M-am hotarat

Am decis sa fiu consecventa si sa termin totusi ceea ce am inceput, oricat de mare ar fi tentatia si oricat de mult mi-as fi dorit sa citesc Sanctus. Oricum nu mai am mult de asteptat, cel tarziu maine ma apuc de el, depinde cat timp pot afecta lecturii astazi. E ceva, sa aman un bestseller pentru a termina o carte scrisa de Tudor Arghezi, nu? Dar, dupa cum spuneam, cazurile de abandon de carte sunt cauzate de incompatibilitatea de gust sau de plictiseala. Si nu erau intrunite criteriile.

A sosit cartea de la ALL

Azi, cand eram pe-afara, m-a sunat tipul de la curierat sa-mi vesteasca sosirea coletului de la ALL. Si iata-ma in posesia cartii mult dorite. Cartea prin care particip la campania vALLuntar initiata de Editura ALL. Acum sunt in cumpana, abia am inceput ieri o carte, si nu stiu ce sa fac… sa o abandonez in favoarea cartii primite, sau sa incerc sa am rabdare pana o termin? N-as mai avea mult, doar vreo 170 de pagini sau chiar mai putin,

Analiza de luni

Ma asteptam sa gasesc dimineata, cand ma uit pe geam, nameti cat masina in fata blocului, dar cum asta- noapte, cel putin pana la ora la care m-am culcat eu, nu se miscase nici cea mai fragila ramurica din copac, nu erau sanse prea mari sa fie asa. Asteptam sa se dezlantuie isteria portocalie a vremii. Ca aia politica e demult instalata, si tot portocalie e. A, ca sa nu uit, desi e pe langa ceea ce voiam sa scriu acum. Intrebare- Eu, cand ma imprumut la o banca, isi trimite banca un functionar, ulterior, sa imi dicteze pe ce sa cheltui banii imprumutati sau sa-mi spuna cat am voie sa cheltui pe mancare, cat pe haine, cat pe alte lucruri? Nu. Banca nu se amesteca in treburile  mele interne.

Plimbarea de duminica

Azi am luat pulsul orasului, inainte de codul portocaliu ce statea sa pice in cateva ore. Obosisem in orizontul limitat alcatuit din casa si cateva zeci de metri in jurul blocului. Planuisem in minte inca de aseara, stiind ca pe vremea asta nu vom pleca la tara, sa-mi cer invoire de la al meu sot, sa faca si el putin pe dadaca in timp ce eu ma recreez pe la anticariate. Desi dispuneam doar de 10 lei, dar cu banii astia gaseam eu ceva pe acolo, chiar si cu doi lei si tot ma duceam, numai sa-mi delectez putin creierul imbacsit. (Se pare ca nu sunt singura ce isi reimprospateaza mintea cu o vizita printre rafturile anticariatelor.) Insa planul ca planul, nu prea se pliaza intotdeauna pe realitate. Pe la 8 jumate, al meu sot imi zice ca el se duce sa termine lucrarea inceputa ieri.

Am obosit...

Am obosit sa ma tot plang de greutati. Prea multe ce imi secatuiesc sufletul, pe care caut sa le exteriorizez tocmai din dorinta ca ele sa nu-mi umple pana la refuz spatiul interior. Intre acesti pereti, aproape legata de maini si de picioare din cauza gerului, simt o presiune psihica. Ma ingrozesc stiind ce ne asteapta, inca nu am gasit nimic in afara de ceea ce va spuneam ca nu imi place. Si, ca sa fie tacamul complet la capitolul griji, cand eu nu stiu nici din ce cumpar maine cele necesare si nici nu stiu unde vom locui peste doua luni, mai am si grija disertatiei, pe care, sincera sa fiu, as amana-o pentru iunie,

Vreau si eu biblioteca mea

Dupa cum stiti, ca doar m-am mai plans si cu alte ocazii, eu nu am o biblioteca propriu-zisa. Doar surogate, ca sa le zic intr-un fel. Mai precis, un raft de plastic cocotat pe o masina de spalat, masina ce nu e a noastra si nu e folosita in scopul pentru care a fost creata, ci pe post de mobila. Cand plecam de aici, o pot scoate din calcul ca si mobilier, deci va ramane raftul pus undeva jos, iar cartile mele vor fi in pericol de mazgalire, botire si alte asemenea indeletniciri  ale unei fetite de doi ani si un pic. Dar nu acest raft e problema, caci macar el exista si voi vedea eu unde il pun. O alta parte din carti e pusa pe raftul masutei din bucatarie, cum ar veni sub masa, si altele chiar si jos de tot, direct pe covor.

Atatia de "trebuie"...

Pe marginea lui trebuie se pot discuta mult mai multe decat ceea ce am prefigurat eu in descarcarea psihica de luni. Cum zicea si Mircea, trebuie facuta o distinctie intre aceste obligativitati. Sunt unii trebuie impusi de propria persoana si altii impusi din exterior, de norme de conduita sau de convietuire sau de alte persoane. Acei trebuie din interior sunt foarte putini in cazul meu. Din exterior insa sunt foarte multi. Si asta pentru ca eu nu am pretentii prea mari de la mine sau de la mediul in care ma zvarcolesc sa exist. Intr-un fel, pot spune ca nu accept cu tragere de inima toate ce sunt impuse de modul unanim acceptat de viata.