miercuri, 25 iulie 2012

Un basm pentru oameni mari- Nono, de Renata Carageani

Pe Nono n-am reusit sa-l iau de la Bookfest, in pofida pasiunii pe care o fcuse cea mica pentru el. Si-a botezat si ursuletii Nono. Deci trebuia sa o citesc. Si am facut-o in perioada cand izbucnise o controversa, ca tot e la moda plagiatul, care s-a dovedit a nu fi totusi plagiat. Nono este un ursulet de plus ce a pornit in lumea larga in cautarea unei alte vieti, dupa ce isi pierduse prietenul- un caine si se vazuee parasit undeva, dupa canapea.

In lumea lui Nono, animalele vorbesc intre ele si totul capata alte semnificatii. Dincolo de intamplarile amuzante al caror protagonist devine Nono, se desprind intelesuri subtile despre lumea in care traim, lipsita de inocenta. Citind cartea, am incercat sa vad si eu lumea noastra prin ochii lui Nono si multe mi s-au parut poate nu neaparat lipsite de sens, insa cu siguranta mult exagerate, cand lucrurile ar putea fi atat de simple.


Nono nu e o carte pentrucopii, ci o carte pentru copilul din noi, ce vrea uneorisa fie bagat in seama, sa ne traga de maneca, sa ne readuca inocenta.


Detaliii despre   gasiti aici 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...