare, dar slabe sanse sa le pot lua prea curand din cauza preturilor. Numai daca am noroc pe l…

Două aripi frânte prea devreme.... Recenzie Urcan bătrânul, de Pavel Dan

Povestea acestui scriitor este tragica, impresioneaza prin ea insasi, impreuna cu prozele sale scurte. Asemeni prozelor, scurta i-a fost si viata, curmata in plin avant creator, la doar treizeci de ani, de nemiloasa boala- cancerul. Din pacate, nu a apucat sa scrie mai mult, doar un volum de nuvele si povestiri, de vreo 600 de pagini, pe care ej l-am  descoperit intamplator si, rasfoindu-l, desi nu auzisem macar de autor, am decis sa il cumpar si sa il si citesc intr-un timp relativ scurt de la cumparare. Curiozitatea a fost prea mare. Dar nu a ramas nerasplatita. M-au fascinat istorioarele sale, cuprinse parca de un aer nostalgic, pe care aveam sa mi-l explic abia la sfarsit, citind cateva insemnari din jurnalul sau. Dar sa nu anticipez. Cu toate ca impresiile mele s-au cimentat mai bine dupa acele ultime pagini.

Cele mai multe povestiri au ca fundal satul ardele.nesc de la inceputul veacului trecut. Personaje pitoresti, tarani autentici, cu viata lor, cu gandurile, cu temerile si ne…

Când calendarul te ia prin surprindere

Uite ca se facu noiembrie, asa, pe nesimtite, eu credeam ca mai e putin pana vine. Asta-noapte trecuse de 12 si eu nu reuseam sa imi dau seama nici in ce zi a saptamanii suntem si nici ce data e. Ma simteam complet nestiutoare, lipsita de orice repere temporale, nu mai tineam minte cate zile au trecut de duminica sau ce am facut exavt in fiecare din ele. Pana ce am luat telefonul sa ma dumiresc. Si vad colo, pe ecran: joi, 1 noiembrie. Dezamagita. Nici nu am apucat sa-mi iau ramas bun de la octombrie. Asa ma ia pe mine timpul prin surprindere, rade de mine si-apoi pleaca mai departe, n-ar sta cu mine nici sa-l tai. Si zilele se scurg, aproape egale, oricat as incerca sa le diversific.

 De-acum stam mai mult pe acasa, nu-i vorba, ca degeaba nu stam, dar, parca, lipseste ceva.  Activitati peste activitati, din cele ce se fac de obicei la gradi, doar peste doua saptamani mai adauga comoara un anisor la micul sau buchet.  De cand e ea, parca nu mai e asa respingatoare luna noiembrie, dar …

Bunavestire- Nicolae Breban

Hmmm... multe ar fi de spus despre aceasta carte, despre stilul inedit al acestui autor contemporan. Cartea de fata a aparut insa cu treizeci si ceva de ani in urma si a fost, la vremea respectiva, cam controversata, aspru criticata de regim, incat, dupa lecturarea ei, eu ma mir ca totusi a vazut in acea vreme lumina tiparului. Incerc sa ma inchipui in epoca respectiva si, confruntand cele citite cu ceea ce era atunci si ceea ce se cerea de la o opera literara, nu pot sa ma arat decat socata. Dar socata as putea fi in oarece masura si cu mintea de azi, din epoca prezenta. Deoarece este un roman inedit, cu totul diferit de cele citite de mine si nu-s multe, dar nici putine, iese vadit din tiparele clasice, iar ideile ce razbat, adesea greu de digerat, cat si subiectul, ambiguu, atipic, firul narativ compus si descompus, cu cotituri neasteptate si, intr-un fel, nepotrivite, daca l-am trece prin prisma trasaturilor unui roman clasic. Dar nici nu se doreste a fi un roman obisnuit, ce urme…

O zi ca oricare alta... sau nu?

