duminică, 30 martie 2014

Jurnal de goblen (3)

Cam așa am progresat eu cu cusutul la goblen. Nu e prea mult, în două săptămâni, dar am circumstanțe atenuante. Poate voi reuși mai mult în săptămâna ce urmează. Oricum, chiar și în doze mici, această activitate îmi face bine psihic. Deși pare ceva complicat, migălos, e uimitor cât de relaxant este să coși, să urmărești diagrama, să schimbi culorile, în vreme ce gândurile călătoresc pe unde vor ele.


sâmbătă, 29 martie 2014

Neagu Djuvara- Amintiri și povești mai deocheate

Oricât ar părea de incredibil, este prima mea întâlnire literară cu Neagu Djuvara- o întâlnire plăcută, mulțumitoare. Din postura de cititor, paginile ce se succed cu repeziciune par clipe dintr-o seară petrecută la gura sobei, în salonul unei case zidite la începutul secolului trecut- trec repede și sunt dense, puternic impregnate cu spiritul epocii.

Cartea cuprinde patru povești. Nu într-atât de deocheate pe cât fusesem înclinată să cred că sunt, frumose în simplitatea lor și în curgerea molcomă a frazelor- poveștile și amintirile lui Neagu Djuvara sunt țesute din firele întortocheate ale memoriei, ale unei memorii surprinzătoare, pe care  nu știu dacă să o invidiez sau nu. O fi bine sau o fi rău ca, după aproape un secol de viață să porți în amintire fiecare clipă cu atâtea și-atâtea detalii? Este plăcut sau, dimpotrivă, dureros, să privești astfel în urmă? Nu voi căpăta un răspuns la această întrebare, cel puțin nu acum.

vineri, 28 martie 2014

Pacientul netratat

Primăvara a pătruns în fiecare ungher, chiar dacă  astăzi a fost destul de rece față de cum mă obișnuisem. Nu-i nimic, mi-am luat geaca cea groasă, de iarnă și m-am simțit mai bine decât atunci când am umblat ceva mai lejer îmbrăcată. Aseară am mers în părculețul de pe Cazzavillan, unul din preferatele mele. Nu am stat foarte mult, pentru că am cam înghețat și nici nu-mi era prea bine. De săptămâna trecută, când mă chinuiau febra și frisoanele, nu m-am refăcut complet. Am scăpat ce-i drept de aceste stări febrile, dar am rămas cu o tuse și o stare generală proastă. Simțeam infecția coborâtă ceva mai  jos de gât, înspre plămâni,

Așa că astăzi, văzând că nu mă simt mai bine, dimpotrivă, parcă mă curtau din nou niște stări gripale, am dat fuga la medic, să nu mă prindă încă un week-end fără medicație adecvată. Dacă vrea să mă scoată careva la o bere (deși nu-i sezonul, dar sună mai prietenește), mă văd nevoită să refuz. O săptămână am de luat antibiotice pentru bronșita cu care m-am pricopsit. Și mai am de luat încă trei chestii, toate ieftine. Important e să-mi treacă o dată, să mă pot bucura de viață, de primăvară, de reușite, dar și de impedimente. 

joi, 27 martie 2014

Suflu nou pentru colecția Globus

Colecția Globus vă spune ceva? Acele cărticele în format de buzunar, apărute la Editura UNIVERS, ce  ne aduc literatură din toate colțurile lumii, de vreo 40 de ani încoace. Cum era de așteptat, îmi sunt mai familiare titlurile apărute cu mulți ani în urmă decât cele mai recente, dar nu e timpul pierdut. Voi avea prilejul să mă familiarizez cu aparițiile recente și viitoare, pentru că această colecție va fi relansată și se va bucura de o promovare inedită, grație noii coordonatoare. Vă las să aflați mai multe din comunicatul editurii și... la cât mai multe lecturi bune și foarte bune!



luni, 24 martie 2014

Zodia neagră

Să cred în zodii? De multă vreme nu mai am astfel de preocupări, horoscoapele prezintă cel mult o sursă de amuzament în rarele cazuri în care se întâmplă să-mi treacă pe la urechi balivernele lor. Dar, la modul general, trăsăturile diferitelor zodii mă pun în încurcătură. Apartenența la o anumită zodie îmi e întipărită în minte, așa că nu aș putea spune că nu cred deloc. Dacă mă întrebați în ce zodie sunt, răspund imediat, fără ca asta să însemne că zodia mă influențează cu ceva sau că mă ghidez în vreun fel după ea. Și totuși, nu pot să nu mă întreb, în lumina tuturor evenimentelor recente sau trecute, dacă n-o fi și ceva adevăr în toate astea. Căci zodia mea, zodia Cancerului, e o zodie nefastă. Și acest lucru pare a fi reflectat din plin de toate aceste evenimente.

