joi, 18 februarie 2016

La o cafea pe blog

După două zile calde,  vântul rece de astăzi și de ieri m-a bulversat. Omul se obișnuiește repede cu binele,  ştiam asta, iar eu nu fac excepție. Vineri seară am fost oarecum târâtă la mall şi acolo era şi o librărie  (de fapt mai multe) în care am găsit o carte despre care ştiam ceva dar nu se afla pe firmament. Mi-am amintit că mi-a fost recomandată la un moment dat. Sau poate doar autorul ei, amintirile legate de acest aspect îmi sunt tulburi. Ştiu cam care ar putea fi persoanele ce au amintit cândva de romanul respectiv, dar din moment ce nu mi-e clar, nu dau nume. Cert e că am luat cartea şi imediat ce am găsit timp, am început să o citesc. Şi este minunată. Savuroasă. Păcat că nu am prea mult timp pe care să i-l pot dedica,  momentan sunt foarte ocupată, dar acele câteva pagini cu care mă delectez zilnic sunt o binecuvântare.

Aștept ca de obicei să vină vara, cu zilele și serile sale de vis. Parcă aș trăi într-o eternă așteptare a ei căci,  în miezul ei fiind, eu o aștept deja pe cea ce va să vină,  conștientizând efemeritatea celei pe care o trăiesc în acele momente. Dar până să vină vara,  mai e. Multă apă mai e de curs pe Bistrița, pe Dâmbovița,  pe unde-o mai fi. Am recurs la ceva schimbări de look, chestii pe care nu puneam deloc accent, dar care acum mă fac să mă simt altfel, mult mai bine. Nu exagerez la capitolul cosmeticale, dar e o schimbare pentru mine. Caut echilibrul în toate planurile vieții și echilibrul înseamnă liniște, mulțumire.

Mi-e dor să scriu pe blog, n-am avut timp nici de fugare însemnări în caietele mele ce se flenduresc cu repeziciune purtate zi de zi în traista cu povești în care până de curând păstrasem chiar și scoici de la mare. Voi căuta să scriu din când în când,  mai ales că am reluat șirul lecturilor. Am scris pe Bookhub.ro un text despre o carte de parenting pe care mi-a împrumutat-o mama prietenului cel mai bun al celei mici (în paranteză fie spus, cel cu care ea vrea deja să se căsătorească). Dacă sunteți interesați,  puteți citi impresiile mele despre cartea "7 pentru o viață", de Gabriela Ciucurovschi,  aici.

În pregătire - o recenzie a romanului "Soloviov și Larionov ", de Evgheni Vodolazkin, text pe care trag speranță să îl finalizez în curând.  Semnalez și aici, cu siguranță.


3 comentarii:

  1. Poftă de viață, de scris... și dorință de echilibru.
    Bine ați revenit, doamna Andreea Toma!
    Îmi place chestia cu traista de povești și scoicile de la mare.
    Spor la scris, că tot vă era dor să scrieți pe blog!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va mulțumesc! Până la urmă, viața cam asta e, o traistă cu poveşti. Cea la care mă refeream este poşeta mea ciudată în care se găsesc o sumedenie de lucruri mai mult sau mai puțin folositoare. Dar când îmi fac curaj să fac curat în ea găsesc tot felul de mărunțișuri care, fiecare în parte, spune o poveste, amintește de ceva. Un banal bon îți aduce aminte de o seară petrecută frumos sau de o vizită într-un anumit loc. :)
      Toate cele bune!

      Ștergere
  2. În vremea copilăriei mele, se găseau prin satele de atunci, apărute prin anii 50, niște cărțulii mici, cu povești și ilustrații color, puțin mai mari decât cărțile de joc. Cărțuliile astea erau incluse într-o colecție cu un titlul asemănător: Trăistuța cu povești. N-are rost să vă mai spun că eram de-a dreptul încântat când puteam intra în posesia unei astfel de cărți. Iată un ,,bon” care mi-a amintit de o vreme de mult trecută și uitată!
    Zile frumoase și spor în toate!

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...