Postări

Se afișează postări din martie, 2013

Soare, tihna, voie buna

Cu gandul la vremea calda anuntata pentru azi in capitala, mi-am pus alarma la o ora normala in timpul saptamanii. De fapt, cand am scris primele cuvinte am avut alta idee in cap. Intre timp, aruncand din greseala o privire in coltul dreapta jos al tabletei, vad ca de fapt e cu o ora mai tarziu. Deci n-am facut nici afacere cu alarma mea. S-a schimbat ora si eu sunt prea buimaca de felul meu ca sa fi tinut cont de asta. Si asa aflasem abia ieri, n-am avut vreme sa aprofundez ideea. In fine, initial am vrut sa zic ca m-am trezit devreme sa profit de mai mult din aceasta zi. Sa am timp sa savurez cafeaua si ratia de nicotina in tihna, pe urma sa adun diverse si in final sa mobilizez trupa de plecare.

Multumirea mea, nemultumirea lui

Cand eram si eu ultra-multumita de progresele mele, de apropierea schimbarii decadei la cantar, sotiorul meu, ale carui preferinte in materie de forme mi-e greu sa le inteleg, sa le descriu etc., imi sugereaza sa ma opresc aici, gandindu-se ca voi slabi prea mult. Are el un feeling ca nu as fi eu multumita nici cu 60 si un pic. Si ca pana nu ajung bat, tot grasa ma voi vedea. Stiu, el se gandeste in primul rand la sanatate. Dar eu i-am argumentat ca mai sanatos de atat nu cred ca ar putea spune ca ma pot hrani. E drept, cantitatile sunt reduse, dar altfel, regimul meu e ecgilibrat. Contine alimente si substante nutritive din toate grupele.

Din colt in colt mai colturos

Inca un week-end, prilej de ce poate fiecare.  Pentru mine e prilej de munci in bucatarie. Desi ar mai fi cate ceva de mancare, prefer totusi sa fac astazi decat maine.  Am facut ceva cumparaturi in doua reprize, in doua seri consecutive, caci la preturile astea, n-ajung banii sa iei deodata tot ce ti-ar trebui.  Pe ordinea de zi este carnea de vita, ca nu mai mancasem de multa vreme si parca ne saturasem de inaripate.  Am vrut initial sa iau niste carne de curcan, cum luam mai demult pentru cea mica, dar pretul ei a crescut atat de mult, ca am renuntat repede la idee.

Focarele de infectie de langa noi

Acum ceva vreme am vazut o stire referitoare la un fost spital devenit focar de infectie din pricina probelor biologice nedistruse din fostul laborator de analize, devenit si el extrem de rapid paragina, ca si restul spitalului. Bineinteles, totul prezentat in cel mai indignat ton posibil. Dar  focarele de infectie de acest tip nu se ascund doar in astfel de locatii, care, oricum, prin imaginea lor indeparteaza oamenii obisnuiti. Acolo, de regula, doar persoane pentru care sanatatea e ultima problema se incumeta sa paseasca, ba chiar sa si locuiasca in ruinele care le ofera un adapost. Noi, ceilalti, mai ales copiii nostri, trcem zilnic pe langa obiecte ce prezinta urme biologice cu potential de infectare. Si despre acestea rar auzim cate ceva la TV, iar masurile luate impotriva fenomenului sunt si mai greu observabile.

Maratonul de lectura- Revista de povestiri

Imagine
Am aflat de un eveniment interesant la care mi-ar face o deosebita placere sa particip, dar stiu ca nu voi putea, cum n-am putut nici la alte manifestari culturale, din cauza posesiei unui factor perturbator. Dar pentru ceilalti care iubesc cartile si le place sa citeasca in metrou (ceea ce fac si eu de cand am descoperit ca am Adobe pe telefon), acest eveniment este foarte tentant, zic eu. Mai multe detalii gasiti aici si aici

Ador campaniile pentru incurajarea lecturii si zambetul care ma izbeste cand vad oameni citind in metrou este de milioane.

Astept pareri

Dupa cum lesne puteti observa, am operat ceva modificari vizibile de aspect al blogului si as dori sa-mi impartasiti opiniile voastre. Daca va place sau nu, ce va place, ce nu va place. Caci nu stiu daca sa-l las asa sau sa mai modific inca la el. Nu pot spune nici ca sunt foarte multumita, dar de o schimbare de decor simteam nevoia. Asadar, dati cu ce vreti- cu rosii, cu oua sau... cu parul. :))) Cum va vine la mana mai bine.