Nu mi-a mers prost toată viața, mi s-au întâmplat destule lucruri bune, însoțite de noroc sau de circumstanțe fericite. Însă, până la urmă, ca o concluzie se înfățișează prezentul. Iar acesta arată un declin, o zodie neagră. Succesiunea lucrurilor negative e prea frapantă pentru mine. Poate dacă spuneam zodia Racului, nu suna atât de dramatic. De aceea am ales să folosesc cealaltă denumire ca fiind mult mai sugestivă. Cele rele le anihilează pe cele bune. Un înger păzitor am, sau poate mai mulți. Dar câtă putere pot avea ei să înfrângă această influență nefastă?

sâmbătă, 22 martie 2014

Cam nasol

În sfârșit deschid și eu laptopul după două sau trei zile, nici eu nu mai știu exact. De miercuri m-a lovit gripa sau ce o fi fost și trei zile am ținut-o pe febră, de la 38 până la 39,3 grade Celsius. Acum au trecut deja 24 de ore fără ca febra să mai revină, dar nu mă simt prea bine. Mă chinui să mănânc câte ceva, dar mai nou m-a luat greața, cred că de la atâtea medicamente luate fără a fi hrănită corespunzător și nu am poftă. Azi am mâncat foarte puțin, iar zilele trecute portocale și banane. Sunt slăbită și mă gândesc la toate ce nu le pot face și la ce rău e să nu le poți face și ce bine e să fii sănătos, dar nu am de gând să fac acum teoria chibritului pe tema sănătății. N-am starea asta. Speram doar să mă mai iau cu internetul și să uit de starea proastă pe care o am. Nu ține, din păcate, așa că închei aici, în așteptarea unor zile mai bune. Numai bine!

duminică, 16 martie 2014

Jurnal de goblen (2)

Așa cum spuneam, azi e ziua de dat raportul în ceea ce privește goblenitul. Nu am reușit să lucrez prea mult săptămâna aceasta, dar diferența se vede.



vineri, 14 martie 2014

Greutatea umbrei- Raimundo Carrero. Impresii de lectură

Editura UNIVERS, 2012
Traducere- Laura Bădescu

Cartea aceasta nu este prea întinsă, dar are o anumită greutate, așa cum o sugerează și titlul, concentrând trăiri esențiale pornind de la o temă cu o profundă rezonață biblică și literară- fratricidul- temă ce nu poate fi tratată cu ușurință. Totuși, într-un număr redus de pagini, autorul reușește să redea atât cât trebuie din coordonatele poveștii, din zbuciumul sufletesc al personajului principal. Trebuie să recunosc că a fost o lectură imprevizibilă, deși știam din prezentarea cărții câte cvea despre subiect. De la început și până la sfârșit, mi-a fost cu neputință să intuiesc cursul întâmplărilor. De altfel, acțiunea nici nu este prea bogată, se petrec puține lucruri. Fiecare amănunt conturează însă calvarul interior al celui ce își ucide fratele după ce îl trădase.

Doi frați și o femeie. Un fel de triunghi, dar nu unul al iubirii, căci acest sentiment pare a ocoli sufletul impenetrabil al lui Judas. De la bun început, faptele sale sunt llipsite de justificări firești. Judas este un bărbat ciudat, mai degrabă posac, cu un suflet întunecat, încă de la o vârstă fragedă. Cautp el însuși să deslușească motivațiile actelor sale- ce a stat la baza lor? -invidia? gelozia? ura? Pentru că, la momentele respectvie, s-a lăsat pradă unor impulsuri venite din interior, nu a acționat după o logică, fie ea și una perfidă. Altfel spus, nu a avut gândirea unui criminal obișnuit. Greu, dacă nu imposibil de înțeles hățișul interior al acestui personaj.

Calendarul zilelor trecute și-al celor ce vor veni

Am făcut eu ce am făcut și n-am mai reușit să postez nimic, nici recenzia pregătită, nici alt fel de articole, nici măcar simple însemnări cum e aceasta. Săptămâna mi-a fost mai plină decât credeam că va fi, dar măcar a fost cu soare pe cer. Îl aștept și pe acela din suflet. Muncă de birou, ca de obicei, muncă de teren, în prima parte a zilei, de trei ori pe săptămână cursurile de dans ale celei mici (care adineaori pretindea să o duc și azi, dar nu se fac și astăzi). Îi place în sala de sport, e mult mai încântată decât m-aș fi așteptat, dar nu îndrăznește să încerce figuri de gimnastică mai grele- roata, șpagat, podul pe spate.

