marți, 23 august 2011

De prin concediu


Multe se pot intampla intr-o saptamana…am primit si lepse, s-au scris si multe articole faine…unele le-am citit, altele urmeaza…la capitolul stiri sunt restanta, abia am prins cateva franturi, dar nu cred ca au fost prea multe stiri pozitive…au aparu si au disparut promotii interesante (la carti, bineinteles). Am fost surprinsa sa constat ca si la Bacau se aduc suficiente carti insert la ziare, nu ca inainte. Miercuri  am gasit cu usurinta Gazeta cu carte la ora pranzului, ceea ce nu prea ma asteptam. Ulterior am zarit la o taraba in piata si carti mai vechi, din saptamanile trecute…deci, se poate…pe vremea cand inca locuiam acolo, greu gaseam…pana m-am lipit de un chiosc, se trezea tata devreme si la 7 era in oras dupa cartea mea. Acum vad ca se pot achizitiona lejer si la ore pentru somnorosi, ceea ce e foarte bine.
Ma simt de parca as fi lipsit cine stie cat. Nu ca ar fi trecut greu timpul acolo, ba dimpotriva, zilele parca au zburat. Am avut ocazia sa fac si o plimbare prin padure, cand am vizitat doua manastiri din apropierea satului bunicilor. In sfarsit, o padure adevarata, un drum forestier care ne-a umplut masina de praf, spre nemultumirea sotului si spre placerea mea, care prefer padurile fara asfalt. Intr-o parte se casca rapa, in cealalta se intindeau alti copaci, apoi se inversa peisajul, de-o parte era lin, de cealalta se ridica panta impadurita. Am oprit pentru putin timp ca deh, asa e cu bebe mic, il apuca somnul cand iti e lumea mai draga, asa ca nu prea mi-a tihnit. Am reusi totusi sa urc putin o panta si sa privesc de acolo in jos, drumul si restul padurii…superb. Am petrecut cateva ore si la tara, spre deosebire de alte dati cand eram doar pe fuga, am mancat mere direct din copac, cam stricate unele, caci n-au mai apucat bunicii sa se ocupe de ei. De acum, e greu si pentru ei sa tina totul luna, ca altadata, nu mai au putere sa se imparta in zeci de directii.
In schimb, coltul de rai facut de tata acolo unde locuiesc e aranjat la milimetru…trandafiri in toate nuantele, gladiole si o gramada de alte flori ale caror denumiri nu le cunosc. Iarba tunsa mereu, o terasa pe care luam masa privind gradina de flori si lacusorul, greierii ce cantau seara intr-o tufa de langa terasa, broastele oracaind pe lac…adevarul e ca nu prea ai nevoie sa mergi la o pensiune, cand tata a facut locul sa arate ca o destinatie de vacanta.
Fetele s-au jucat, s-au alergat prin toata curtea si prin toata casa. Daca cea mare s-a mai linistit, cea mica e lipsita de orice frica si isi baga nasucul peste tot.  Inainte de plecare, s-a furisat din casa fara sa observe nimeni, ca asa e cand sunt multi, zici ca are celalalt grija si copilul isi face de cap. Dupa cateva minute, am inceput sa o caut, intreband din camera in camera…nimic…ies afara si ma impiedic de ea…cara un pitic de gradina aflat pe malul lacusorului…a profitat ca nu e nimeni pe afara si a pasit pe teritoriul interzis. Putea sa cada in lac, asta era partea cea mai rea, dar din fericire nu a patit nimic. Sa mai lasi usile deschise…si n-are nici doi ani…doar 1 an si 9 luni, dar la capitolul pozne e neintrecuta.
Oricum, ne-am simtit bine cu totii in acest mini-concediu. Din fericire si tata si-a gasit de lucru, incepe saptamana care vine, asa ca macar am bucuria ca s-a rezolvat partial aceasta problema. Asteptam urmatoarea ocazie de plimbare…cand? Nu stiu sigur, dar nu va dura prea mult.

2 comentarii:

  1. Sa ai o pensiune doar a ta.... superb! Adevarat ca cineva a muncit acolo, nu gluma, dar se merita. Ma gandsc de multe ori sa parasesc orasul asta imbacsit si sa ma retrag undeva la tara, sa imi aranjez acolo un coltisor de 'rai' dar lucrurile nu sunt chiar asa de simple.
    Nici doi ani si face pozne, ai mei la doi ani erau deja experti in prostii, dar ce sa le faci, sunt doi si se intarata unul pe altul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Faptul ca au inceput sa se gaseasca carti este un lucru imbucurator. Chiar foarte imbucurator. Asta inseamna ca au inceput sa fie cerute, vandute, (sa indreaznesc sa spun... citite? - nu, am glumit!). Este o veste foarte buna, care arata ca poate se termina o etapa neagra de cultura de coca cola.
    Sigur ca padurile de la noi sunt cele mai frumoase!

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...