O cafeluta dulce, asa cum imi place mie, cateva raze de soare zbenguindu-se prin bucatarie ar trebui sa fie preludiul unei zile de sambata minunate. Mai ales ca, nu ma pot plange, dar vremea a tot tinut cu mine, care-mi plac caldurile si pana-n sfarsit de octombrie, pot spune ca am avut parte de zile cum nu speram.  Si m-am bcurat de ele chiar daca sau poate tocmai pentru ca nu au avut dogoarea celor de peste vara.  Si m-am plimbat mai mult ca niciodata, cu sau fara prea multi bani la purtator.  Probabil ca intr-o plimbare se va concretiza si aceasta zi, dar, privind  treburile ce ma asteapta, imi cam piere cheful.  Si, in plus, speram sa nu fim singure si azi, dar uite ca suntem, de nevoie.

E drept ca am o companie ce nu ma lasa sa ma plicrtisesc, dar... e sambata totusi, mi-ar fi placut ca ziua sa decurga diferit de celelalte.Nu stku pe unde sa-mi indrept pasii astazi, sa colorez putin ziua, sa....nu stiu. Probabil ca nu va iesi din tipare, dar sper macar sa fie o zi multumitoare. P…

Sublima pasiune ce m-a acaparat iremediabil

Desi eu am mai cochetat cu lectura de-a lungul vietii, niciodata pasiunea nu a fost atat de intensa ca acum, cand constat chiar o dependenta, un fel de manie, nici nu stiu cum sa descriu mai precis. Sunt vreo doi ani de intensa aplecare asupra cartilor, timp in care am ridicat aceasta pasiune in cel mai inalt rang. Imi amintesc ca, in urma cu mai multi ani, ma simteam ciudat cand citeam in public in parc, de exemplu, pentru ca nu prea vedeam pe nimeni facand acelasi lucru, credeam ca e ceva cazut in desuetudine, intr-o vreme in care tehnologia parea sa acapareze fiecare colt al existentei noastre.
Are si tehnologia meritele ei, dar nu si pe acela de a ne unge sufletele. De aceea, eu raman fidela cartilor reale, pe hartie, care dau culoare vietii.


Mai apoi, dupa ce am reluat si dezvoltat aceasta pasiune, parca descopeream tot mai multe persoane citind. Chiar deunazi m-a impresionat in metrou un nene la vreo 50 de ani, imbracat cam demodat si saracut, ori cel putin asa parea, nu arata c…

S-a mai dus una... alta i-a luat locul

O insiruire de saptamani e viata noastra. Privim spre trecut, adesea cu nostalgie, privim spre viitor, plini de speranta si prezentul il neglijam, il umplem de planuri sau de amintiri. Haideti sa-i dam o sansa, sa-l lasam sa-si arate  vitalitatea., emotiile, surprizele, esentele mai tari sau mai slabe.


O noua zi de luni, un mic inceput, din lungul sir al inceputurilor vietii noastre. De fapt, viata incepe iar si iar in fiecare zi.  Sa incercam sa descoperim ce e bun, frumos, placut in a,easta zi cam somnolenta, mai ales pebntru cei ce incep munca dupa un week-end in care nu si-au terminat de incarcat  bateriile.


O saptamana minunata, dragii mei!

O analiza succintă a ultimelor volume de proză scurtă ce mi-au intrat în lista de lecturi

Nu stiu in ce masura se citeste proza scurta, probabil mai putin decat romane, dar, cu toate acestea, eu, care nu tin cont prea mult de tendinte, m-am delectat cu volume de povestiri, in special dupa lecturi mai ample, ce m-au incarcat psihic. Astfel am citit volumul Intalnirea din pamanturi, de Marin Preda, cu cateva luni in urma. Si, mai recent volumele Intalnire tarzie, de Nicolae Velea si Orasul cu fete sarace de Radu Tudoran, redescoperind farmecul istorioarelor, care incearca sa ofere intr-un cadru condensat  esente tari, aspecte demne de observat, de analizart, personaje, situatii, stari. Vreau sa va spun ca stilul lui Nicolae Velea a fost pentru mine ceva cu totul nou, mi-a placut mult aceasta focalizare nu lipsita de ironie asupra  unor trairi cumva ciudate, cele mai multe povestiri surprinzand trecerea de la copilarie la adolescenta sau de la adolescenta la maturizare, pcese de transformare, de adanca intelegere a unor fenomene strans legate de viata. Au aceste povestiri o a…

Posomorala de duminică

Este duminica, stiu ca stiati, dar nu-i nimic daca o spun si eu, asa, ca sa intregesc tabloul. O lancezeala pluteste in aer, un ceva apasator si nu, nu e vremea. Nu ma simt trista din cauza ei, dimpotriva, ma bucur ca nu e mai rau de atat.  Vasele le-am spalat, chiar mai rapid decat credeam, cafeaua e pe jumatate bauta.  Ieri am avut de lucru la capitolul hainaraie, adica am pus spre pastrare garderobele de vara, lasand  loc hainelor nici prea prea, nici foarte foarte. Ca nu le-am scos inca pe alea groase.

