luni, 12 noiembrie 2012

Acasă, din nou.... la revedere, Bacău!

Si iata-ne din nou acasa, dupa un sfarsit de saptamana petrecut la Bacau, la ai mei.Sunt frantissima la ora asta, am o stare usor melancolica, la care se adauga multe griji, insa pot spune ca mi-au priit cele 3  zile. Am sarbatorit-o anticipat pe cea mica, i-a facut tatal meu un tort superb si mmmm....delicios, am reusit sa ajung si in satul bunicilor, satul copilariei mele, caci cele mai frumoase amintiri din a mea copilarie in pamantul acela si-au lasat urmele. Chiar daca a fost foarte scurta incursiunea, am profitat de fiecare minut, am meditat in gradina, unde, printre crengile pe jumatate desfrunzite, parca zaream o copila cocotata in mar ori in ciresul care de mult nu mai exista.  Am fost si la cimitir, la poalele padurii ce ma striga adesea in visele mele  si decorul oarecum nostalgic de toamna si-a lasat amprenta pe sufletul meu. Soarele usor aspru, frunzisul ruginiu, nuantat superb, pamantul rece, crizantemele in feklurite culori, toate raspandeau o aroma  dulce-amaruie, poate chiar un iz de elegie.


Si acum, acasa. Cu inspiratia imbogatita, cu mare pofta de citit, pentruca nu am avut deloc timp de carti zilele astea. Sarind somnul de amisza, pentru a putea fructifica orele intr-un program mai amplu, nu a mai fost timp de citit.  Insa am maigolit putinbibliotecile pe la bunici, pe la parinti.  Am descoperit destule carti pe care le cumparasem deja, fara sa am habar ca le au si ei.  Bineinteles ca acum am incercat sa retin cam ce exista pe acolo, sa stiu sa nu mai cumpar si eu.


Am facut sicevacumpaaturi, adica ne-am innoit cu cate ceva. Eu am primit o pijama haioasa de la mama si celei mici i-am actualizat garderoba, caci multe ramasesera mici. Acum iar am prea multe pe care nu mai stiu cum sa le pun. Dulapul geme, dar daca e sa aleg, sa ma uit, parca tot zic ca nu sunt.


 Sa vedem ce va aduce bun saptamana aceasta. Mari emotii ma coplesesc, dar trebuie sa se rezolve cumva toate problemele. Bani si iar bani. Of! Ca de asta n-am eu liniste. Dar poat ca nu ar trebui sa ma consum din cauza aceasta, atata timp cat nu am pe umeri povara obtinerii lor. Insa nu pot, suntem doi si avem aceleasi grihji de impartit, aceleasi bucurii. Nu pot ramane indiferenta. Cand ma refugiez in lumea cartilor, reusesc sa patrund intr-un alt univers, insa nu ma paraeste discernamantul.  Nu coboreu insumi in paginile cartii, doar imi imbogatesc sufletul prin ele


 Momentan, voi incerca sa profit de vremea relativ prietenoasa,  ca acusica vin zapezile si gerul si n-o sa mai pot umbla brambura.


Saptamana sa va fie asa cum va doriti!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rămas-bun, iulie

Sunt îndrăgostită de vară, mai ales de luna iulie, cea în care m-am născut și care s-a strecurat și în numele meu. Parcă aș suporta tot r...