Șerban Tomșa- Ghețarul

Literatură pură- așa aș descrie în doar două cuvinte romanul lui Șerban Tomșa. O infuzie de entuziasm pe care o savurezi pe îndelete, plin de uimire. Povești, fărâme de memorie, iluzii, fantasme, simboluri nedeslușite ce metaforizează viața, sufletul, creația. Firul epic poate fi doar intuit, dar, când crezi că ai reușit să dai de el și să te agăți de capătul său, descoperi cu surprindere cât de lesne ai fost înșelat. Dacă însă citești cartea situat într-un plan ceva mai înalt decât cel al acțiunii, îți dai seama că nu ai nevoie de o înlănțuire a momentelor epice și nici de o axă a timpului care să ancoreze întregul ansamblu în realitate Totuși, ți se lasă impresia că o astfel de axă există și trebuie să o descoperi, iar tu asta încerci să faci, în timp ce poveștile care ți se perindă prin fața ochilor te fură puțin câte puțin, până te trezești învăluit complet în pânza narativă țesută cu măiestrie de autor.


Există un personaj principal- Tom Kastelka- și multe personaje secundare, cunume pline de exotism- Indio, Ava, Catalan-, care contribuie la conturarea atmosferei vibrante, în care fabulosul împrumută proporțiile firescului. M-am regăsit adeseori în obiceiurile, în gândurile sau amintirile lui Tom. Am avut impresia că anumite trăiri sunt și ale mele.



Fiind pasionat de cărți și iubind singurătatea contemplativă, Tom pare în ochii cunoscuților un ins ciudat, victimă a ratării totale. Neîmplinit în dragoste, neîmplinit în pasiunea care îț devorează, retras în casa de la țară ce i-a rămas de la bunicii săi și în care pare să fi găsit coordonatele propriului său eu, se dedică desăvârșirii creației sale literare. Căci,  uitasem să precizez, Tom este un scriitor sau cel puțin simte această chemare.

Liniștea în care Tom își duce existența, departe de vâltoarea citadină pe care o părăsise nu demult, este tulburată de o scrisoare misterioasă ce îi aduce invitația de a petrece o vreme în orașul Christiana (nume ce m-a dus cu gândul la Knut Hamsun și mi-a amintit că am ceva restanțe în ceea ce îl privește). Acolo, în orașul de la poalele ghețarului, va regăsi alți oameni veniți în urma unor invitații asemănătoare, semnate de prieteni sau cunoscuți trecuți în lumea celor drepți de ceva vreme. Identitatea gazdei e un mister ce planează pe parcursul întregii partituri narative. Protagoniștii reuniți în acel loc rupt de lume sunt, pe cât de diferiți în ceea ce privește felul lor de a fi și mediile din care provin, pe atât de asemănători în privința insuccesului pe care l-au avut de-a lungul vieții.

Cadrul straniu al acestei evadării din cotidianul existențelor deplorabile ridică semne de întrebare și de uimire la fiecare pas. Totuși, împletirea mai multor planuri ale minții creează un efect din sfera halucinației, dar nu a unei halucinații maladive, ci a uneia creatoare. Prezentul și trecutul se contopesc, amintirile se diluează în vis, iar visul se suprapune peste realitate, într-un joc înșelător, încât căutarea concretului devine o dificilă incursiune în mrejele fantasticului.

A fost o adevărată plăcere să citesc această carte- o complexă metaforă a creatorului și a creației, condimentată din belșug cu un umor rafinat, cu referințe literare ce incită simțurile pasionaților de lectură, cu simboluri vagi sau pronunțate, cu o duioasă nostalgie privind anii copilăriei. Șerban Tomșa a creat o lume în care te poți strecura și contempla în liniște personajele insolite și întâmplările năstrușnice pe care acestea le trăiesc sau le povestesc și care, fără să bagi de seamă, te acaparează.

Ghețarul este un savuros flux al imaginației ce îmbracă și dezbracă în ritm năucitor trupul firav al ideii din miezul său- scriitorul în lupta sa nesfârșită și neobosită cu fiorul literar ce îi străbate ființa. Cred că un roman atât de complex și atât de bine scris merită un loc de seamă în literatura noastră contemporană.

