luni, 16 iulie 2012

De ce durează atât?

Duminica seara. Un teribilist facea slalom printre masini pe DN 1 la iesirea din Otopeni spre Bucuresti si loveste alte doua masini. Se lasa cu victime. In acest timp noi ne aflam undeva in zona Prisma, unde se coteste spre Corbeanca si nu stiam nimic, ne asteptam sa fie aglomerat fiind sfarsitul week-end-ului. Deodata multimea de masini se opreste si timp de o ora jumatate am parcurs distanta pana la locul accidentului in ritm de melc. Cativa metri mergeam apoi 2 minute stateam.Copilului ii era somn si foame. Benzina se ducea. nervii erau intijsi la maxim. Numaram avioanele ce treceau deasupra noastra si injuram politia ca se misca asa incet, ca nu gaseste solutii pentru a degaja drumul. Si pe cel din cauza caruia sute sau mii de oameni pierdeau timp si bani fara nicio vina.Dar la noi e ceva normal o situatie de genul asta. Doar suntem obisnuiti sa asteptam ca fraierii.

3 comentarii:

  1. Mi-a placut ff mult acest paragraf, efectiv la nivel de cum este descrisa situatia, nu situatia respectiva in sine, (ambuteiajele fiind, cred, ceva destul de comun). Nu as sti sa explic ce mi-a placut. Poate stilul de exprimare in cuvinte si forma completa a ideei prezentate intr-un singur paragraf, care mi s-a parut ca o mica bijuterie finisata pregatita pt prezentare pt delectarea publicului larg.

    RăspundețiȘtergere
  2. Concurs carte la alegere: http://fantasybooks-27.blogspot.ro/2012/07/concurs-10-000-afisari.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Intrebarea completa ar trebui sa fie: De ce dureaza atat pana cand cei vinovati de provocarea accidentelor nu sunt aspru pedepsiti? Un coleg a fost nevoit sa-si interneze fetita si sotia la reanimare, dupa ce au cazut victime ale unui accident rutier provocat de un tembel. Tembelul, bineinteles, ca si-a vazut de drum si nu a fost identificat de nimeni. In urma accidentului mai multe masini au suferit avarii, iar soferii si pasagerii au fost internati la spital. Tembelul vinovat de accident, cu siguranta , bea acum o bere rece linistit.

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...