Palavrageala de azi

Am si zile in care mintea mea refuza sa se axeze pe o anumita zi. Nu percepe ce zi a saptamanii este, oscileaza si nu vrea sa priceapa cand ii anunt raspunsul corect. Asta se intampla mai ales in miez de saptamana, cand, dintr-un motiv sau altul, zilele de inceput s-au scurs fara chestii semnificative ori intr-un amalgam fara cap si fara coada. Si in functie de densitatea lor, consider ori ca-s cu o zi mai devreme, ori cu o zi inainte.

Ziua de ieri, asa aspra cum a fost, de-am simtit ca ma taie vantul, a fost totusi incarcata. Am iesit la zapada, de doua ori chiar, am ajuns si unde ziceam ca vreau si ca mi-e dor, am crosetat, am citit si am gatit doua feluri de mancrae. Iar dupa o zi asa bogata in activitati, astazi n-am tragere de inima spre mai nimic. Prea ma obosesc toate, tanjesc dupa ceva liniste, sa nu-mi ceara nimeni nimic cateva ore, sa nu fiu intrerupta cand fac ceva etc. Numai ca nu am sanse sa obtin acest ceva in aparenta simplu.

Hai la joaca!

Panorama incredibila de la fereastra mea. Zapada pe acoperisuri, pe masini, pe trotuare si chiar pe straduta ingusta. Si totusi nu atat de anormal ceea ce vad. In decursul vietii mele am prins ninsori de acest fel si in luna aprilie. Desi, ceva mai sus in cuprinsul tarii. Pentru Bucuresti probabil nu face parte din normal. Anul trecut pe vremea aceasta, imbracam copila in hanorac si pe deasupra o vesta, sa nu fie chiar dezbracata. Stiu precis, pentru ca am poze idn perioada respectiva.

Vantul aduce cand si cand o ploaie fina de fulgi adunati in afara ferestrei. Simt frigul si nu pot spune ca-mi place, explozia de flori, de verdeata observata in parc saptamana trecuta alungase din mintea mea orice asteptari in tendinta a ceea ce vad acum. Si ma gandesc ca e posibil ca vremea aceasta sa fie nefasta pentru ciclul de dezvoltare al plantelor. Poate n-o sa tina mult. Cineva insa sigur se bucura- strumfica, ea o sa vrea in mod deosebit afara, deja ma baraie la cap si mie mi se pare prea devr…

In afara anotimpurilor

Frig, nu gluma. Desi la noi totusi n-a fost atat de rau ca-n alte parti. Numai ca parca ni s-a spulberat iluzia de primavara. Mai avem nitel de asteptat pana sa ne despovaram de hainele groase. Am cam tremurat azi la obisnuita oprire in padure, asa ca n-am mai stat decat cateva minute. Evident, nu mi-a mai ars de alergat dupa floricele. Nici oamenii nu prea mai iesisera pe la porti. Numai in fata magazinelor mixte era agitatie, ca de obicei. Incalziti de gradele din pahare ori din sticle, oamenii nu mai simteau frigul. Un grad, cel mult doua a aratat termometrul.

Avem di tati

O seara de vineri, poate ca oricare alta. Cu aceeasi senzatie tulburatoare ca saptamana mi s-a scurs printre degete ca un pumn de nisip. Dar am si motive sa ma simt multumita, la fel cum am si motive sa-mi fac griji pentru altele. Ca-n viata, nu?  In cuptor se coc niste pulpe, pentru cei care nu au probleme cu greutatea. Pentru mine, o felie de piept de pui, stresat, bineinteles, care sper sa ramana suficient de degresata. Am dat o raita prin hypermarket, pentru o mica aprovizionare cu alimente cat mai slab calorice. Aproape doua ceasuri de studiat etichetele pentru cumparaturi de cateva zeci de lei. Sunt un fenomen, cum ar spune mama si ar mai adauga ca si tata. Doar stiti cum e, ce nu-i place unuia din parinti la copilul sau, e musai mostenit de la celalalt. :)))