Ei, e la început, are timp să învețe, bine că îi place, căci mi se pare foarte important să facă mișcare în mod organizat. Și așa am dus lipsă de plimbări în iarna asta. Mai că-mi vine să fac și eu gimnastică pe acolo, când merg cu ea, dar mă abțin. Mie mi-ar place să urmez cursuri de genul ăsta, nu de dans, dar ceva gimnastică aerobică sau fitness nu mi-ar strica. Ceva colăcei am adunat peste iarnă și e momentul să îi dau jos o dată cu hainele astea groase de care momentan nu m-am descotorosit.

duminică, 9 martie 2014

Jurnal de goblen

Începând de azi, îmi propun să țin acest jurnal de goblen- o postare săptămânală în care să prezint printr-o fotografie în ce stadiu se află goblenul la care am început să lucrez de câteva săptămâni. După o lungă pauză în această privință și cu bucăți limitate de timp afectate acestei activități relaxante, am revenit la vechea mea pasiune. Era păcat să las acest model nelucrat, din moment ce îl aveam deja cumpărat. Probabil, dacă ar fi trebuit să cumpăr unul acum, aș fi amânat și nu m-aș mai fi apucat niciodată. N-am să vă arăt deocamdată imaginea la care trebuie să ajung într-un final. Păstrez surpriza pentru atunci. Și sper să reușesc să îl termin.


sâmbătă, 8 martie 2014

O săptămână rapidă

Parcă nici n-ar fi fost, nu știu când și unde s-a dus, cert e că m-am trezit aproape la sfârșitul ei, în această mohorâtă zi de sâmbătă, a nu mai știu câta zi în aceleași tonuri sumbre- când primesc și eu porția mea de soare? Toată săptămâna am trăit febril, agitat, printre problemele curente și altele de moment. Calcule, fluturi în stomac, dar nu din ăia de-mi plăcea mie să-i am, iar acum aș vrea să mă odihnesc cu un buchet de frezii pe noptieră, dacă tot am reușit să am un dormitor eliberat de toate lucrurile în plus și noptierele goale. Nu știu ce m-a apucat de mi-a venit chef să-mi pun ghivece cu flori pe pervaz. N-am făcut asta până acum pentru că e și așa aglomerată casa, de numai ele mai lipsesc pe aici. Poate de prea multă ploaie. Mi-e dor de soare, de iarbă și de flori- de primăvară, de vară.

vineri, 7 martie 2014

Lars Saabye Christensen- Întâlniri cu cititorii la Cluj și București

Aveți planuri pentru joi, 13 martie, ora 19.00? Dacă nu, vă fac eu o mică sugestie. Cu condiția să vă placă să citiți. Editura UNIVERS anunță printr-un comunicat de presă vizita scriitorului norvegian Lars Saabye Christensen în România.


Uman-Urban. Viziuni și deveniri marca Lars Saabye Christensen Let me take you down cause I'm going to Strawberry Fields, nothing is real…Vă sună cunoscut? Nu e de mirare. E greu să fi ratat Beatles-ul. Nu, nu formația. Romanul lui Lars Saabye Christensen, devenit un cult al mișcării hippie din Norvegia.

La invitația editurii UNIVERS și a Departamentului de Limbi și Literaturi Scandinave de la Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca, între 10 și 14 martie 2014, Lars Saabye Christensen, unul dintre cei mai iubiți scriitori norvegieni, va fi în România. El va lansa noul său roman,Vizionare, tradus de Sanda Tomescu Baciu la Editura Univers.

marți, 4 martie 2014

Biblioteca bloggerului român

Dacă vă amintiți, în ianuarie, Chinezu lansa o provocare în rândul bloggerilor- un top al celor mai bune cărți citite în 2013, pentru ca apoi, pe baza datelor furnizate de fiecare dintre aceștia, să avem o imagine a Bibliotecii bloggerului român, provocare la care am dat curs imediat, deși nu eram o cititoare fidelă a blogului său. Ideea mi s-a părut atât de tentantă, încât nu am putut rezista și am realizat, cu greu, acel top. Curioasă fiind, bineînțeles, și de preferințele celorlalți, de cât de mult sau de puțin mă încadrez în tendințe.

Iată, așadar, rezultatele centralizării, care presupun că nu a fost ușoară, dat fiind numărul mare de participanți, dar și diversitatea titlurilor cele mai îndrăgite de aceștia.

luni, 3 martie 2014

Ș-a venit și primăvara

Cu alaiul ei de flori. Și cu ploi. Săracele zambile- plouate în fața chioșcurilor ce se vor a fi florării. Ghiocei prin curți. Tare mi-e drag să-i privesc așa, în grădină. Mărțișoare, mărțișoare. Toate cer soare și căldură, acea căldură slabă de primăvara, care dezmorțește inimile. Triste mai sunt străzile când plouă, chiar dacă oamenii par a nu se sinchisi- viața curge mai abitir decât ploaia.

Obiceiul mărțișorului are rădăcini puternice în mintea mea și încă nu mă pot obișnui cu ideea că în partea aceasta de țară doar fetele și femeile primesc acest mic simbol al primelor zile de primăvară. În Moldova, de 1 martie, primesc mărțișoare și băieții si fetele, cel puțin așa era la noi. Doar cu toții primim primăvara în suflete, măcar simbolic.

Cu sau fără mărțișoare, eu vă doresc să renașteți o dată cu natura și noua viață să fie și mai bună decât cea de până acum. Să ne citim sănătoși și voioși și acum și în anotimpurile ce-or mai veni!



Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...