Paul Grigoriu- Doi pentru o copilărie: poveşti vechi şi noi

Cum am ajuns să cumpăr cartea, la Bookfest, v-am povestit la vremea respectivă, plină de entuziasm- O carte care m-a chemat la ea. Și cu un entuziasm la fel sau poate mai intens, am rămas după lectura ei. Emoție, atmosferă, prietenie, nostalgie- Doi pentru o copilărie povești vechi și noi este o carte specială, pe care o voi purta în gând mult timp de-acum încolo și nu voi ezita să o recomand când voi avea ocazia.

Vă invit să citiți impresiile mele de lectură, pe Bookhub

Între timp, mi-am amintit că am întreprins demult o incursiune pe strada intens pomenită în carte. Aveam vreo 6 ani și am mers cu bunica din casă în casă pentru un recensământ al copiilor ce urmau să înceapă școala. Bineînțeles că în amintirea mea, lucrurile au proporții mărite, văzute de la înălțimea vârstei aceleia. Îmi amintesc totuși o căsuță a unei bătrâne, cu tot felul de ornamente croșetate la fereastră. Amintirile mai recente nu sunt atât de pitorești încât să merite menționate.

Jose Eustacio Rivera- Vâltoarea

În urmă cu o săptămână, scriam despre o carte pe care o recomand cu drag celor care mă cunosc sau celor care îmi citesc blogul. Este vorba despre Vâltoarea, de Jose Eustacio Rivera. Timpul nu  mi-a permis să vă semnalez mai repede apariția acestui text pe Bookhub, o fac acum, cu scuzele de rigoare, pentru că este o carte impresionantă, nu îndeajuns cunoscută și comentată astăzi, deși beneficiază și de o reeditare ceva mai recentă, la Editura Corint. Ediția citită de mine are peste 40 de ani, e destul de jerpelită săraca, așa că am profitat de ocazie și, la Bookfest, mi-am luat și ediția mai nouă, la doar 3 lei.

Iată ce impresii de lectură am cules parcurgând această carte. Restul, puteți citit aici .

N-aș fi putut bănui în primele pagini încotro mă va purta Vâltoarea - în lumea dezolantă a sclaviei din pădurile de arbori de cauciuc, în care oameni de diverse etnii (columbieni, venezueleni, indieni etc.) amestecă în laptele de cauciuc propriul sânge, așa cum adesea menționează personajul-narator al acestei crunte istorii, pe parcursul însemnărilor sale.

Restul, puteți citi aici .

The Bell Jar, Sylvia Plath

Remarcasem de ceva timp această carte datorită destinului nefericit al scriitoarei, iar eroina Clopotului de sticlă, Esther, are o tentativă de sinucidere căreia îi supraviețuiește, în mod surprinzător. La început, n-am fost foarte impresionată. Istorisirile unei tinere de 19-20 de ani privind întâmplările din viața ei cotidiană- întâlniri, flirturi, petreceri etc.- nu mi se păreau a avea substanță și îmi lăsaseră senzația de superficialitate, întrebându-mă ce-o fi având atât de special cartea aceasta de este atât de lăudată. Mi-a fost imposibil să disociez romanul de viața reală a autoarei, încât, în cele din urmă, am privit totul prin lentila finalului trist al Sylviei Plath. Practic, în mintea mea, am înglobat totul într-o mare poveste.

The Bell Jar surprinde universul interior al lui Esther și lumea din jur așa cum o vede ea, dezamăgită de non-sensuri, de zădărnicie, de eșecuri, de cutume sociale cărora nu vrea să li se supună. Își privește viitorul nu cu teamă, ci cu lehamite. Și atunci asupra ei coboară acest clopot de sticlă, prin care percepe totul altfel.

De ziua copiilor

În ton cu ziua de azi, a copiilor, să-mi fac și eu cunoscută experiența de mămică pasionată de cărți în demersul de a aduce lectura printre pasiunile copilului. Sper să vă fie de folos, dar nu uitați, nu știu nici eu prea bine ce și cum trebuie făcut, e important să ne adaptăm din mers la preferințele și la felul de a fi al copilului. Deocamdată n-am avut de furcă foarte mult, dar mă întreb ce-aș fi făcut cu un zbenguit care nici nu vrea să audă de cărți, oricare ar fi ele. Pentru asta, n-am nicio soluție, deocamdată.

Dacă sunteți curioși, citiți confesiunea mea pe Bookhub.