vineri, 6 aprilie 2012

Sa zicem ca a fost un ceas bun


Am gasit, avem deja cheile, putem incepe sa ne mutam. Desi sotul meu nu parea 100% incantat, i se parea destul de mare pretul, eu sunt incantata din mai multe puncte de vedere. Chiar daca nu am vazut inca apartamentul, ma bucur pentru zona, pentru faptul ca e bloc reabilitat, pentru ca nu mai dam comision unei agentii si nu stiu cate luni garantie. Este locuibil, nu e cu mirosuri sau alte aspecte respingatoare, deci merge. Practic, vom fi la cateva blocuri distanta, ma trage inima sa ma duc acolo, nu ca in alte parti.

Nu sunt in al noualea cer, dar sunt usurata. Dupa ce il si vad, voi putea sa-mi formez o parere completa, dar oricum, nu mai caut, acolo ne vom muta, vom vedea pe parcurs, in caz ca nu va fi asa bine, macar nu vom mai fi presati de timp. Dar eu cred ca va fi bine. Nu am niciun nod in inima, decat poate faptul ca nu stiu cum e proprietara, cum va decurge relatia cu ea, ca sunt oameni si oameni. Sper sa fie bine, inca nu am scapat de stres total, pana ce nu ne vom termina caratul si toate cele, dar e bine, ma simt mult mai bine. 

Poate ca asta a fost ceasul bun pe care il asteptam. Desi de data asta nu-mi facusem mari sperante, ca sa nu-mi fie apoi spulberate. In masura in care pot, va tin la curent. Sa dea Domnul sa fie bine. Parca nu-mi vine sa cred ca odiseea e aproape de final, desi partea fizica acum incepe. Macar presiunea psihica s-a mai diluat. Simtitor chiar.

3 comentarii:

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...