
Un tânăr dac, o fetiță de doisprezece ani din secolul al doisprezecelea și un englez din zilele noastre, se trezesc, în urma unor evenimente similare inexplicabile, pe o navă spațială, plutind în spațiu, la o distanță inițial necunoscută în timp. Imaginația plăsmuiește lucruri nemaivăzute, nu lipsite de logică. Ițele întregii aventuri te învăluie treptat și constați că nu se rezumă totul la o bătălie în spațiu, ci că, printre detaliile tehnice se infilitrează și idei ce privesc istoria omenirii în ansamblul său, văzută din diferite perspective cel puțin interesante.
Recunosc, n-au fost pe placul meu amănuntele de ordin tehnic întâlnite pe parcursul lecturii (butoane, monitoare, ținte, arme, traiectorii), dar subiectul în sine mi-a ținut atenția trează și am parcurs paginile captivate de ceea ce citeam. Unele lucruri par să transceadă timpul și distanța cu nonșalanță, pentru că iarba rea se pare că nu piere nici atunci când se află în spațiu, în condiții improprii vieții.
Subiectul este ingenios, începând cu personajele pe care nu prea ai șanse să le întâlnești în altă parte, continuând cu tehnica narativă și bineînțeles, cu intriga în toată splendoarea ei. Starship Doi- doi nu trebuie citit ca numeral, așa cum am crezut eu inițial, pentru că nu are nimic de-a face cu cifrele- unește firele istoriei și ale timpului, într-o misiune ambițioasă ce își propune să înlăture ideile preconcepute și imaginile pe care le avem, în general, despre lume.
Momentan, cartea poate fi găsită în format electronic, este scrisă în limba engleză și cred că așa își păstrează cel mai bine unele nuanțe, care, probabil, s-ar dilua în urma traducerii.
Mai multe detalii găsiți pe http://starshipdoi.com/ , iar cartea poate fi achiziționată de pe Amazon, Google play books și iTunes
Alex Deva este autorul romanul Ostatic 2.0. Camera din Teheran , despre care am scris aici.
Şi eu fug în general de cărţile SF ca dracul de tămâie :)) Am avut o singura experienţă cu literatura SF în liceu când am citit clasicul "Solaris" care nici nu mi-a plăcut şi nici nu prea l-am înţeles. Nici filmele SF nu mă încântă pentru că mă deprimă imaginea unui viitor supertehnologizat sau apocaliptic.
RăspundețiȘtergereSF-ul de calitate face uz de foarte puțină suspensie a neîncrederii. Se pune o întrebare "cum ar fi dacă...?" și, în rest, oamenii-s tot oameni; se analizează doar felul în care ar reacționa în situații care-s nu doar fictive, ci științifico-fictive.
Ștergere"Solaris" o fi vîndut ca un clasic, dar nu e prea apreciat de cunoscători...
Iar romanul meu e diferit față de majoritatea pentru că nu folosește premisa SF doar ca o scuză pentru ca vreun erou, de obicei american, să salveze planeta/galaxia/universul. Acțiunea se petrece în două locații: Alba Iulia și spațiul cosmic :)
Pentru mine, SF-ul a fost pe locul 2, dupa romanele istorice (pe vremea cand citeam). Abia acum, citind articolul tau, imi dau seama ca sunt centrat pe trecut si viitor. Imi mai trebuie prezentul. :)
RăspundețiȘtergereIn afara de faptul ca multe din ideile SF au devenit, intre timp, realitate (incepand cu Jules Verne), genul SF poate aborda aspecte ale umanitatii ce nu pot fi abordate altfel.
Chiar așa e! Singurul motiv pentru existența genului SF e să trateze subiecte perfect valide, cu excepția unui mic "amănunt" (cum ar fi că acțiunea se petrece în viitor, ori într-un prezent alternativ, ori într-un spațiu cu caracteristici speciale).
ȘtergereDacă îți plăceau romanele istorice, te invit să citești ori să asculți primele trei capitole, gratuit, pe site-ul cărții (www.starshipdoi.com); fiecare dintre ele are o serioasă componentă istorică!