Toata lumea scrie sau vorbeste despre „dezastrul de la Bac”...e adevarat ca aceste cifre (ultra-prezentate pe toate canalele media si virtuale, deci nu le mai repet, ca le stiti deja) reflecta realitatea dureroasa si, daca trebuie indicat un vinovat, n-as sti pe cine sa arat cu degetul...In aparenta, s-a ajuns la aceste rezultate pentru ca nu s-a putut copia...ceea ce inseamna ca in anii trecuti, 3o-40 % treceau Bac-ul prin metode frauduloase. O parte din elevii de azi, (nu spun toti, pentru ca sunt si o parte care invata si nu merita bagati in aceeasi oala) sunt la un nivel critic in ceea ce priveste educatia, cultura generala si chiar si in ceea ce priveste scrisul si cititul, chestii elementare, invatate in clasele primare. Dupa cum spune Mircea Vladut, ei au alte modele de viata pentru care nu le este necesara prea multa scoala. Asadar, cred ca e bine ca acesti elevi sa nu mai poata promova Bac-ul fara sa aiba la baza minimul necesar de cultura generala. Insa, intrucat metoda prin care acei elevi incapabili n-au mai avut „sansa” de a lua examenul vine din partea cui vine, nu pot sa nu ma intreb ce interese ascunse se afla in spatele acestei situatii. Stiti cum e, pe astia nici cand spun adevarul nu-i mai crezi...
luni, 4 iulie 2011
Asa week-end...nu doresc nimanui...
Va spuneam sambata ca ma chinuie iar maseaua...de data aceasta s-a dovedit a fi imuna la medicamente, mai mult mi-am atacat stomacul... cand ma lua criza ma faceam galbena la fata si ma simteam ametita, in pragul lesinului...mi-am petrecut seara si noaptea cu...bidonul de tuica dupa mine. Nu va puteti imagina ce scarba aveam, caci eu nu suport mirosul si nici gustul de tuica. Cat o tineam la masea, simteam ca-mi arde gura...cand o aruncam, mi se intorcea stomacul pe dos simtind gustul...dar era singurul anestezic cu efect de minim jumatate de ora, incat mai reuseam si eu sa atipesc cate putin. De pe la 5 dimineata, nu m-a mai durut si, cu bunavointa sotului meu, am reusit sa dorm pana la 9 jumate...cand am deschis ochii, am dat de vremea de afara, de am crezut ca suntem deja in octombrie. Si un frig...unde sa mergi pe vremea asta?...Toata ziua am fost niste adormiti, e drept ca am si dormit dupa-amiaza...iar de data asta, cand ne-am trezit, am dat ochii cu soarele, care voia sa salveze aparentele...Cam tarziu s-a gandit el sa iasa, dar tot a fost mai bine decat deloc...a reusit macar pentru putin sa ne schimbe dispozitia.
Si acum, cica trebuie sa incepem iar...al meu sot a mai amanat intrarea in concediu din cauza unei lucrari, asa ca, cel putin cateva zile, voi fi inca pe aici...doar ca incep saptamana destul de aiurea...fara cafea...si doar am subliniat aseara, dar a uitat...asa ca acum beau un ceai verde care s-a cam racit...lasa ca imi iau eu cand ies...sa nu raman datoare, nu?
Concurs- aproape de final
Pentru ultima saptamana am avut doar doi participanti: Florentin si Loopoo.
Uitati articolele lor si, daca aveti bunavointa, un vot celui care v-a placut mai mult la andrejuly84@yahoo.com
Saptamana asta anunt cine primeste carte si sper sa reusesc sa o si dau castigatorului inainte sa plec.
duminică, 3 iulie 2011
Cacofonii inevitabile
Fratilor, am disperat din cauza unei cacofonii pe care nu reusesc sa o evit nicicum. Cum sa zic altfel „cu care”?, cand asta e singura sintagma care s-ar potrivi...
sâmbătă, 2 iulie 2011
A inceput luna mea…IULIE…
…intotdeauna mi s-a parut ca denumirea acestei luni are in ea ceva cald si ceva dulce…nu neaparat pentru ca e luna in care m-am nascut, insa si de asta o indragesc cel mai mult…si intotdeauna mi se pare ca trece mai repede decat celelalte…pentru mine, luna iulie inseamna concedii, mare, munte, primele gladiole din care bunica mea imi face un buchet corespunzator numarului anilor, pepeni zemosi si salata de vinete…si mai inseamna mult soare si multa caldura de care ma bucur din plin…sper ca si anul acesta sa avem parte de caldura in aceasta luna a lui cuptor…nu ma descurajez dupa primele doua zile…astept ca iulie sa-si intre in drepturi…
Voua ce va inspira aceasta luna?
Azi n-am o stare prea buna pentru scris…
...din nou ma chinuie maseaua, am bagat in mine deja un cocteil de analgezice, micsorandu-mi considerabil rezervele…si acum, m-a lasat un pic insa stomacul urla, isi cere drepturile, chinuit de doza prea mare de medicamente…dintr-una-ntr-alta…daca dentistul e bau-bau…pana ma duce al meu cu forta la un cabinet…cred ca nu e departe momentul…a reusit sa ma duca prin luna a saptea de sarcina, dar asta doar pentru ca stiam ca nu-mi poate face nimic dureros, dat fiind starea in care eram…acum, nu mai am scuze…imi pare rau, nu ma pot concentra la nimic altceva…
Acele lucruri simple (concurs)
Tot citesc despre lucrurile mărunte, dar care fac viaţa atât de frumoasă. Mulţi dintre prietenii mei virtuali ştiu despre lucrurile acestea neînsemnate în aparenţă, şi sunt de acord că fără ele ne-ar fi mult mai greu, deşi atunci când ne e bine le uităm complet, iar când le avem arareori le băgăm în seamă.
Dar care pot fi, concret, micile bucurii din viaţă? Evident, pot diferi de la persoană la persoană. Mie îmi place foarte mult ploaia, o ploaie caldă şi liniştită de vară mă relaxează enorm. Îmi plăcea, când eram mic, să stau pe prispă şi să privesc ploaia cum cade, şi să ascult sunetul ei atât de odihnitor. Cântecul păsărilor este altă minune ce mă face să vibrez din tot corpul, şi e o plăcere pe care n-aş refuza-o niciodată. Sunetul mării, împletit cu ţipetele pescăruşilor reprezintă un tablou acustic tare liniştitor.
Diverse sunt lucrurile care ne pot face să uităm pentru câteva clipe de gălăgia ce ne înconjoară. Foşnetul frunzelor sub apăsarea tălpilor ce calcă prin pădure, imaginea unui lac întins şi liniştit, mirosul teilor înfloriţi într-o dimineaţă răcoroasă de mai-iunie îmi aduc pe loc linişte sufletului.
Am enumerat doar câteva din bucuriile naturii făcute să ne liniştească spiritul şi să ne bucure existenţa. Voi mai ştiţi şi altele?
Multumim, Loopoo!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)