sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Impresii după lecturile lunii decembrie

Luna decembrie mi-a adus mai multe carti citite, dar de dimensiuni reduse, unele dintre ele. Intrucat nu am avut timp de recenzii pentru fiecare in parte, desi unele chiar meritau postari dedicate si poate voi reveni asupra lor, ca sa nu treaca neamintite, mi-am zis sa scriu pe scurt impresiile mele despre fiecare.

Procesul- Franz Kafka

De departe, cea mai consistenta, mai bogata in semnificatii. Mi-a solicitat foarte mult mintea si, chiar daca la inceput parea greoaie, obositoare, pe parcurs m-a atras atat de mult, incat nu o puteam lasa din mana. Viata, existenta vazute ca o inchisoare, desi poate exagerez, caci eroul nu este inchis efectiv intr-un loc, ci doar arestat, dar aceasta arestare inedita m-a dus cu gandul la metafora prizonieratului in propria existenta. Procesul in sine, absurd si fara vreo pricina bine definita, este si el un simbol, la fel si pricina judecatii, ce ar putea insemna existenta noastra, la sfarsit, condamnarea fiind aceeasi, achitarea reala fiind ceva ireal, existand doar achitare aparenta sau tergiversare, dar de condamnare tot nu se poate scapa.

Intoarcerea din rai-Mircea Eliade

Desi nu m-a impresionat atat de mult ca Noaptea de sanziene si nici nu m-a invaluit in acelasi farmec ca Domnisoara Christina, totusi mi-a placut, caci amprenta literara a lui Eliade, pe care am indragit-o din celelalte scrieri ale sale, am regasit-o si aici, putin diferita dar nu in esenta-scrutarea sufletului, intrebarile pline de miez, cautarea unui sens al vietii, al iubirii si al mortii, toate zugravind idei interesante.  Totodata, romanul trateaza tema generatiei tinere din perioada interbelica, urmarind destinele mai multor tineri, diferiti prin gandire, conceptii, conditie sociala sau mod de viata, dar prieteni. Societatea romaneasca dupa primul razboi mondial duce lipsa de idealuri, un fel de dezamagire pluteste in aer, parca nu astfel ar fi trebuit sa arate lumea dupa acel razboi izbavitor. Pe de alta parte, dilemele personale ale fiecaruia, pe acest fundal aparent linistit, dar confuz. Linistes este oarecum zguduita de greva de la Atelierele Grivita, manifestari violente au loc si unul dintre tinerii eroi ai romanului este implicat,  fiind adept al comunismului inca ilegal in anii '30.

Umbra lui Poe- Matthew Pearl

Un thriller foarte captivant. Sau am facut vreun pleonasm? Desi scris recent, perspectiva este una a secolului XIX. Atmosfera este atat de perfect redata, incat nu-ti vine sa crezi ca autorul iti este contemporan si destul de tanar, pe dessupra. Cartea incearca sa dezlege misterioasa moarte a lui Edgar Allan Poe si are in spate o munca asidua de cercetare, continand detalii noi, amanunte interesante si necunoscute pana la aparitia ei. Desi cel care face invesrigatia este un personaj fictiv, celelalte personaje sunt in mare parte reale si firul actiunii leaga piesele de puzzle ce compun acele zile obscure ce au invaluit in mister moartea marelui scriitor. Dupa cativa ani de cautari, aventuri si multe enigme,consumandu-si aproape toate resursele, renuntand la propria sa viata personala, Quentin Clark reuseste sa aduca lumina asupra sfarsitului idolului sau. In afara placerii de a citi o astfel de carte, m-am ales si cu dorinta de a citi si reciti povestirile lui Edgar Allan Poe. Poezii de-ale sale citeam in liceu, la engleza, ba chiar trebuia sa le si traducem. Oricum, recomand calduros si cartea lui Matthew Pearl. Mie mi-a ramas in minte.

Iarna barbatilor-Stefan Banulescu

Daca nu ati citit inca acest volum de povestiri, va sugerez sa o faceti. Un amestec de realism si fantasme pe un fundal preponderent rural, mare parte din intamplari desfasurandu-se in preajma Dunarii, volumul reda o atmosfera pe cat de obscura uneori, pe atat de invaluitoare. Prima din povestiri nu este foarte interesanta, ceea ce v-ar putea face sa abandonati letura. Dar, daca ati trecut de ea sau daca obisnuiti sa cititi pe sarite volumele de povestiri, veti fi placut surprinsi.


Rudin- I.S.Turgheniev

Stiu ca nu e una din cele mai bune scrieri ale autorului rus, de aceea nu am avut asteptari foarte mari. Mi-a placut intr-un fel, e o lectura usoara, intesata uneori de figuri de stil, dar nu in descrieri de proportii deranjante. Totusi, nu e o carte care sa impresioneze foarte mult. Personajele fac parte in principal din protipendada ruseasca, actiunea se axeaza pe vizitele ce si le fac reciproc. Monotonia e sparta de un personaj inedit, Rudin, inzestrat cu arta vorbirii atragatoare, dar, in fapt, un om fara capatai, fara vreun rost in viata. Previzibil, una din domnisoarele de familie buna se indragosteste de el, fapt care, evident nu poae fi acceptat de familie, desi Rudin nu este vreun escroc sentimental, dar nu e parte a inaltei societati.Partea finala mi-a placut cel mai mult, abia atunci am simtit profunzimea cartii si, astfel, a staruit ceva in mintea mea.