Dragos Voicu- Tara de sub fluturi

Imagine
Debutul lui Dragos Voicu a avut loc in 2009 cu romanul Coada, aparut la Editura Cartea Romaneasca, si care a primit Premiul pentru Proza la Concursul de debut organizat de aceasta editura. Nu am avut ocazia de a-l citi, in schimb am avut prilejul de a citi acest al doilea roman al sau-Tara de sub fluturi, care si-a facut aparitia de cateva luni in peisajul literaturii noastre contemporane. O gura de aer proaspat prinde bine din cand in cand, si astfel mi s-a parut mie ceea ce am gasit intre paginile acestei carti. A fost ceva diferit de lecturile mele de pana acum, ineditul imbracand felurite forme. Incepand cu titlul si continuand, treptat, cu fiecare pagina, am descoperit o lume invaluita in metafore. Din primele randuri ai senzatia ca vei citi ceva de domeniul fantasticului grotesc, fenomene incredibile au loc- oamenii si animalele isi pierd parul, pasarile au ramas fara pene-, si, daca as fi judecat doar dupa acest tablou initial, probabil ca nu as fi fost atrasa de subiectul cart…

Rds, spanac, urzici si putina melancolie...nu multa

De ieri nu-mi merge conexiunea la calculator, azi am chemat echipa de interventie de la rds si se pare ca de la noi din calculator e problema, asa ca maine il duce sotul la reparat. Bineintele, pana atunci pot posta de pe tableta, dar tot asa, la ceas de seara. Am fost uimita de promptitudinea interventiei, pentru ca auzisem mai mult lucruri negative despre rcs-rds, dar in 3 ore au fost la mine, exact la inceputul intervalului orar fixat de mine. Nu a trebuit sa astept minim 24 de ore ca la upc. Sa vedem  cum se misca si in wee-end, daca vom avea probleme vreodata.

Toropeala duminicala

Va multumesc pentru cele 10 comentarii la recenzia mea. Inca 5 si voi mai planta un copac. Fie vorba intre noi, taierea unui copac in vederea obtinerii hartiei pentru tiparirea cartilor nu este atat de criminala cum este atunci cand, din hartia obtinuta se fac sute de mii de fluturasi sau pliante publicitare, in mare parte inutile, caci in mare parte din cazuri acestea se transforma direct in deseuri, rareori reciclate cum se cuvine. Macar cartile isi au rostul lor, aduc ceva valoros celor care le cumpara si le citesc. Cu toate astea, campaniile de impadurire sunt mai mult decat necesare, si nu atat producerea  hartiei este responsabila de defrisarile masive, cat afacerile deosebit de profitabile ale celor carora putin le pasa de altceva decat de buzunarele proprii. Nu editurile sunt cele pe care apasa vina majora a muntilor ramasi golasi in unele zone. Dar initiativa este de laudat si de repetat de catre oricine are posibilitatea.

Scurt raport de week-end

In doua luni si cateva zile, s-au dus exact 10 kilograme, ceea ce nu e deloc rau, chiar e foarte bine, desi in ultima saptamana a mers mai greu acul cantarului, in ciuda eforturilor sporite. Mi-am cautat mingea de fitness, dupa cateva minute bune de echilibristica am reusit sa o gasesc si mi-e mai mare dragul sa ma joc pe ea. E foarte utila o minge din asta. Acum 7 ani, greu am gasit una, dar si cand am reusit, a fost un bun instrument pentru exercitii fizice.

Se intrevede o sambata calma, cu treburile inerente, dar plimbare mai putina, ca e frig rau. Si cu caldura, cand vine, repede ne obisnuim, dar cu frigul, mai greu, ne ia prin surprindere si nu e asa usor si nici placut sa ne acomodam cu el, dupa ce abia ne dezmortisem.

Erzsebet Bathory. Contesa sangeroasa

Imagine
Iata, in sfarsit, si cea de-a doua mea recenzie in cadrul campaniei vALLuntar de anul acesta. trag speranta ca aceasta idee fantastica de promovare a lecturii si a gesturilor minunate nu se va opri aici si la anul, pe vremea aceasta, ne vom intalni din nou cu ea.

