vineri, 6 aprilie 2012

Aproape de final... sper


Vineri... vreme mohorata. Nu se compara cu ploaia de vinerea trecuta, pe care am contemplat-o plina de entuziasm si de trairi de usurare psihica. Ploi ca aceea, torentiale, cu nori surprinzatori, insotita de soare si de curcubeu, au un efect terapeutic asupra mea, pozitiv. Aceasta de azi e cam deprimanta, dar deocamdata nu prea am mintea libera sa ma ocup de ea. Astept un telefon in legatura cu un apartament pe care la ora asta il vede sotul meu, iar eu, plina de goluri in stomac, imi fac ganduri si ganduri, desi stiu ca n-ar trebui sa ma consum. Poate pana spre pranz o sta si ploaia.


Am observat ca recurg la iesirile in aer liber nu atat pentru cea mica, dar mai ales pentru a-mi clati mintea la aer. Desi, uneori, ajung sa vorbesc la telefon tot in legatura cu problema asta ce ne macina iar seara, cand e si sotul, nu ma pot abtine sa arunc o privire pe site-urile de anunturi. Ce sa-i faci daca tehnologia ne ofera posibilitatea de a fi conectati la net si din parc? Insa uneori mi se pune pata si nu mai vreau sa aud, sa stiu nimic de asta si efectiv ma relaxez, desi pana la urma tot acolo ajung sa ma gandesc. Cum eu sunt mare amatoare de plimbari, orasul acesta imi ofera posibilitati nelimitate, fara sa ma plictisesc. Imi place sa privesc locurile prin care trec, sa-mi trag energia din ele. De cate ori trec pe Banu Manta, si trec destul de des, mintea imi zboara la Delirul, cartea lui Marin Preda. Mereu ma intreb unde oare era casa lui Luchi, daca retin bine numele. Am detectat una mai retrasa si mai veche despre care mi-ar place sa cred ca e casa descrisa acolo.

Mai, sper sa va dau si eu vesti bune cat mai curand. Duminica sunt deja Floriile, parca mai ieri a fost Craciunul, dar eu nu sunt cuprinsa de spiritul sarbatorilor, oricat as incerca. De Florii, tata isi sarbatoreste nu doar numele, ci si ziua de nastere. Anul asta insa nu ne are langa el pe niciunul, si eu, si frate-miu si sora-mea suntem aici. Probabil nu va avea o petrecere prea animata, dar macar cu gandul stie ca suntem alaturi de el. Si bunica mea poarta nume de floare, dar ziua ei de nastere pica anul asta in Vinerea Mare. Ma intreb ce voi face eu in acea zi, dar cu siguranta nu cozonaci, din pacate. In ultimul timp, chiar am pierdut notiunea zilelor, trebuie sa verific ce zi e, nu stiu de la sine in ce zi ma aflu, caci zilele nu mai au nuante diferite. Sau nu le percep eu acum. O sa imi revin, dupa ce se termina agitatia asta si fizica si psihica.

Week-end placut, dragi cititori!

2 comentarii:

  1. Poate ploaia de azi ,e un semn bun !weekend linistit!

    RăspundețiȘtergere
  2. A propos de zile onomastice, (ca eu am mari probleme sa-mi amintesc de ele, chiar in legatura cu cele ale parintilor mei, efectiv NU reusesc sa tin minte datele respective si-mi aduc aminte doar de la TV in ultima clipa...asta cand eram in Romania, ca aici in Norvegia nu prea exista nume de oameni inspirate de sfinti crestini, si nici nu se sarbatoresc zile onomastice), stie cineva cand se poate sarbatori cf calendarul crestin-ortodox Eugen, dar Horia ? De sf Eugen am citit pe wikipedia ca ar fi vreo 4, insa nu stiu care din ei ar fi recunoscut de calendarul crestin ortodox. Iar despre eroul istoric romanesc patriot Horia nu stiu daca a fost canonizat ca sfant de BOR. Pe mine in Romania familia ma sarbatorea onomastic de 9 martie, de mucenici, ca nu era clar la nimeni daca aveam vreun sfant sau nu, plus ca la mine in familia mea proprie, dupa Revolutia de la 1989, amintirea despre diversi sfinti crestini si-a mai pierdut importanta, si fiecare individ a redevenit oarecum liber sa fie religios pe cont propriu si/sau chiar ateu, daca dorea, nu mai trebuia sa fie ceva asa organizat de ochii PCR si sindicat la nivel de famile BOR, plus ca eu, fiind un copil privilegiat din sectorul 2 Bucuresti, am fost educat/expus la medii internationale, cosmopolite, si multiculturale de destul de mic, familia mea avand chiar ambitii pt mine ca eu sa devin diplomat de meserie, ca altceva mai concret si-au dat seama destul de devreme ca probabil nu voi fi in stare sa fac niciodata, insa din pacate nu m-au prea ajutat ulterior IQ-ul si ADHD-ul sa fiu chiar asa de diplomatic in viata si cariera, plus nu am ascultat de mama si de tata, (ca daca ii ascultam, acum precis eram la Hong Kong band ceai de iasomie, sau poate chiar la Singapore facand shopping la Takashimaya, (in locul aluia de la MAE care a calcat cu masina pe cineva pe acolo), nu eram eu aici in Norvegia, fara acces la cada de baie adevarata decat o data pe trimestru cand ma duc in concediu expres ca sa pot si eu sa stau in conditii de hotel de 4 stele, si sa am unde sa fac shopping).

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...