duminică, 27 ianuarie 2013

Borsurile si supele din viata mea

De cand ma stiu, zeama de genul ciorba, bors, supa n-a fost una din mancarurile mele preferate. Pentru mine, a alatura cuvintele bors si ciorba e un fel de pleonasm' insemnand acelasi lucru. Abia aici am aflat ca-s doua chestii distincte, cand adesea ne trezim eu si sotul ori eu si soacra-mea vorbind de chestii diferite si intelegandu-ne ca-n tren. Dar, revenind la repulsia mea pentru asa ceva, posibil sa mi se traga din copilarie, cand dadaca amesteca in bors restul felurilor de mancare, ca sa scape mai repede de hranit una bucata copil.Bine, nu i se zicea dadaca, nici bona asa cum se zice acum, ci femeia care statea cu copilul cat parintii si, in cazul meu si bunicii, erau la serviciu. Am fost singura dintre frati care a avut parte de vreo doua specimene de bone deosebit de interesante, dat fiind faptul ca pe atunci nu erau concedii de doi ani pentru cresterea copiilor si, in plus, aveam bunici tineri, inca lucrau.

Mai tarziu, bunica ma hranea ea, numai sa ma vada ca inghit si eu putina zeama. Si cu cat era ea mai inversunata, mai inversunata ma faceam si eu in dezgustul pentru bors si supa. Pe urma am crescut si m-am mai resemnat, acceptand unele borsuri si supe, cu conditia sa nu fie de gaina de tara. Toate ca toate, dar nu pot suporta gustul asta si nici aspectul, grasimea aceea hidoasa. Si tocmai astfel de borsuri si supe gatesc eu acum, caci am un sot innebunit dupa carne de gaini de tara si o soacra care creste astfel de inaripate.Numai  ca gatesc pe negustate. De fiecare data gustul e o surpriza, cu emotie imi intreb principalul degustator cum a iesit. Si, cu mici exceptii, imi ies bune, din fericire.

Cea mai buna supa insa pe care am mancat-o eu a fost fiertura de radacinoase, fara sare, mancata dupa cate doua zile de foame strasnica si restrictii crunte dupa fiecare nastere, ambele fiind cezariene. Asa gust n-a mai avut nicio supa, niciodata n-am mancat cu atata pofta ceva ca in acele cazuri.

12 comentarii:

  1. ei, uite ca am intalnit o moldoveanca anti ciorbe :)
    eu le iubesc, ciorbele si nu as putea sa stau cateva zile fara sa mananc o ciorba/supa cu sau fara carne. desi majoritatea celor agreate contin carnuri.
    nu prea-mi place insa ciorba de porc.

    RăspundețiȘtergere
  2. :))) Uite ca mai sunt si din astea.
    Mai stiu si eu pe unul care nu se simte bine fara ciorbe, numai ca trebuie sa aiba si carne, altfel n-am facut nimic. :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Topul ciorbelor (borsurilor) mele preferate (sunt convins ca asteptati cu sufletul la gura acest clasament al meu!!!):
    1 - ciorba de loboda (asta e cea mai buna ciorba din lume!)
    2 - ciorba de perisoare
    3 - ciorba de fasole (in Moldova - stiti acest amanunt, nu-i asa? - ciorba de fasole se acreste cu bors de putina si se adauga si fidea sau taitei facuti in casa!)
    4 - ciorba de pui
    5 - ciorba de peste.
    Sa nu aud de ciorba de burta, de porc, de vita... Ciorba de cartofi, simpla, e de 10 ori mai buna!
    O farfurie de ciorba pe zi e sanatate curata!
    Fara friptura pot trai, fara ciorba, de asemeni, dar ma chinui...
    Si inca ceva: daca nu aveti pofta de mancare, atunci cititi ,,Zodia Cancerului" a lui Sadoveanu. Se gatesc acolo niste mancaruri, ca-ti lasa gura apa!
    Toate cele bune...si pofta mare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie sa va dezamagesc-habar n-am cum se face borsul de fasole si nici de loboda, nu excelez in domeniu. Dar ciorba de burta nici eu sa nu aud de ea. Am avut curajul sa gust, in pofida aspectului care imi spunea sa fug si nu mi-a placut. Cat despre pofta de mancare, mai degraba as vrea sa scap de ea. :)))) Ori, mai bine sa reusesc sa mananc sanatos.N-am citit Zodia Cancerului, am trait cu convingerea ca e ceva plictisitor. Insa de curand am hotarat sa ii acord o sansa lui Sadoveanu, am luat cateva carti mai putin pomenite in scoala.