 Am ales cu greu cea de-a doua carte, din multitudinea de titluri atragatoare- Erzsebet Bathory. Contesa sangeroasa, de Rebecca Johns- un roman istoric ce te face sa uiti ca ai in fata o opera fictionala. Figura legendara a celei supranumite "Contesa sangeroasa" etse atat de vie, incat ai senzatia ca ti se adreseaza, ca tu esti cel in fata caruia se confeseaza si sub ochi ti se asterne o epoca indepartata, secolele XVI-XVII- cu portul, obiceiurile si manierele oamenilor de atunci, cu regulile stricte ce guvernau relatiile dintre oameni, ingradindu-le, mai ales celor ce faceau parte din nobilime, libertatea de a iubi, de a se bucura, de a intretine legaturi cu anumite persoane. Insa mai presusu de orice, acest contro…

...

N-am stare sa scriu ceva consistent pe ziua de azi. O sa incerc sa raspund comentariilor voastre la articolele precedente si pe maine va pregatesc o noua serie de recomandari de pe bloguri, sa vedeti ce-am mai citit eu in ultima vreme.

O seara faina sa aveti!

Gandind la timp si-a sa ceremonie

Imagine
Timpul pare ca se comprima. Fie ca traim clipele intens, ori le lasam sa treaca pe langa noi, aceeasi senzatie ca pamantul se roteste mai repede ca altadata, pluteste peste noi. Si suntem supusi lui, mai mereu ne raportam la el, depindem intr-o mai mare sau mai mica masura de acest timp ce a devenit atat de perfid, vrea sa ne demonstreze ca nu ne apartine catusi de putin, ca noi suntem cei pe care el ii stapaneste. Cele mai simple actiuni ale noastre se ating cumva de aceasta componenta- timpul. Iar rabdarea a devenit o amintire sau poate nici atat. Este suficient sa ies pe strada, sa merg cateva minute, ca sa simt nerabdarea razbatand dinauntrul fiecarui om pe langa care trec. Masinile par niste vulturi ce se reped asupra prazii, atunci cand au verde sa treaca si niste tauri furiosi care tropaie din picioare, atunci cand au rosu si trebuie sa stea pe loc. O goana nebuna si uneori de neinteles. Chiar toti au ceva urgent de facut? Sentimentul necesitatii imediate, in care rabdarea nu-s…

Despre inspiratie, acel nisip ce se scurge din pumn

Imagine
Coala alba si goala isi cere tributul, vrea sa fie umpluta, dar nu cu orice semne, linii sau forme. Am citit prin diverse locuri despre sursele de inspiratie uneori bizare ale scriitorilor, ori ale altor artisti. Diferite obiecte, locuri sau vicii, poate mai ales vicii. Din cele mai vechi timpuri, sunt pomenite muzele, despre care, recunosc, nu stiu prea multe, epocile indepartate ale civilizatiei nu au constituit una din preocuparile mele. Am cochetat cu scrisul inca din copilarie, incercarile mele literare, naive sau chiar penibile, nu s-au ridicat deasupra celor ale altora de varsta mea. Versuri, note de jurnal, povestiri scurte, iar mai tarziu, insemnarile si articolele de pe blog. In privinta acestora din urma, pot spune ca sunt unele de care nu mi-e rusine o data cu trecerea timpului, asa cum mi s-a intamplat adesea sa simt o unda de penibil, recitind scrieri vechi ale mele. Ba chiar, recitind unele articole, mi se pare ca acum n-as reusi sa mai scriu la fel de bine, in pofida a…

Ganduri nocturne

Ghioceii mei se sting putin cate putin, dar nu-i pot opri, acesta este destinul lor, sa mai respire cateva zile dupa ce au fost rupti.  Ceasul pus pe perete de curand- inca nu m-am obisnuit cu el- ticaie, dar cam artificial, ca orice ceas pe baza de baterii.  Azi parca am devenit toti trei mai frumosi. Cel putin asa am vazut eu. Mi-am luat o esarfa pastelata cu flori si mi-am impletit-o in par. Imi place sa-mi tin parul impletit.  Sunt mult mai usoara, totul pare mai usor, de fapt, daca pun o greutate de 9 kg intr-o sacosa si o car, efortul se resimte. Astfel ca e uimitor sa ma redescopar, sa devin altfel pe zi ce trece.  Parca imi recapat o data cu forma fizica sentimente mai bune fata de propria persoana.

E noapte, sunt obosita, somnul imi da tarcoale, cam neobisnuit, de obicei vine mai tarziu.


Noapte buna!