Comentarii

  1. Dacă tu ți-ai adus aminte de Knut Hamsun, pe mine ghețarul m-a dus cu gândul la cartea lui Halldor Laxness, Sub ghețar...
    Andreea, ai scris tare frumos despre această carte, iar ceea ce ai spus despre ea mi-a stârnit interesul. Pare a fi pe gustul meu, așa că o voi cumpăra și eu neapărat - însă mai spre iarnă, căci până atunci sunt (sau încerc să fiu) într-o perioadă de abstinență. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abstinență? Greu de imaginat, dar eu sper să nu reziști, căci mi-ar lipsi recenziile tale.:)

      Ștergere
    2. Ha ! Ha ! Gandindu-ma la abstinenta, am o idee pt harnicul recenzor Ema Cojocaru, sa isi propuna sa scriu un jurnal al acelei perioade de abstinenta, luand role model, dupa preferinte, fie de la jurnalistul blogger de nonfictiune Paul Miller de a sta 1 an abstinent de la Internet, fie de la scriitoarea mai fictional imaginativa Siri Hustvedt care a scris cartea Un an
      fara barbati. Ma rog, e vorba de principiu, nu e vorba de durata exacta. Cred ca ar fi distractiv, adica poate chiar pt ea sa vada ce ar putea sa scrie in afara de a recenza carti, si in ce fel, mai documentarist sau mai literar. Plus daca ar scrie pe blog poate ar fi distractiv si pt o audienta mai larga, din care precis destui se lupta cu diverse addictii. E o propunere spusa cu apreciere fata de stilul bloggerului iubitor de recenzat carti Ema Cojocaru, care pare ca apreciaza aceasta activitate cum ar aprecia altii alunele, plus care precis va scrie si mai cu nerv daca stie ca nu poate sa scrie ce vrea sau ce-i place. (Asta e un compliment, plus o incredere ca bloggerul Ema ar avea inclinatie si succes si pe alte domenii decat recenziile pe care se simte impulsionata sa le scrie in mod addictiv....stiu, suna oarecum posibil ofensator, insa nu asta a fost intentia mea de baza).

      Ștergere
  2. Mai multe din actiunile cunoscute din opera scriitorului norvegian Knut Hamsun se petrec in orasul numit la vremea lui Kristiania (sau un pic mai devreme Christiania), care a fost denumirea oficiala a orasului Oslo cam de la vremea regelui Christian IV la inc sec 17 pana in anul 1925, schimbarea de la Christiania la Kristiania avand loc la vremea unei reforme lingvistice din anul 1877 careia I-a fost contemporan si dl Hamsun, dansul implinind 18 ani in anul acelei reforme. Cel mai apropiat ghetar de orasul Oslo se afla la o distanta de cca 5-6 ore de condus prudent cu masina, (nu chiar in conditii de autobahn). Desi si orasul Oslo se afla asezat pe langa un intrand de apa numit "Oslofjord", acel intrand NU este un fiord geologic adevarat cauzat de eroziune glaciara a unor fosti ghetari, asa cum ar fi alte fiorduri ale Norvegiei, (deosebit de spectaculare si frumoase fiind cele de pe coasta de vest). Iarna torusi orasul Oslo poate capata o atmosfera de ghetar, insa in sens de frigider cu blocuri de gheata...desi nu e ff frig, insa exista gheata, care la vremea trecerii dintre sec 19 si 20, a fost chiar exportata cu precadere in Londra pt a oferi locuitorilor acelui oras posibilitatea de a cumpara si servi inghetata de la tarabe de strada la o vreme cand nu multa lume avea frigidere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numele Oslo nu este recent, vi e denumirea si mai veche a acestei localitati fondate asa ca orasel totusi cat de cat important pt comert (ca inainte desigur ca fusesera oameni pe acolo si din vremuri preistorice ca peste tot, numai ca nu aveau o primarie), cam pe la anul 1000 la vremea regelui Harald Hardrada, (un norvegian cu experienta de lucru anterior ca razboinic mercenar in Imperiul Bizantului si la Kiev, plus cu ganduri ambitioase ulterioare de a deveni si regele Danemarcei plus al Angliei, desi asta nu a reusit). Numele Oslo este nume mentionat pt localitatea de conducere si comert cu crestinii a regelui Harald Handrada in lb oarecum norsa. Nu se stie exact exact ce inseamna insa maj expertilor contemporani au impresia ca vine de la o expresie care inseamna pajistea din valea unui deal, iar unii zic ca e posibil sa insemne si pajistea din vale unde se celebreaza diversi zei...desi ma rog, vikingii de la vremea lui HarLd Handrada, vizitand si ei tari straine, incepusera sa isi dea seama ca ar fi cazul sa ia in consideratie si avantajele unei posibile crestinari...desi mai ramanea sa-si convinga si populatia locala). In lb norvegiana de azi Oslo se pronunta Ushlu.