      Ștergere
  4. Ha ! Ha ! Ce bine-mi pare ca am mai intalnit o persoana care a refuzat sa manance supa si ciorba (atata cat s-a putut) in copilarie ! Nici eu nu sufar nici supele, nici ciorbele, desi pot sa spun ca am gustat o data din total curiozitate ciorba de burta si efectiv mi-a placut. Dar dupa aia cand am gustat a 2-a oara, desi nu as putea sa descriu exact care a fost diferenta, nu mi-a mai placut, mi-a fost pur si simplu de fapt indiferenta, alaturi de tot restul de ciorbe sau supe. Si nu cred ca a avut de a face cu cine o pregatise sau cu atmosfera din jur, ci pur si simplu cu mine, ca mi-am satisfacut o curiozitate alimentara la un moment dat, si dupa aia nu am mai simtit vreo nevoie sa repet acea experienta, desi imi placuse prima oara. Adica acea placere resimtita prima oara nu a functionat in sens addictiv, si e total OK, ca nu toate placerile trebuie sa fie si addictive.

    Si mie imi plac supele cu galuste sau cu perisoare, numai ca trebuia sa-mi puna mama galustele sau perisoarele in farfurie fara nici o zeama langa ele, preferabil si fara fire de patrunjel lipite de galusca, pt ca altfel nu le mancam. Dar nu as putea zice ca mama s-a chinuit in mod special cu mine, (deorece devenise deosebit de clar ca nu avea absolut nici un rost sa depuna acea energie in legatura cu mofturile mele), numai asa din cand in cand i se paruse ei ca ii iesise supa buna, si de politete sau mila/compasiune umana ma invita si pe mine sa manac si eu o perisoara, ca sa nu ma stie asa in sinea ei ca am ramas flamand in timp ce ea se bucura de acea supa !

    Mai e o supa care stiu ca mi-a placut de ambele dati cand am mancat-o la restaurant, gazpacho, care e o supa rece din legume in principal rosii, dar posibil si ardei gras, sau chiar pepene, castraveti, etc pe langa el, toate pasate, in care s-a pasat si paine uscata veche, plus s-au pus si alte chestii/mirodenii, inclusiv usturoi sau patrunjel, otet, ulei de masline, (asa ca ingrediente), originara istoric din Andaluzia. Am citit ca in mod traditional pur si simplu zdrobeau aceste ingrediente intr-un fel de mojar mai mare, similar cu mojarul si pistilul cu care se poate pisa usturoi. Exista variante de gazpacho care pot contine si bucatele mici de sunca sau carne, dar mie asta simpla originala mi-a placut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mmmmmm, ce e pe baza de legume suna bine, dar fara carnuri.

      Ștergere
  5. Fiecare scriitor are cititorii lui. Pentru mine, Sadoveanu ramane scriitorul meu preferat.
    De obicei, si e bine sa fie asa, ne alegem scriitorii dupa gusturile noastre, nu sfatuiti de altii. Am citit cam tot ce-a scris Sadoveanu - si a scris, nu gluma, vreo suta de volume! - si nu m-a plictisit niciodata.
    Cred ca ar trebui sa-l recitesc, desi ultimul roman al lui, ,,Lisaveta", l-am citit chiar in perioada Sarbatorilor de anul trecut.
    Eu zic sa nu-l neglijati pe Sadoveanu, macar 10% din opera lui ar trebui citita.
    M-as bucura sa va placa, desi s-au ridicat atatea voci impotriva lui...
    O noapte frumoasa sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scrierile lui Sadoveanu mi-au umplut copilaria. Dar acum nu cred c-as mai avea rabdarea sa redescopar tara de dincolo de negura...

