luni, 21 mai 2012

Jar. Amandoi- de Liviu Rebreanu

Trebuie sa recunosc ca nu auzisem pana acum de aceste doua scurte romane ale lui Rebreanu si, desi critica vremii nu le-a apreciat prea mult, pe mine m-au surprins intr-un mod placut. Talentul incontestabil al autorului se remarca si aici, chiar daca subiectele  sunt destul de simple. Pe mine m-a fascinat atmosfera, imaginea societatii interbelice cu personajele pitoresti.

In Jar este tratata tema iubirii nefericite, avand in vedere faptul ca, pe atunci, in aceasta materie exista mai multa strictete. Fetele care se daruiau inainte de casatorie riscau sa fie lesne parasite. Pe fundalul epocii interbelice, iubirea prinde viata pe nesimtite la petrecerile mondene, cu invitati reprezentativi pentru societatea acelei vremi. Liana-eroina principala, intruneste calitatile femeii ideale, ravnite de orice barbat. Dragostea   o orbeste si in locul simpatiei de la inceput, mi-a starnit indignarea, imi venea sa o scutur, sa-si revina, sa vada lucrurile asa cum sunt in realitate.


In Amandoi, intriga are trasaturile unui roman politist, avand in centru uciderea a doi batrani bogati si avari, al caror ucigas trebuie descoperit fie printre rudele interesate, fie printre cunostintele ce aveau motive sa-i urasca, fie printre pungasii obisnuiti.  O intriga nu doar palpitanta, ci si amuzanta, datorita  personajelor colorate, a situatiilor in care acestea sunt expuse si a limbajului. Mai mult decat rezolvarea cazului supus atentiei, autotul scoate in evidenta societatea de provincie, cu moravurile sale. Da viata in pagnile sale si unui  detectiv- judecatorul de instructie Dolga, care, la aflarea adevarului, va fi mai surprins decat cititorul.

Nu doar atmosfera si epoca descrisa sunt punctele comune ale celor doua mici romane, ci si cenele din final. Cliseele sunt foarte asemanatoare, cu deosebirea ca in Jar pare oarecum fortat, nejustificat si fara a i se fi conturat precis pasii declansarii. In orice caz, mie nu mi s-au parut veridici.  In Amandoi cliseul acela pare oarecum justificat si premisele sunt nu doar veridice, ci si de inteles. In orice caz, ambele finaluri mi-au produs surpriza, fiind un fel de rasturnari de situatie.

Mie mi-au placut aceste doua opere plasate in plan secundar. Se citesc usor, au savoarea specifica perioadei interbelice atat de dragi mie. Si vi le recomand si voua, fiind ultimul volum al seriei de literatura romana din colectia Biblioteca pentru toti.

6 comentarii:

  1. Imi cer scuze pentru greselile de tastare. Acum mai multca oricand am avut nevoie de concentrare pentru continut. E prima rcenzie la tableta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu il consider pe Liviu Rebreanu unul din cei mai subapreciati scriitori ai litearturii romane. G Calinescu a fost cel care i-a etichetat opera ca "inegala" (calitativ), presupun ca poate are dreptate, insa acest epitet poate fi aplicat la o gramada de scriitori profesionisti, si nu mi se pare neaparat caracteristic pt Liviu Rebreanu, si oarecum imi pare rau ca este epitetul cel mai des amintit despre opera lui. Realitatea e ca a avut si o viata personala destul de grea, si efectiv NU a avut pile politice absolut de loc in randul celor care contau pe unde a trait el, si mai ales, dupa ce a venit la Bucuresti pe vremea bisericutelor cu inclinatii de extrema drepta care dominau pe atunci cultura romana. Mie de asemenea mi se pare ca i s-a chestionat mereu loialitatea (fata de diversi sefi, fata de puternicii vremii si ai regiunii respective pe unde a trait), de-a lungul vietii sale. Pana si pe wikipedia, pagina dedicata lui in lb romana este scrisa asa fragmentar, si inegal, ff neglijent, doar cu diverse informatii in diverse paragrafe, fara tranzitie logica de la un paragraf la altul, nu ca un fel de poveste unitara. Eu mi-as dori din tot sufletul sa am oportunitatea sa citesc o biografie scrisa ca lumea despre viata scriitorului Liviu Rebreanu. Habar nu am de ce acest scriitor nu pare sa fi interesat pe prea multa lume la nivel academic romanesc. Mie mi se pare ff talentat, si oarecum nedreptatit de cercurile academice care se ocupa de studiului literaturii romane si, in paralel, popularizarea diversilor scriitori romani in randul publicului larg.

    Mie mi se pare ca in anumite scrieri, mai ales Padurea Spanzuratilor, Rebreanu atinge teme existentialiste care se vor regasi abia peste cativa ani in cadrul literaturii universale mai larg cunoscute. (Adevarul e ca acea carte a fost scrisa si sub un mare stress personal, condamnarea fratelui sau la moarte pt spionaj, deci era imposibil ca autorul sa nu fi fost framantat de teme existentiale.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. P.S. Chiar din curiozitate, cautand sa vad ce s-a mai scris in lb romana la nivel critic despre Liviu Rebreanu, am fost frapat in sens efectiv real neplacut de SPAIMA evidenta, (care mergea mult dincolo de o modestie autentica intelectuala, sau de o politete sociala cuvenita, care sunt desigur calitati de apreciat in cadrul oricarui critic de arta profesionist, sau chiar dincolo de politetea conventionala de breasla academica, cunoscute fiind sforariile politice din cadrul oricarei bresle profesionale care doreste sa supravietuiasca si ea cum o putea si cat o putea de optim, mai ales in domeniile asa zis "umaniste" la nivel efectiv indelungat istoric), care razbatea din insemnarile unuia din cei mai reputabili recunoscuti critici de arta ai Romaniei, Tudor Vianu, cand incerca sa sprijine cat de cat talentul lui Liviu Rebreanu in mod public in acele timpuri pe care eu, anxios contaminat acum si de anxietatea lui T Vianu, am ajuns sa le percep chiar si mai barbare decat le credeam initial pt cultura generala romana, acele timpuri ale perioadei interbelice.

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  3. Rebreanu a fost apreciat superlativ de o mulțime de critici. Pentru biografie și detalii: Niculae Gheran care știe tot despre Rebreanu și este editorul operei lui complete (inclusiv corespondență, jurnal). Despre „Amîndoi” opinii foarte favorabile are între alții Alexandru George. Vedeți și prefața subsemnatului la ediția JN citată din „Jar * Amîndoi” și mai documentați-vă înainte de a lansa afirmații necontrolate: „unul din cei mai subapreciati scriitori ai litearturii romane”.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am luat cu copy inclusiv eroarea „litearturii”. Desigur, voiați să spuneți „literaturii”.

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...