      Ștergere
    2. Mulțumesc pentru informații!:) Văd că îți place să sapi mult pornind de la câte un amănunt. :)

      Ștergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Îți mulțumesc, Andreea! Mi-ai făcut o surpriză extraordinară! :) Trimiterea la Kristiania lui Hamsun este corectă și foarte utilă, fiindcă drumul către... Christiania - n-am ales numele orașului întâmplător! - este deopotrivă o călătorie în imaginația personajului, marcată de obsesii livrești - nordul cel acoperit de zăpezi! -, și în moarte. Intenția mea a fost să relatez niște întâmplări care se desfășoară simultan în prezent, trecut și viitor. Textul a fost publicat oarecum în pripă și la o eventuală nouă ediție va suferi modificări serioase. Voi înlătura unele pasaje și voi restructura textul. Cu drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ”...și voi restructura romanul.” :)

      Ștergere
    2. O nouă ediție ar fi binevenită, deși nu îmi dau seama ce modificări ar putea interveni, eu nu îi găsesc cusururi, dar, desigur, eu sunt un simplu receptor, nu pot avea aceleași viziuni și nici acces la intențiile autorului. Ar fi binevenită o nouă ediție pentru că prima e dificil de găsit. Am avut noroc, cred eu, să o descopăr la librăria de la Sala Dalles, pe rafturile cu chilipiruri. Și mă bucur că am avut ocazia să o citesc. Te felicit pentru această minunată creație literară!

      Ștergere
  5. Eu ma feresc, in general, de “metafore complexe” (o sechela cu care am ramas de la prea mult Cartarescu), dar stii ce m-au facut curios cu privire la cartea asta? Numele personajelor :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu l-am citit pe Cărtărescu și nici nu mă simt tentată să o fac, nu știu de ce. :)

      Ștergere
  6. Andreea, îți mulțumesc încă o dată! Cronica ta este excelentă. Te rog să-mi permiți să o reproduc pe blogul meu.
    Christiania există numai în imaginația lui Tom Kastelka : copie infidelă a Kristianiei transfigurate de Hamsun. Știi ce e tare? N-am știut că în apropierea Kristianiei există un ghețar și că englezii importau gheață de acolo. S-a nimerit ca închipuirea lui Tom să bată către realitate.
    Aș scoate niște scene și aș introduce conexiuni care să dea mai multă cursivitate romanului, făcând mai ușoară sarcina cititorului. Cu drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevărul e că ghețarul în sine mi-a creat ceva bătăi de cap în ceea ce privește rolul și semnificațiile sale. Sarcina cititorului nu este atât de dificilă pe cât este de plăcută. Dacă va exista totuși o nouă ediție, revizuită, o voi citi cu mult interes. Chiar și în forma aceasta, cred că peste ani voi reciti Ghețarul, în căutarea a noi semnificații.
      Mă bucur și îți mulțumesc pentru apreciere! Așa cum scriitorul are ceva emoții în privința impresiilor pe care cartea sa le lasă în mintea și sufletul cititorului, și cel care știe că impresiile sale vor fi cunoscute de autorul cărții despre care a scris sau a vorbit este cuprins de emoții.:)

      Ștergere
    2. Au mai fost și erori care au trecut dincolo de toate corecturile. În fine...
      Îți sunt mult îndatorat. Cu drag.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Huliganii- Mircea Eliade

Aroma zmeurei de câmpie

De neînțeles...