      Ștergere
    2. Si uite cum de la un subiect semi-culinar, tot de carti am ajuns sa vorbim.
      In afara de Baltagul, nu cred sa fi citit integral altceva. Nu ma gandesc sa le citesc acum pe toate, de altfel, marile romane nici nu le am si nici nu as indrazni sa ma apuc de ele, deocamdata.

      Ștergere
  6. Nu stiam ca "s-au ridicat atatea voci impotriva lui Mihail Sadoveanu", dar intr-adevar am citit acum pe wikipedia ca niste tembeli chiar au vrut sa-i arda cartile in public in perioada interbelica pe baze ca il acuzau ca tine cu "comunistii", dar tot aia il acuzau si pe dl Tudor Arghezii ca scrie "pornografic". Ce tembeli ! Ha ! Ha ! Si pe urma si mai recent l-au acuzat iar pe Sadoveanu ca fusese cu comunistii si la vremea RPR.

    Zau, pai astia nu-si dau seama ca acel om era nascut in 1880 si a crescut si a trait in Moldova ? Cum sa nu tii, asa ca intelectual, cu comunistii, ca toata lumea era saraca lipita si murea de foame pe acolo si se vedea si cu ochiul liber de oricine, mai ales de un copil probabil sensibil si inclinat catre invatatura ca Mihail Sadoveanu ?

    Zau, asa, ce invidiosi par toti pe el si pe talentul lui autentic de scriitor. Pai daca nu era talentat nu reusea sa ma captiveze si pe mine, ca cititor amator la varsta de sc generala, mai ales ca avea si carti destul de lungi in mai multe volume, plus folosea uneori, tin minte, si cuvinte asa ma de tip arhaic sau regionalisme, poate mai dificil de inteles de un scolar obisnuit ca mine, dar uite ca eu tin minte ca m-a captivat, si chiar eram curios sa vad ce se mai intampla atunci cand ii citeam romanele de actiune.

    Eu tin minte ca mi-au placut ff mult Fratii Jderi, si Neamul Soimarestilor + desigur Dumbrava Minunata. Eu m-am identificat ff tare cu Patrocle ! Cred ca am citit si alte povesti de Mihail Sadoveanu cand eram la sc generala pt ca le aveam in casa, si tin minte ca mie mi s-au parut ff placute si usor de inteles, si chiar pline de suspans. Adica scria la nivel de Alexandre Dumas din punctul meu de vedere, ba chiar si mai frumos plus mai variat, chiar, ma gandesc acum mai retrospectiv, poate si cu nuante de Balzac la descrierea unor personaje mai specifice, desi totusi nu asa de complex, ca totusi scria mai mult istorie romantata si gen fantasy, nu scria la nivel de roman realist social. Plus chiar a scris MULT + aproape tot de nivel real de posibil bestseller pe diverse epoci, mai tare ca Jane Austen.

    Acum vad de pe wikipedia ca a scris si non-fictiune, care include o carte despre impresii din Olanda scrisa in 1928, despre care chiar as fi curios sa o rasfoiesc !

    Multumesc pt ca mi-ati amintit de scriitorul Mihail Sadoveanu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Singura care ma scoate din minti e ciorba de burta. In rest, merg toate. O ciorba fierbinte seara e hidratare curata si o binecuvantare dupa o zi de munca.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nici eu nu ma simt prea bine daca nu servesc o ciorba sau o supa!!...si daca mai este si cu o coada de peste...e superOK!

    RăspundețiȘtergere

ATELIER SMARTKID GRATUIT PENTRU PĂRINȚI ȘI COPII

Adu-ți copilul la atelierul de lectură pentru copiii smARTkid, cu tema prietenia, iar noi, părinții, vom discuta despre relațiile de am...