Am chef sa stau, ma simt obosita dupa lungile plimbari si pe jos si cu metroul facute saptamana aceasta.  Dar nu e timp de stat. Mai am destule de facut si senzatia ca niciodata nu se termina, ca oricum in cateva zile le fac din nou, ma descurajeaza.  Si ce as mai fi dormit, un aer trist m-a invaluit de la prima ora.  Si mai trebuie sa si plecam, plecate de care eu, una, m-as lipsi, altfel as vrea sa  arate ziua aceasta de duminica.  Imi inspira o moleseala, as sta acasa, citind, de…

Puterea exemplului

In seara asta am mers intr-un hypermarket si eu cu cea mica am ramas la un loc de joaca, timp in care tati facea  ceva cumparaturi. Nu multe, dar totusi nu terminasee dupa jumatate de ora sa gaseasca totce trebuia. Deh, nu era obisnuit cu geografia locului. Si cum locul de joaca s-a inchis, am intrat si noi dupa el. Fiind la raioanele cu haleala, nu mi s-a parut  interesant, asa ca i-am comunicat prin telefon ca mergem sa ne uitam la haine si altele. N-am zis de carti, desi acolo imi zburase gandul inca de pe drum. Da '  sa nu zica omul ca-s plecata, la cate am deja acasa. Nu, nu mi-am luat nimic, dar am putut rasfoi destule, asa, ca sa-mi fac o idee daca mi-ar place cutare sau cutare. Dar nu despre asta voiam sa va povestesc mai pe larg. Frumos a fost ca, la raionul cu carti, intins pe vreo cateva randuri, cea mai pasionata a fost fiica-mea. N-o mai puteam lua de acolo. Rasfoia si ea carti pentru ea si, daca nu le-ar fi tintit doar pe cele scumpe si daca nu mi-as fi facut deja pr…

Soarele de după nori mi-a adus.... o carte

Dupa nori, a aparut si soarele, aducandu-mi o bucurie ce ar putea parea marunta,dar, pentru mine, seara de duminica a fost una speciala, pentru ca, in sfarsit, am achizitionat  volumul 1 din Morometii. Eforturile mi-au fost rasplatite. Dyupa ce am colindat o buna parte din oras, ajungand in zone pe cate nu le inclusesem in circuitele obisnuite, am gasit cartea pe okazii.ro si chiar si de acolo imi cam luasem gandul, cand, duminica dupa-amiaza, m-a contactat cel care o vindea si seara ne-am intalnirt si am luat-o.  Satisfactie, incantare, asta mi-a adus in suflet gasirea acestei carti. Cand incepusem sa ma resemnez. Parca mi-a mai revenit pofta de viata, o data cu razele de soare ce mi-au incalzit fiinta.

Desigur ca abia astept sa ma apuc de citit, dar acum sunt antrenata in alta lectura. Ceva mai abstract, care merge mai greu, dar nu cedez. N-am uitat ca am ramas in urma cu recenziile. Mai ales despre Cel mai iubit dintre pamanteni as fi vrut sa scriu, desi recunosc ca mi-e greu sa le…

Nu e bine să ai totul

Bucuria de a-ti dori ceva are farmecul ei. Pe care il constientizezi cu adevarat doar in clipa in care nu mai ai ce sa-ti doresti. Bine, asa ceva e mai greu sa se intample la modul general, dar, cand liniile mari ale dorintei le inlaturi, din resemnare sau simpla intelegere a faptului ca nu se poate, momentan, si ramai in sferele marunte, arondate anumitor domenii si constati ca nu ai ce sa-ti doresti din ele, intervine angoasa. Si iti dai seama ca ti-ai fi dorit sa mai ramana macar o dorinta, sa ai pentru ce lupta, spre ce sa-ti canalizezi resursele interioare.  Parca simti un gust fad, poate al plictiselii sau al inexistentei dorintei. Or se mai poate spune lipsa de chef. Deci, nu trebuie sa obtinem tot, avem nevoie de o portita care sa ne ramana deschisa, si, cand si aceasta se apropie de cucerire, sa ne construim din timp un alt ideal pe care sa-l urmam.

