sâmbătă, 27 septembrie 2014

În curând la Editura Univers

Iată ce ne mai pregătește Editura Univers. Cu scurte comentarii din partea mea. 

BLESTEM CURGEREA TIMPULUI C2
Blestem curgerea timpului
Per Petterson
Traducere Karmen Balko
-fragment-
”Apoi cobora întunericul devreme, aşa că nu mai era prea mult de văzut. Înăuntru, în maşină, se făcea întuneric în jurul umerilor noştri şi în jurul mâinilor noastre. Doar părul fetelor strălucea în lumina farurilor de-a lungul şoselei, în roşu şi galben, şi cifrele de pe vitezometru, şi mica lumină albastră care se aprindea şi se stingea pe sensul de trafic opus, iar noi ne opream din cântat când treceam de Skjetten şi deveneam tăcuţi pe podul de lângă staţia Strømmen”.
Cu un titlu ca acesta, atenția mi-a fost captată imediat. N-am idee încă despre povestea din spatele titlului, însă sunt de pe acum dornică să citesc cartea. Dacă aș fi scris o carte, un titlu care să sune cam ca ăsta i-aș fi ales.
Vian Cronici romantate C4
Cronici romanțate
Boris Vian
Traducere Diana Crupenschi
-fragment-
”Din moment ce, la urma urmei, vacanţele sunt rodul unui efort de abstracţie, rezultatul unei credinţe, ceva, în fond, destul de intelectual, sau, cum se spune, destul de elevat, şi nu au, de fapt, nici un fel de realitate, aş propune ca vacanţele să fie consacrate unei utopii la scară mare. Mi se pare că vacanţa ar trebui să fie vremea marilor divertismente sterile şi a construcţiilor himerice; stabilirea unui plan ideal de amenajare a globului, din diverse puncte de vedere: habitat, circulaţie etc. Modificarea reliefului, doar pentru a vedea ce se întâmplă (nimic nu se compară cu experienţa directă). Închiderea Gibraltarului. Separarea Franţei şi a Spaniei de secţiunea verticală a Pirineilor; sau a Franţei de Germania. Izolarea Elveţiei în mijlocul unei mări de dimensiuni riguros uniforme şi cu o adâncime controlată. 

Am citit un volum de povestiri ale lui Boris Vian acum 6-7 ani, pe vremea când nu citeam așa cum citesc acum. Nu cantitativ mă refer, ci din perspectiva înțelegerii textului. Și impresia pe care o port și acum cu mine în urma acelor povestiri este una care mă face să ocolesc acest autor. Nu l-am înțeles atunci. Acum, poate ar sta altfel lucrurile, dar încă n-am găsit pretextul să încerc. 

7 comentarii:

  1. Eu am fost surprinsă când am văzut că se va traduce cartea lui Per Petterson, pentru că o aveam deja împrumutată, dar în engleză (I Curse the River of Time). Era mai pe la fundul teancului și chiar mă gândeam să o returnez, căci am tot amânat-o timp de câteva luni. Acum am, în sfârșit, un motiv în plus să mă apuc de ea. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știi mai multe despre carte? Dacă e pe lista ta de lecturi viitoare, am motive să cred că o să-mi placă și mie. :)

      Ștergere
    2. De această dată, nu știu prea multe despre carte - pot spune că e un fel de blind date. Mi-a fost adusă de o prietenă într-o sacoșă plină de cărți, se pare că ei i-a plăcut. O voi citi în curând și vom vedea despre ce este vorba. :)

      Ștergere
    3. Mi-a plăcut romanul, chiar neașteptat de mult, deși am intrat mai greu în atmosferă și în poveste. Ce zice Rudolf mai jos e bine de știut, parcă privești cu alți ochi călătoriile personajelor pe feribot între Norvegia și Danemarca.
      Petterson scrie foarte fain, după ce am terminat cartea am citit și un capitol din ”La furat de cai”, pe care o aveam în română. Asta m-a prins de la început, dar citeam deja ”Inima cusută” - care, apropo, cred că ți-ar plăcea foarte mult!

      Ștergere
  2. Scriitorul Per Petterson are o poveste personala tragica. Parintii lui plus un frate si nepoata au decedat intr-un accident naval din 1990 cand un feribot de pasageri de pe ruta Norvegia Danemarca a fost cuprins de un
    incendiu (despre care si acum se investigheaza daca nu cumva a fost criminal cu scop de frauda de asigurare) in care au decedat peste 150 de pasageri, majoritatea norvegieni, majoritatea de asfixie, multi chiar in somn.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A scris si o carte oarecum inspirata de acea pierdere, De priveghiu, despre un tanar care isi pierde familia in acel accident. Cartea lui cea mai faimoasa este La furat de cai, pe care am cumparat-o si eu insa pe care nici pe asta nu am citit-o (inca).

      Ștergere
  3. Ha! Am și eu cartea La furat de cai, dar nu reținusem numele autorului, deci habar n-aveam că e același. Evident, n-am citit-o, altfel mi-ar fi fost cunoscut numele.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...