O ploaie razleata ne fugarise din parc, cand inca nu ne saturasem de adulmecat parfumul dulceag al florilor din teii de deasupra noastra…am fugit, cautand streasinile cat mai late, printre picaturi de ploaie luminate de o unda din ce in ce mai puternica de soare…dar cine avea timp sa vada ca soarele castiga teren?...pana dintr-o data, cand el incepu sa straluceasca de-a binelea…si atunci am zarit un grup de oameni ce priveau cerul si erau stupefiati de ceea ce vedeau…ne-am indreptat si noi privirile intr-acolo, fara sa mai dam atentie stropilor ce ne ajungeau pe frunti, pe nasuri si pe obraji…dar ei erau tot mai rari si am inteles cine ii alunga…pe cer, soarele scosese din buzunar un curcubeu de toata frumusetea, ce imprastia bucurii multicolore pe chipurile uimite ce il priveau…
Strofa I (Uzzi)
Nimic sfânt nu mai rămâne-ncet-n faptă sau gând, // Animale cu două picioare merg pe Pământ,
Sângele se face apă, rude-si schimbă fata, // Esti rănit de oameni pentru care ti-ai da viata…
Când răul intră-n casa ta // Si-ti execută cu ură familia…
Fenomene, reactii, gesturi extreme, // Sentimente tâmpite, alcool, ceva lovele…
Si cred în Dumnezeu si am păcatele mele, // Îti spun nu-ntelege aiurea, n-am venit s-o dau în stele,
Nu caut mântuire, nu mă schimb, nu sunt un sfânt // Si văd lucruri care pe oricare lasă mut…
Cum îsi omoară găinarii copiii… Fără cuvinte! ... // E putin spus te sperii s-auzi ce au în
minte…
Întreabă o mamă fără copil ce simte, // Vezi ce-o să răspundă si găseste tu cuvinte! ...
Refren (Loredana)
Oh… Nu stiu unde-o s-ajungem, ce-o să se-ntâmple cu // Noi… Parcă suntem tot timpul
într-un război între
Noi… Nu există cuvinte să ne trezească si // Noi nu vedem că sunt rele mai multe ca bune în
Noi…
Strofa a II-a (Caddillac)
E prea multă otravă-n suflet,
Nici nu mai gândi, e dincolo de cuget,
Ies vampirii la lumină, e durere, //
Sentimentele-s călcate în picioare la vedere…
Părintii fac copii, ’i abandonează,
Copiii îsi urăsc părintii si-i asasinează,
Nu e credintă, nu e onoare,
Bunătatea si respectu’ nu mai au nicio valoare…
Oameni care calcă pe cadavre pentru bani,
Nici nu stii ce să mai faci ca să nu-ti mai faci
dusmani…
E paranoia, fugi, c-o să te ajungă
Si-o să crezi că până si fratele tău e gata să te vândă…
Vrei să urli, urli înăuntru,
Tăcerea ta poate zgudui Pământu’…
Ai grijă de familie si tine minte…
Caracteru’ omenesc te lasă des fără cuvinte…
Refren (Loredana)
Oh… Nu stiu unde-o s-ajungem, ce-o să se-ntâmple cu // Noi… Parcă suntem tot timpul
într-un război între
Noi… Nu există cuvinte să ne trezească si // Noi nu vedem că sunt rele mai multe ca bune în
Noi…
Strofa a III-a (Tataee)
Ard îngerii-n spitale, // Dracii dansează-n catedrale,
ViaŃa se ia pe datorie, // Apar ziduri, bariere-ntre bogati si sărăcie…
Minciuna e banalitate, // Lăcomia-i calitate,
Moartea se jeleste-n tabloide, // Lupii nu mai ies în haite, se adună în partide…
Unii vând copii cu zambetu’ pe fată// ‘N timp ce altii-si vând rinichii ca să le ofere
o sansă
Că sunt tentatii chiar la fiecare pas, // Violenta face victime la fiecare ceas…
Pe stradă e care pe care, // Se omoară între ei si pentru locu’ de parcare…
N-am alte cuvinte să descrie agonia… // Poate unu’ singur… România…
Refren (x2) (Loredana)
Oh… Nu stiu unde-o s-ajungem, ce-o să se-ntâmple cu // Noi… Parcă suntem tot timpul
într-un război între
Noi… Nu există cuvinte să ne trezească si // Noi nu vedem că sunt rele mai multe ca bune în
Noï…
Am reusit de dimineata sa termin misiunea imposibila, ceea ce inseamna ca am cam terminat ce era mai greu, dar am asa un gol in stomac si parca nimic nu ma multumeste...din cate am constatat de-a lungul timpului, sunt nitel meteo-sensibila si poate astfel se explica starea mea. Nu-mi vine sa sar intr-un picior de bucurie, desi suntem in prag de week-end...s-au acumulat prea multe tensiuni nervoase si nu le-am descarcat...nici macar aici...pentru mine, blogul inseamna si un fel de terapie...de mica am fost adepta terapiei prin scris si tineam adesea jurnale...nici nu mai tin minte cate am inceput si ce prostioare scriam in ele, de mi-ar fi rusine sa le citesc, dar cred ca nu sunt caz singular...mi-amintesc de un jurnal prin clasa a saptea in care tineam ascunsa prima mea nota de 4 pe o lucrare la fizica...acel 4 insemna un dezastru daca aflau ai mei pentru care de cand ma stiu am insemnat doar scoala, restul personalitatii mele nu a contat...incecam sa prelungesc cat mai mult momentul, sa afle cat mai tarziu de isprava mea, dar oricum aflau la sfarsitul trimestrului/semestrului, ca nu mai stiu ce era...ei, si unde tineam eu oare jurnalul? ...in dormitor, intr-o noptiera, unde dormea mama sau tata, nu mai tin minte care din ei, dar oricum, nu are relevanta asta, ci faptul ca era la nasul lor...si evident ca intr-o zi l-au gasit si s-a dezlantuit potopul...ce a fost mai groaznic si mai incriminator, nu stiu...nota 4 sau insemnarile din jurnal? Cert e ca oricum s-a prabusit cerul, imi amintesc si acum groaza de care eram cuprinsa si in stomacelul meu era un uragan, nu fluturasi...
Nu m-am invatat minte si am mai scris de-a lungul timpului, pentru ca imi facea bine si pentru ca nu-mi placea sa vorbesc chiar tot cu fetele...Acum nu mai scriu, stiu ca niciun jurnal nu e suficient de discret pentru a-mi pastra secretele, cum nici oamenii nu stiu a pastra un secret...nu mi-am mai eliberat de multa vreme gandurile tainice, nu mi-am mai expus pe tapet trairile interioare, dar, uneori, simt nevoia sa scriu...si scum scriu pe blog, dar, evident, nu la modul in care as face-o intr-un jurnal, din considerente mai mult decat evidente...