Spre ce îi îndrumăm? Jucării monstruoase

De cand a aparut moda masutelor lego in hypermarket, petrec vrand-nevrand cam mult timp pe acolo, la raionul de jucarii si, de plictiseala, casc gura la rafturile cu jucarii. Am fost socata sa vad ce jucarii se gasesc pentru baieti. Nici in filmele horror nu vezi chestii asa hidoase. Mumii cu un ochi descoperit, ochi scarbos, se intelege. Roboti si alte personaje dezgustatoare. Plus un intreg arsenal de arme, de-ti vine sa crezi ca pregatim de mici viitori luptatori comando sau cum le-omai zice, ca nu-s fan al filmelor de gen.  Stateam si ma intrebam, asa, ca proasta, catre ce ne indreptam?! Cum sa pui in mana copilului asa jucarii? Ii stimulam sa devina violenti, le inoculam uratul, oribilul, in loc sa ii incurajam spre frumos, spre bine.  Nu e vorba de o respingere a modernitatii. Nu ma apuc sa plang dupa jucariile de pe vremea mea, dar, totusi, chiar si alea de baieti, parca erau mai frumoase, nu erau asa razboinice. Acum, nu se maicheama pistoale sau pusti, sunt arme cu munitie, u…

Jocul cu moartea, de Zaharia Stancu

Desi nu este una din operele celebre ale scriitorului, farmecul caracteristic prozei acestuia nu lipseste. Amprenta stilului personal, binecunoscut de mine din celelalte romane citite , am regasit-o si aici, alaturi de personajul central al romanelor Descult si Ce mult te-am iubit.  Darie apare aici la varsta adolescentei, in primul razboi mondial, cand este luat prizonier din plina strada, impreuna cu alti insi, unii cam dubiosi, si dus de  nemti peste hotare, in Balcani, pentru a fi folosit la munci grele in preajma frontului.  Intreaga calatorie, as putea spune initiatica, este bogata in intamplari pe care, daca ar fi sa folosesc cuvinte moderne, le-as caracteriza ca fiind senzationale, pline de suspans.  Totusi, acesti termeni nu mi se par potriviti cu epoca in care au loc evenimentele. Mai degraba as spune ca te tin cu sufletul la gura, ca Darie trece printr-o experienta bogata in aventuri neobisnuite, din care invata sa supravietuiasca in conditii extrem de vitrege. Totodata, el…

Dulce-amaruie....

Nu, nu e vorba de vreo gutuie. Asa am simtit ziua ce isi revarsa peste noi ultimele clipe. Ultima zi  de vara in toamna... Am stat in soare, am incercat sa adun cat mai mult din el, sa-mi tina de cald in zolele ce-or urma.  Am trait din plin minunatele ore, stiind ca sunt ultimele din acest an cu un soare atat de bland, de generos. Si, tainic, am pomenit canicula din vara, de care mai ca mi-e dor. Asa sunt eu. Nu ma pot oprii sa regret anotimpul meu drag. Si nimeni nu ma poate convinge ca vreun alt anotimp ar fi mai frumos. Mai ales daca e vorba de iarna cea geroasa, de care de pe acum mi-e teama, numai cat imi imaginez gerul, viscolul. O fi avand frumusetea ei si iarna, nu zic ca nu, dar.... Acum, sa-mi scuzati greselile de scriere, tastatura tactila imi acopera textul si, daca dublez vreo litera sau sar vreo bara de spatiu, sa nu va fie cu suparare si sa nu credeti ca nu stiu a scrie.  Vazut-am in articolul precedent cam multe greseli zgarietoare si drept sa spun m-am simtit cam pro…

Sete de cultură

Putine placeri se pot compara cu aceea de a ma afla intre carti, si mai putine cu aceea de a cumpara o carte buna, ori de a citi un articol din bogata sfera a literaturii. Seara de vineri pot spune ca a fost bogata in placeri. Am descoperit un blog foarte interesant cu profil literar, bibliodevafiliala3.wordpress.com
Apoi, am gasit in Carrefour douavolume de Dostoievski la doar 4 lei bucata si o alta din colectia bpt a editurii Minerva, un autor roman Pavel Dan. Cat timp s-a jucat cea mica la masuta lego, am citit pe fuga ptrefata si am luat-o.

