De neînțeles...

Încă e cald, încă mă scald în ceea ce poartă numele diafan - vară. Dar timpul îmi fuge printre degete, nu îl pot opri și în gât mi se pune un nod. E curgerea firească, înlănțuirea implacabilă a anotimpurilor, însă pe mine mă deprimă, îmi dă fiori de teamă pe șira spinării. O vară continuă, o vacanță nesfârșită, în care să gust doar ce e frumos din ce este în jurul meu. Ce visătoare mai sunt! Și cât de greu e pentru cei din jur să mă înțeleagă. Iar mie îmi e și mai greu să mă explic, când cei în fața cărora vorbesc sunt atât de învăluiți în chestiunile pragmatice ale existenței, încât gândesc de parcă viața ar fi o eternitate în care ai tot timpul să trăiești după ce îți îndeplinești anumite standarde sau obligații financiare. Dacă te-ai afla în ultimul ceas al vieții, nu ți-ar păsa nici dacă ai sau nu casă, nici dacă ai plătit nu știu ce datorii sau facturi, dar cu siguranță ai petrece acele clipe cu gândul la dulcile amintiri pe care ai reușit să le aduni. Poate că nu e posibil să trăiesc permanent așa cum mi-ar plăcea. Simpla venire a anotimpurilor reci, pe care nu o pot evita câtă vreme trăiesc într-o țară cu climă temperat-continentală, e un argument în acest sens. Pe urmă vin celelalte argumente. Nu le mai enumăr, căci e lesne de intuit care sunt, doar cei mai mulți cu ele se luptă zi de zi. Și atunci visez că apare un mecena care să îmi permită să trăiesc undeva pe malul mării, într-o vară eternă, citind și scriind. Și visând. Am greșit poate epoca sau universul. Cine știe? Asta sunt. Și nu cer să fiu înțeleasă.

Comentarii

  1. N-ai gresit nimic Andreea, doar ca nu te-ai maturizat inca si imaginatia ta zburda in mii de locuri si imagini pe care ti le doresti cu tine, in fiecare zi a vietii tale...nu te rusina, am trecut toti prin asta(cel putin eu, da) si mi-a prins bine pentru mai tarziu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și nu v-ați fi dorit să rămâneți cu starea aceea?

      Ștergere
  2. Şi pe mine mă apucă nostalgiile când se termină vara pentru că am impresia cumva că s-au dus zilele de lâncezeală şi dispare şi sentimentul acela de libertate pe care numai căldura şi serile luminoase târzii ţi le conferă. Îmi revin însă repede, căci toamna îmi place la nebunie şi o asociez mereu cu noi începuturi (probabil din cauza anilor de şcoală).

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca nu ar mai fi vara, mare sau vis m-as simti o stranie creatura obisnuita sa execute comenzi, pentru asta e visul, sa faca viata mai frumoasa. Nu e nimic de neinteles.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare