sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Nikos Kazantzakis- Raport către El Greco

Stiam de existenta acestui autor, dar nu stiam mai nimic despre opera sa, pana nu demult, cand am citit un articol comemorativ la implinirea  a 55 de ani de la moartea lui. Ceea ce stiam se rezuma la vreo doua titluri de carti, nu avusesem pana atunci curiozitatea sa vad cum scrie.  Cateva citate mi-au starnit curiozitatea, dar nu banuiam cat de mult ma va impresiona scriitura sa. Am bantuit anticariatele si am pus mana pe cateva dintre cartile sale. Am ales sa incep cu ultima dintre ele, aparuta postum- Raport catre El Greco. Doar ce am citit prefata autorului si am stiut ca an in fata o carte mare, importanta, unica si bogata in intelesuri profunde. Mi-am aruncat privirea si pe cateva recenzii si toate ajungeau in cele din urma la
citate, impresiile sau descrierile paleau in fata frazelor desprinse din trupul cartii. Si citind-o, am inteles de ce. Te simti atat de sarac in exprimare, o data ce ai parcurs aceasta confesiune, incat nu te poti desprinde de ceea ce ai citit, fara a te lega de ceea ce este scris acolo. Aerul pare fierbinte, cantecul marii si al vantului iti rasuna in minte cu fiecare fraza, nelinistea, intrebarile coboara si ele asupra ta, te invaluie in atmosfera patrunzatoare, te fac sa simti ca pasesti pe pamantul roscat al Greciei, Creta ti se intinde in fata ochilor ca un pamant sacru, aprig, nelinistit.


Sufletul autorului se dezvaluie in fiecare cuvant, in incercarea de a se descoperi pe sine insusi ori poate pentru a descarca toate gandurile ce si-au facut culcus in el de-a lungul vietii. Ceeea ce cred eu ca este autobiografic in aceasta carte nu tine neaparat de latura materiala a vietii, ci de aceea spirituala. Evolutia unui suflet, "urcusul" sau printre intrebarile vietii, nenumarate si fara raspuns ori cu raspunsuri greu de inteles si de descoperit. Intrebarile fundamentale ale omenirii, destinate doar sufletelor ce isi depasesc conditia umana si tind spre absolut. Intelegerea si neintelegerea , viata si moartea ca fete ale aceleiasi medalii. Totul te patrunde, te rascoleste, te imbogateste cu fiecare fraza citita, dar totodata te si curata de ignoranta. Indoielile  privind religia, scormonind parca pe urmele lui Dumnezeu, in cautarea intelegerii absolute, depline. O confesiune cutremutratoare, tulburatoare, ce marcheaza constiintele deschise si insetate de cunoastere.

Intr-un fel, ma bucur ca am ales sa citesc mai intai ultima carte scrisa de Kazantzakis, pentru ca in ea se afla concentrata esenta tuturor celorlalte, izvorul nelinistii, al zbuciumului, al indoielilor si al  incertitudinii. Acest Raport sintetizeaza eforturile launtrice, spasmele sufletesti ale unui om ce a ravnit a descoperi sensurile ascunse ale vietii, ale mortii, ale existentei omului si omenirii.

Si iarasi ma simt neputincioasa a impartasi altora ceea ce pe mine m-a impresionat atat de mult.

Este una din cartile asezate la loc de cinste in raftul meu interior, pe care o voi recomanda oricui, fiecare din noi ar trebui sa parcurga aceste pagini datatoare de viata.

Si, pentru ca nu ma pot abtine, inchei cu un scurt fragment, unul din multitudinea de fragmente si fraze memorabile, caci daca ar fi, nu m-as putea opri sa citez.

"-De ce plangi? Ce-ai vrea? A murit. Cu totii trebuie sa murim.
Dar eu ma gandeam la  parul ei blond, la  ochii ei mari, la buzele ei rosii care ma sarutau. Si acum...
-Si parul ei? am  tipat eu, si buzele? si ochii?...
-S-au dus, toate s-au dus... Le-a mancat pamantul.
-De ce? Nu vreau sa moara oamenii!
Unchiul a dat din umeri:
-Cand o sa fii mare o sa afli de ce.
N-am aflat niciodata de ce. Am crescut mare, am imbatranit, si niciodata n-am aflat de  ce."

7 comentarii:

  1. Cat de superb; cred ca il caut si eu sa-l citesc la recomandarea ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur! Îl găseşti în ediţie nouă la peste 40 lei, în anticariate sau pe okazii, ediţia veche la aproximativ 10 lei.

      Ștergere
  2. Niciodata nu vom putea afla de ce mor oamenii...
    Ne e dat doar atat, vorba poetului:,,Sa nu fuga de moarte, cei ce-s muritori"!!
    Rezultatul unui studiu: se scrie mai mult despre moarte...decat despre viata!
    Nu-i asa ca e ciudat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-un fel, poate părea ciudat, dar poate că acest interes mai ridicat asupra morţii la nivel de scriere sau meditare izvorăşte din misterul pe care îl reprezintă totuşi moartea. Deşi şi viaţa are propria sa aură de mister, doar că pe ea o putem vedea, chiar dacă nu înţelegem tot. În schimb, moartea ne dezvăluie prea puţin, un trup inert şi dezintegrarea sa. Totuşi, cartea de faţă nu se rezumă la moarte, citatul ales de mine poate sugera aceasta, însă l-am ales datorită interesului meu asupra acestui amplu subiect-moartea.

      Ștergere
  3. Foarte frumos ai scris!! Felicitări! Ştiam că îţi va plăcea. Nu cred că cineva a citit Kazantzakis fără să fi fost marcat de cele scrise, dar Raport către El Greco este una dintre cele mai condensate şi pline de idei, de metafore dintre toate scrierile lui. Tu ai scris frumos despre carte, dar mă alătur recomandarii tale şi spun că oricât de frumos se poate scrie despre, textul este cel care cucereşte, cel pe care nu reuşeşti să-l diseci, ci doar să-l înţelegi la un nivel superior.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, oricât de frumos aş fi scris şi recunosc că îmi place şi mie recenzia, simt că nu am putut reda decât o infimă parte din impresia pe care mi-a lăsat-o cartea, căci m-a marcat foarte mult, dar capacitatea de a exprima cum şi cât rămâne redusă. E o carte ce trebuie citită pur şi simplu şi atunci înţelegi de ce ţi-a fost recomandată.

      Ștergere
  4. Cautam o recenzie despre acest roman si am ajuns aici...postul tau e scris de ziua mea, pe 24 noiembrie, si, cum se apropie ziua mea, cred ca stiu ce-o sa-mi fac cadou :)

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...