Este vorba de un volum de povestiri - Urcan batranul. De la o vreme, preferintele mele se indreapta spre literatura romaneasca, in special cea clasica, mai putin cea de ultima ora. Si am observat ca nu ma mai dau in vant dupa carti dee care citeam mai demult, adica din cele mai cmerciale, thrillere sau altele care nu au potential de a se inscrie in posteritate. Nu zic ca mi se par proaste, dar cand ma asteapta atatea altele a caror valoare a fo…

Un articol deosebit

Va recomand acest articol deosebit

O să vină şi iarna...

Nici nu indrazneam sa sper la asa toamna. Pana acum, s-a comportat bine, cu mici scapari, altfel s-ar putea spune ca e o vara mai domoala.  Dar vine pan' la urma iarna si groaza ma ia. Nu pentru ca veniturile noastre ar depasi 2000 lei pe membru de familie. Daca era asa, pai nu ma mai ingrozeam. Ci pentru ca, daca va fi asa cum se preconizeaza, nu stou cum dovedim ca ne trebuie subventie, pentru ca, din cate am putut citi, nu am gasit nicio lamurire privind chiriasii, si, in plus, noi nu avem documente pentru aceasta situatie locativa. Om trai si om vedea, nu?


CA tot e vineri, spre surprinderea mea, va doresc week-end placut!

Inventarul bibliotecii

Dupa cum va spuneam, nu am stat degeaba si am reusit sa-mi numar cartile, sa le scriu in tabel titlul, autorul, editura, pretul, unde mi-am amintit si, intr-o coloana separata, daca e sau nu citita .


Asadar, am 392 titluri in 417 volume. Dintre acestea, am citit 114 titluri. O mica parte din carti nu este achizitionata un ultimii 2 ani. Sunt cumparate inainte, iar altele sunt de la bunicca mea. Dar, pe cele din ultimii 2 ani am cheltuirt 2755 ron si inca putin pe unele carora nu le-am retinut pretul.


Stiu, e o suma mare dar, in aproape doi ani, nu e atat de mult. Daca e sa compar cu banii dati pe tigari in doi ani.... Nici nu se compara o investitie cu alta. Eu una nu consider ca am dat banii aiurea, chiar daca stiu ca apetitul pentru carti a fost adesea exagerat si aproape un drog. Spre deosebire de alte chestii, nu sunt baniaruncati pe fereastra. Sunt mandra de ele si simt o satisfactie deosebita.

Pe final de răceală

S-a facut saptamana de cand a debutat raceala, viroza sau ce-o fi fost. Si abia acum da senne de plecare. Inutil sa spun cat de nasol a fost in tot acest timp, cate servetele am consumat etc. M-am vitaminizat foarte mult, am simtit o nevoie acuta de suc de portocale si i-am dat organismului ce mi-a cerut.  Dupa o gramada de sortimente, preferatul este bravo  de la rauch. Desi, avand in vedere faptul ca vreo cateva zile mi-am pierdut simtul gustului si pe cel olfactiv. Acum au revenit la normal, nu de alta, dar faceam boacane. Am ars mancarica pentru ca nu am simtit mirosul de afumatura.:)))


Ma cam speriasem, gandindu-ma la altele mai rele si, in consecinta, am incercat sa fumez doar cand simteam nevoia, nu asa mult ca de obicei. Vocea suna mai bine acunm, sunt aproape gata.


Am terminat intre tomp inventarul cartilor, dar, despre asta, intr-o postare viiitoare.

Un week-end plăcut!