Acestea nu sunt recenzii, asa cum v-am obisnuit, dar sper sa va fie de folos totusi impresiile mele prezentate asa, succint.

6 comentarii:

  1. Frumos. Cere oarece truda si astfel de scurte comentarii literare. Mie nu-mi reusesc niciodata, de aceea le evit. Si tot de aceea...va admir.

    Am vazut ca ati fost foarte ,,harnica" cu postarile in 2011: 737 !!!...Asta inseamna, practic, aproape doua pe zi!!
    O sa-mi dau silinta sa le citesc. Cine stie, poate voi invata si eu sa scriu ... recenzii!

    Citindu-va articolul, mi s-a facut pofta de Turgheniev. Ce-as reciti ,,Povestirile unui vanator". Si ,,Rudin" mi-a placut multde tot, l-am citit de doua ori chiar.

    Si totusi: 737 de postari (intr-un an)!!
    Spor la scris si in toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, în anul acela am fost tare harnică. Aveam internet la dispoziţie toată ziua, la pc, puneam şi poze, îmi alegeam fonturile, era mult mai bine. Cea mică era mai mică şi aveam mai mult timp de gândire, de scris. Acum mă limitez la câte o postare când şi când, căci nu am chef de scris în fiecare noapte, când pot fi conectată. Recenziile erau aşa cum trebuie, eram mulţumită de ele. Articolul ăsta l-am scris pe etape. De altfel, mi-ar fi fost mai greu să îmi readun gândurile pentru atâtea cărţi o dată. :)

      Ștergere
  2. "Razboi izbavitor" ? Cred ca inteleg de ce ai zis asta, si inteleg si ca razboaiele aduc si anumite posibile avantaje pt oameni, se mai dezvolta si tehnica sanitara, si de comunicatii, plus si alte avantaje politice, economice, etc, insa zau daca eu as putea spune vreodata ca vreun razboi real de oriunde ar putea fi "izbavitor", de aia efectiv m-a frapat si am comentat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mai ales referitor la acesta, primul mondial, un adevarat macel, care dupa ce s-a si terminat si a zis lumea ca of, bine ca s-a sfarsit, a mai antrenat si inca un al 2-lea si cu inca alte maceluri destul de atroce si in cadrul acestuia. Asa, stiu ca razboaie au fost de dintotdeauna, si vor continua sa fie, si si in clipa asta sunt peste tot unele mai mici sau mai medii, dar efectiv in timpul acestui prim razboi mondial s-a scris acea opera a d-lui Georges Duhamel numita Civilizatie, in timpul lui si imediat dupa el s-au exprimat atati oameni martori la asemenea orori intr-un mod literar chiar gingas si poetic deoarece efectiv altfel nu s-ar fi putut, dar totusi "izbavitor" nu am sa spun niciodata despre vreun obiect de arta daca e sa il pun vreodata intr-o balanta cu un suflet de om real de oriunde. Stiu ca arta e importanta si nu as vrea sa fiu nevoit sa aleg vreodata si de fapt nici nu as fi vreodata eu personal indeajuns de merituos pt a fi pus eu ca posibil jurizant decizional intr-o asemenea situatie de alegere extrema, dar daca e de ales, asa la nivel teoretic, eu atunci am sa aleg un suflet de om obisnuit inaintea oricarei opere de adevarat geniu artistic, si nici nu imi va pasa in colateral nici macar de vreun patriotism cand voi face acest fel de alegere. Stiu ca ma exprim la nivel patetic si ca probabil daca eu as fi fost un militar pe undeva pe acolo, fie de-o parte, fie de alta, si eu as fi furat probabil cateva opere de arta gasite in vreo casa abandonata de civili refugiati sau invinsi + mi-as fi aparat in primul si in primul rand pielea mea proprie poate chiar si inaintea sufletului meu propriu, daramite al altora, fie aliati cu mine, fie din ceilalti. Recunosc ca si de aia am facut aceste declaratii patetic bombastice de mai sus, tocmai pt ca stiu cat sunt de las + egoist, si ma simteam oarecum cu musca pe caciula.

      Ștergere
    2. Mă refeream la creearea României Mari, la faptul că românii luptaseră mânaţi de un ideal, iar ulterior, ceea ce a însemnat societatea de după război a fost cam sub aşteptările celor ce luptaseră.Poate n-am ales cel mai nimerit cuvânt, e drept, dar chiar nu am găsit altul care să-mi exprime ideea.

      Ștergere
  3. ,,Aveam de toate...dar n-avem blog...".
    V-am citit postarile din 2010: in majoritatea lor se regasesc preocuparile unei mamici grijulii, dar si implicata social.
    Si Bucurestiul vazut intaia oara!...Imi amintesc cat de emotionat am fost cand am vazut intaia data Bucurestiul. Cu timpul, ca tot ce tine de obisnuinta, entuziasmul meu a mai scazut. Bine ca n-a disparut de tot!
    O zi frumoasa sa aveti!

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...