Cativa stropi de primavara, din strafundurile mintii

Sacul cu bunataturi s-a revarsat iar la noi acasa. Doar maine este sarbatoarea marcata de obiceiul prepararii mucenicilor- sau sfintisori, cum li se spune pe-acolo de unde vin eu. In alti ani mi-am incercat talentele culinare pentru acest eveniment, dar anul acesta n-o voi mai face, deoarece bunica mea a pregatit special pentru noi mai devreme traditionalii colacei si i-a trimis cu trenul la capitala. Cum eu nu ma pot lafai mancand, sunt suficienti acestia si oricum vom prepara si mucenici cum se fac in zona asta. Este unul din momentele din an in care deosebirile dintre cele doua zone ale tarii devin pregnante, ca si cum am fi o familie mixta, reunind doua natii sau doua religii diferitee, desi nu e deloc asa. Suntem amandoi romani si amandoi ortodocsi. Si totusi, diferente de acest gen nu sunt putine, dar sunt interesante.

In afara de sfintisori, am mai primit 3 ghiocei plapanzi de la tara, din curtea bunicilor in care am petrecut cele mai frumoase momente ale copilariei. Acolo cred…

Doar un gest...

Din dorinta de altceva, am ajuns in Cismigiu, pe jos, o plimbare incantatoare, soarele se lupta sa incalzeasca, mi-a priit. Dar ceea ce mi-a facut ziua mai frumoasa a fost un gest. Poate neobisnuit, dar cu atat mai frumos. In parc, pe langa patinoar, m-a oprit o domnisoara si m-a intrebat daca imi poate da doua prajituri. Explicatii prea multe nu mi-a dat, se vedea ca nu stie ce ar putea sa-mi spuna si m-a spus simplu ca e doar un gest, asa. Le-am acceptat cu drag, chiar daca pot doar presupune ce a insemnat gestul fetei. Doua prajituri aratoase, intr-o caserola, m-a asigurat ca sunt proaspete.

vALLuntar 2- Facultatea lucrurilor de prisos, de Iuri Dombrovski

Imagine
Un titlu ce te face sa-ti pui intrebari, plin de substanta. Un scriitor ce si-a petrecut 18 ani din viata in detentie, in lagarele sovietice. O carte controversata, care cu  greu a vazut lumina tiparului.

Cand am ales aceasta carte, fara sa ezit, m-am gandit nu doar la dorinta mea de a o citi, ci si la faptul ca putini vor fi cei tentati sa o aleaga, de altfel nici nu sunt prea multe recenzii pe internet. Rusia sovietica, anchete, inchisoare, nu sunt tocmai elemente usor de digerat. Si totusi, totul se schimba cand deschizi cartea si incepi sa o parcurgi. Povestea devine accesibila oricarui cititor, chiar si celor care fug de lecturile greoaie, pastrandu-si sensurile, substantele intacte.

Desi ne aflam pe Strada Fictiunii, realitatea ce a stat ca sursa de inspiratie la baza acestei carti si care razbate din fiecare pagina este una dura, crunta- o pagina neagra din istoria Rusiei, o epoca in care libertatea individului nu-si mai gaseste continut, in care vinovatia nu se stabileste pe ba…

Sa gatim, zic!

Dupa ce in prima parte a zilei a trebuit sa mergem la tara, ca facea soacra-mea un parastas- care mie mi se pare putin ciudat, caci nu cheama oameni la masa, ci imparte farfurii cu mancare prin vecini- acum, spre seara, m-a apucat pofta de gatit, de ceva bun pentru ceilalti, caci eu nu m-am atins nici de sarmalele soacra-mii, dar nici de prajitura ce se coace incuptor nu ma voi atinge. Am calcat stramb cu doua inghitituri de coliva, atat, n-o fi foc, suplimentez sportul.

Si acum sa va zic ce prajitura am facut. O prajitura cu mere rase.

Am folosit urmatoarele ingrediente:
6 oua
un plic zahar vanilinat
5 linguri zahar pudra
7 linguri zahar tos
100 gr margarina
un varf cutit de sare
250 gr faina
un praf de copt
2 linguri cacao
2 lingurite scortisoara
vreo 6 linguri bune de mar ras(am avut la borcan, dar trebuie echivalentul a 3 mere potrivite)


Am pus ouale cu toate cele trei tipuri de zahar intr-un vas, le-am mixat pana s-au omogenizat bine, apoi am adaugat margarina. Nu toata, o mica b…