Ce vreme placuta! Nici nu speram sa o tina asa atata timp. Si fiind week-end, ce va pot recomanda ar fi multa plimbare in aer liber, nu in malluri, eventual o carte buna, pe o banca sau, de ce nu, pe iarba. Eu asta voi face. Imi iau cartea si, cum prind momentul, voi citi. Era de asteptat, nu? Tocmai am terminat aseara aceasta carte foarte complexa si impresionanta care este Cel mai iubit dintre pamanteni.  Profund impresionata de aceasta lectura si entuziasmata ca m-am incadrat in timpul pe care mi l-am propus, am purces de data asta la un volum de povestiri scris de Nicolae Velea-Intalnire tarzie. Dupa 3 volume, simteam nevoia de ceva mai usor, mai putin condensat. Dar nu mai putin valoros. Am observat ca nu ma mai tenteaza unele carti luate la inceputuri, mai usoare, maii pline de suspans. Week-end placut sa aveti, dragi cititori!

Viaţa- izvor nesecat de articole de blog

In fiecare zi prind din zbor idei. in jurul meu, oriunde as privi, nenumarate surse de inspiratie imi fac cu ochiul. Si eu nu reusesc sa le fac artico@le. Dar spiritul de observtie si mintea imi sunt treze. Privesc, gandesc, unele siunt interesante, altele indeamna la meditatie.  Si daca e ceva despre care oricand as putea scrie, acel ceva sunt cartile, de care nu ma pot satura. Mai ales acum, cand le pot privi in voie, mi-as dori sa pot dilata timpul, ori sa le comprim pe ele. Cativa ani mi-am  asigurat lectura. Dar bineinteles ca dintre toate, unele sunt .mai dorite, altele lasate pentru un viitor indefinit.  N-am lasat nici plimbarile  deoparte, am incercat sa imi extind orizonturile.Imi place sa obsdrv orasul si oamenii, forfota de lume si de masini. Am reusit sa vad si cartile legate cu lanturi in metrou. Ma intreb daca or mai fi acolo, prima data s-au furat, in ciuda lanturilor. Acum am vazut ca nenea de la paza verifica daca mai e acolo cand cobora cel care o citise.

Aşa, ca să zic ceva

Ce-au mai trecut zilele! I-am avut si pe ai mei in vizita, am iesit in oras cu ocazia plecarii in State a fratelui meu si astfel am vazut si eu cum e un restaurant de centru, am petrecut o frumoasa sambata in Herastrau, am capatat si o raceala, de fapt o viroza. A facut cea mica, am luat-o si eu si sotul si acum ne mucim toti trei. Curg nasurile noastre intr-o veselie, n-am chef de nimic, nici afara nu am iesit decat strict dupa cumparaturi necesare, in speta medicamente. Dar maine ies sopecial sa iau un cd cu formatia draga sufletului meu- Azur. Ce sa-i faci? daca am nimerit pe otv cu telecomanda, am vazut si acum trebuie sa il am. Ca asa-mi place muzica de petrecere...

Imi pare rau ca am ratat participarea la un concurs in calitate de blogger-jurat. Este vorba de Premiul literar Augustin Fratila. Nu stiu cum au fost alesi bloggerii, dar imi pare rau ca nu am fost pe faza.


Mi-e pofta de must. Maine culege via bunica si poate ma lipesc si eu de o sticla, daca mi-o aduce trenukl.

Mult succes, bobocelul meu!

Si iata ca Biencuta mea a pasit in viata de scolar. Drum lug, anevoios, dar, privind in urma, teribil de frumos. Chiar daca boboceiii de axi nu mai sunt ca aceia de acum 21 de ani, chiar daca emotiile lor nu mai au intensitatea de altadata si aceasta prima zi nu mai are, in general, semnificatia  pe care, eu una, i-o acordam candva. Azi m-a@ intors cu sufletul in timp.Azi emotiile m-au cuprins si, cu greu, am constientizat ca fetita mea e mare, a inceput scoala. Anii s-au dus prea repede. Mi-am amintit de doamna mea invatatoare, de acea prima zi a mea si.... nu stiu cum sa exprim ce am simtit...

