vineri, 5 decembrie 2014

Din maculatura zilelor reci

Photo credit
Până mă decid asupra formei finale a următoarei recenzii, m-am gândit să vă povestesc despre preocupările mele. În geanta mea (un fel de tolbă cam scorojită) se află mereu o carte sau chiar două. Timpul fuge pe lângă mine și nu știu cum să mă împart între muncă și plăcere, între două metrouri, între atâtea lucruri pe care trebuie să le fac și altele pe care aș vrea să le fac. Deși stau trează vreo 18 ore pe zi, tot nu-mi e de ajuns.

Ce mă împinge pe panta deprimării este vremea- mi-e așa de dor de sare și sunt atât de sătulă de mocirla asta pe care-o simt până la os. Deși mi-am luat o pereche de cizme de foarte bună calitate, de la magazinul meu preferat de încălțăminte fabricată în România (Marelbo), și nu-mi intră pic de apă în ele, frigul și umezeala mă pătrund în suflet nemiloase.


Acum sunt pe punctul de a termina una dincele mai recente apariții din colecția Globus de la UNIVERS- Aproape de inima vijelioasă a lumii, de Clarice Lispector. La început fusesem tentată să abandonez- nu empatizam deloc cu personajul și atmosfera mi se părea prea ambiguă, frazele uneori încâlcite, alteori prea brusc retezate, pline de metafore a căror originalitate îmi cam dădea bătăi de cap. Dar apoi, ambiționându-mă și intrând mai adânc în miezul acidulat, ideile și atmosfera m-au învăluit și am început să simt poezia amară, crudă chiar.

Apoi, într-o seară, în stația de metrou de la Lujerului, din tonomatul cu cărți mi-a făcut cu ochiul primul thriller românesc publicat prima oară în 1862 și scos la lumină în urmă cu vreo doi ani de Editura TRITONIC - Mistere de București, de Ioan M. Bujoreanu.  Atunci costa prea mult,  acum era doar 10 lei. E o plăcer epentru mine să caasc gura la tonomatele astea, nu atât pentru noutăți, cât mai ales pentru titluri scoase de la naftalină. Deși n-aș putea spune că, per ansamblu, oferta de acolo ar fi pe gustul meu. Trei sferturi dintre titluri nu mă atrag câtuși de puțin, dar probabil or avea și acelea publicul lor- fiecare cu gusturile lui, nu mă așteptam că aș fi în trend în ce privește preferințele lecturistice.

Dar totuși- mai facem mult dușuri fine? Mintea mea plutește spre dimineți senine și însorite din miez de vară. Da, știu, visez, în loc să pun mâna să-mi aranjez cizmele la ușă- poate-poate mi-o lăsa și mie Moș Neculai ceva în ele.

2 comentarii:

  1. Acum te înțeleg prea bine, și pentru mine s-a comprimat timpul în ultima vreme. Am avut atâta treabă că nici n-am apucat să observ că lipsește soarele - altfel mă apuca de mult deprimarea, pentru că sunt dependentă de lumină și de soare. Cât a trecut? Cred că n-a mai fost soare în București de vreo lună... Dar n-ar trebui să mă plâng, pentru că tu ai mai multe responsabilități decât mine (mă gândesc acum la cele două fete). Eu am doar un cățel, și acela cuminte - dar nu vreau să insinuez că fetele tale n-ar fi cuminți, ha. :)
    Sunt curioasă ce vei scrie despre cartea lui Clarice Lispector, o am și eu pe listă. Mă bucur că ai perseverat și n-ai abandonat-o.
    A, și e tare interesantă informația despre primul thriller românesc - oare cum e cartea? Deși casc gura și eu la tonomatele respective, mi-am luat o singură carte (Ali Smith, Fata întâlnește băiatul - costa 5 lei).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai ce am scris, în sfârșit, de spre cartea lui Clarice Lispector. Despre cealaltă, n-aș putea să-ți spun deocamdată decât faptul că are un limbaj destul de arhaic, pe alocuri. Dar se poate citi. Poate mă apuc de ea, că prea am citit numai noutăți în ultimele săptămâni. :)

      Ștergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...