Vine nunta

Credeam ca o sa ploua. Pare se ca nu are de gand, desi a fost ceva galagie. Au ramas norii insa numai ca nu ma sperii eu asa usor de ei. Daca ma gandesc bine, mi-ar place sa ma prinda nitel ploaia pe afara. Da pana atunci, am altele de facut si chef deloc. Nu mi-ar strica ceva ajutoare, dar nu le pot pescui de nicaieri.

In familionul mare e inceput de agitatie.  In mai putin de doua luni avem nunta fratelui meu si pare se ca sunt necesare intense pregatiri, unele vizandu-ma si pe mine. Numai ca eu, care nu sunt cu petrecerile de lux, in care primeaza toaletele fine, decorurile somptuoase si maniere protocolare, sunt mai degraba speriata si habar n-am cum voi face fata. Am vazut poze cu sala de evenimente rezervata si drept sa spun m-am cam muiat, nu prea am eu fata de asa ceva, eu sunt cu chestii mai simple, mai din topor.

Imagini

Munca mea de azi. Mainile nu vi le arat.
P.S. Vinul nu e desfacut. Mi-e mila sa distrug dopul.

Printre Eurovision, Marele Gatsby si necunoscutele acestei saptamani

Iata o saptamana ce debuteaza intr o zi de 13. Nu nu sunt cu superstitiile dar imi place cum suna. Unul din evenimentele acestei saptamani pe care il astept de ceva timp este concursul Eurovision. Probabil stiti cu totii cine ne reprezinta si piesa. Dar totusi o atasez. 

Fara a-mi da cu parerea asupra sanselor pe care le avem, intrucat, dincolo de calitatea pieselor, votul are si o alta componenta careia i se spune geo-politica, dar eu nu stiu cum sa o numesc, pot sa spun doar ca imi place piesa si vocea, ca mi-as dori sa castigam sau macar sa ne clasam intre primii. Dezaprob de asemenea toate comentariile rautacioase la adresa lui Cezar Ouatu. 

Indignari duminicale

Dupa cateva tricouri schimbate si parerile aferente cerute spre exasperaea sotului, care totusi are obiceiul sa fie sincer si sa-mi spuna cand ceva nu ma avantajeaza, am gasitceva acceptabil si nu l-am mai intrebat daca ii place, daca e bine. Imi placea mie si eram multumita. L-am lasat deci sa se barbiereasca. Teve-ul deschis, ma pieptanam si aranjam niste haine si ascultam fara sa vreau. Imi atrage atentia ce spunea acolo cineva- ca ar trebui o lege ca jandarmii sa fie din nou pe stadioane. Adica acum nu sunt? Aia se taie, dau foc pe acolo sau ce mai fac si forte de ordine canci? Dau buzna peste al meu sot cu fata plina de spuma de ras si printre acea spuma imi zice ca nu, ca e activitate privata si de aceea nu sunt jandarmi. Adica aia se pot omori invoie, in privat, care nu e asa de privat, ca e ditamai adunarea de oameni si nu exista un mod infailibil de control. Dar daca asa stau lucrurile, cum sa te pui cu legea? Lasa ca o calca altii in picioare mult mai fain si in pofida frecventei ingrijoratoare a unor astfel de incidente, nu se face nimic.


P-urma alta stire, un bebe nu poate fi operat fiindca religia parintilor nu permite. Dificil, convingerile religioase trebuie respectate si sunt greu de inteles daca nu apartii  acelei religii. Ceea ce noi condamnam poate fi firesc pentru altii.

Va las, decolez nitel pe la tara si nu ma mai uit la syiri. Consum degeaba putinii mei neuroni. O sa las vantul sa-mi fluture in plete. V-am pupat! Duminica de vis sa aveti!

O scurta insiruire

O alta zi de vineri. Nici nu stiu cand s-a strecurat. Pentru cei mai multi, e prilej de bucurie. Si pentru mine, pe de o parte, dar pe de alta, imi arata doar ca timpul fuge si iar fuge. Dar imi place luna mai, e o senzatie minunata sa stii ca e luna mai. Teii sunt in prag de a-si raspandi parfumul, inca putin si voi dori sa imi petrec clipele de liniste pe o alee cu tei.

Ieri am facut cateva achizitii interesante- o carte a lui Marquez la mai putin de jumatate de pret de librarie, cateva la doar un leu, titluri importante de Dickens, Bulgakov si Tolstoi si altele ceva mai scumpe, de 4-5 lei, dar tot dintre dorintele mele. Daca as mai gasi Un veac de singuratate la un maxim de 25 lei, nu cred ca as mai vrea ceva in viitorul apropiat.

Dar viitorul apropiat inseamna Bookfest de pe 29 mai. Intre timp, sfera de interes s-a mai schimbat si ar fi destule de dorit si de pe acolo. Totusi, se impune o mica reorganizare a bibliotecii, dar mi-e greu sa renunt la carti, chiar daca nu sunt cine stie ce. As putea alege din cele citite pe care nu le-as mai reciti.

Vartejul- Romulus Cioflec

Nu stiu exact ce m-a impins sa aleg cartea aceasta. Despre autor m-am documentat nitel pe net, dar altfel nu-mi era deloc cunoscut. Cand am deschis cartea, vazand cat de veche e si am vazut venerabila sa varsta, peste 70 de ani, am fost asa, putin impresionata. Editura era una veche, Adeverul, cu un semn pe ultimul e ce facea sa para totul atat de vechi. Am descifrat si o stampila- “Proprietatea autorului”. Iar starea deteriorata a paginilor, culoarea lor, m-a trimis cu gandul in vremurile pe care stiam ca le voi gasi acolo.

Desi greseam in oarece masura, caci actiunea se petrece in preajma primului razboi mondial, cu ceva ani inainte de inceperea lui, apoi in timpul si chiar dupa terminarea lui. Cadrul un sat transilvanean aflat inca sub stapanire austro-ungara. Legat de acest aspect, trebuie sa precizez ca nu am detectat deloc prezenta vreunei dorinte de eliberare a romanilor si de unire cu fratii de dincolo de munti, cum m-as fi asteptat. Oricum, nu este un roman istoric, toate aceste amanunte ale contextului istoric contureaza doar fundalul, nefiind determinante. In centrul istorisirii se afla Mitrea, un tanar flacau, muncitor de felul lui si dornic de a se afla printre cei de seama ai satului. Avem asadar o fresca a satului de inceput de secol XX, cu oamenii si criteriile dupa care isi duceau viata, in care pamantul ocupa un loc de seama.

Sursa foto targulcartii.ro, de unde am si achizitionat, de altfel, cartea.

Nu as putea spune ca aminteste prea mult de romanul Ion, desi dorinta de inavutire este un element comun. Mitrea alege alte cai pentru a se ridica din randul saracilor, fiind prins in vartejul pomenit in titlu. Reuseste sa se ridice, ajunge printre cei mai instariti ai satului sau, ceea ce i aduce destula pizma, nicidecum mai multa prietenie.

Un colt de rai...