La piaţă

Zilele trecute am facut si eu cumparaturi din piata, ceea ce nu se intampla prea des. Am trecut peste retinerea de a le face vanzare speculantilor pentru a manca niste rosii mai adevarate, fiind satula de cele de supermarket, care, desi  scrie ca sunt din Romania, tot de plastic sunt, fara gust. Bine, eu ma dusesem dulpa ceasla, strugurii mei preferati, de care mi-a facut pofta Mircea. Am mai luat si vinete, si niste prune mari, rotunde-doar 3, ca erau ultimele.  As vrea sa coc si eu pentru iarna vinete si ardei, ca anul trecut asa am facut si tare bine au prins.  Pretuerile insa sunt cam mari si ma @imitez mereu la un kilogram-doua, fructe iau chiar jumatati de kilogram.  Dar simt asa, o satisfactie, cand ma intorc incarcata cu 7-8 plasute, insumate fiind destul de grele. Le insir apoi pe blatul din bucatarie si contempliu ce am cumparat. Am luat si pastai, ca nu facusem anul asta. Am mancat  o singura data, la ai mei si abia acum am aflat ca nu s-au facut anul asta, de aici si pretu…

Rânduri şi gânduri ....

De-o saptamana n-am scris nimic pe blog. M-a ocolit inspiratia si, uneori, cheful. Cartea pe care o citesc m-a acaparat  foarte mult si am preferat sa-i dedic timpul liber de noapte. Atat cat a fost el. Am inceput volumul al doilea, dar mai este si al treilea si as vrea sa le finalizez pana la sfarsitul lunii.  In paralel, m-am zbatut sa gasesc volumul 1 din Morometii, de preferat din colectia BPT. Mi-am dat seama ca am citit de mult timp cartea si, pe atunci, nu aveam aceeasi capacitate de intelegere. In plus, ca mare admiratoare a operei lui Marin Preda, e ceva necesar sa am romanul asta si sa-l citesc acum, cu alta optica si discernamant. Am fgasit volumul doi, in mai multe locuri. Nu inteleg de ce nu gasesc si pe primul. Nici online nu e in stocuri, am batut la pas tot centrul, pe trotuare sparte, cum sunt intr-o buna parte a Bucurestiului, se pun fire de net in pamant si e dezastru. Si nimic,  nu am reusit sa gasesc cartea. As fi dispusa sa dau pretul intreg de 14 lei, cat  siunt…

Biblioteca mea... în sfarsit

De cand asteptam clipa aceasta.Am visat mult la ea si parea greu realizabila. Toate cartile mele pe rafturi, sa imi pot delecta privirea cu ele, sa pot trece cu privirea peste titluri, sa imi incarc sufletul cu o mare sete, privindu-le. Nu a fost usor, nici asamblarea, nici aranjarea nu au fost floare la ureche. Dar acum, e gata, dupa ore in sir de munca, imi pot privi cu o imensa satisfactie biblioteca. Nu am reusit sa le si numar, dat fiind faptul ca, in partea de jos le-am aranjat pe doua randuri ca sa incapa si nu stiu cate sunt in spate. Voi numara totisi ce se vede si sigur voi fi surprinsa. Estimez peste 250.  Problema e ca, daca mai cumpar nu voi avea unde sa le pun. Aici e deja plin.  Si mai vreau sa-mi aduc de la Bacau si restul cartilor. Poate mai facem in viitor o investitie si mai luam o etajera.

In durerea lui, omul este intotdeauna singur

Intunecare- de Cezar Petrescu Cu ideea aceasta am ramas in urma lecturii romanului Intunecare a lui Cezar Petrescu. Mult mai amplu exprimata de marele scriitor, ideea aceasta plina de adevar mi-a dat tema de meditatie. Fie ca e vorba de durere fizica sau de cea sufleteasca, oricat de multi am avea in jur, exprimandu-si compasiunea, gratie puterii empatice mai mult sau mai putin accentuate, intr-adevar, in fata durerii noastre, suntem tot singuri, pe noi ne rod demonii ei si niciun ajutor al altora nu ne e mai de folos decat acela pe care ni-l dam singuri. Nici nu stiu daca sa scriu o recenzie a cartii. Sau mai bine sa ma limitez la aceasta idee profunda. Cert este ca romanul m-a impresionat, m-am delectat cu paginile sale, cu imaginea Romaniei sau mai precis a romanilor din preajma Primului Razboi Mondial si imediat dupa acesta. S-a dovedit a fi o bogata sursa de informatii, o imagine cuprinzatoare a societatii, in toate straturile sale.
Insa, mai mult decat aceasta, urmarindu-l pe ero…