Reflecții

Printre atâtea și-atâtea lucruri pe care le am de făcut, parfumul florilor de liliac a fost o adevărată desfătare. Trecând pe străduțele incredibil de liniștite, după o zi obositoare, am simțit că mai pot pluti. De multe ori am visat că locuiesc într-o casă pe o astfel de străduță, că am o curte, fie ea cât de mică, în care să pot lenevi cu o carte în mână, la umbra unui pom. Rareori mai găsesc vreme de relaxare, viața m-a prins în vâltoarea sa și cu greu mă pot rupe, câte puțin. Când plănuiesc o mică evadare, intervine altceva imposibil de amânat. Iar sfârșitul de săptămână nu-mi aduce decât și mai multă oboseală, și mai multă activitate.

Nici nu știu când e ziua mea de odihnă. Poate pentru că nu există. Am o odraslă hiperactivă și hipersolicitantă, care mai că-mi mănâncă urechile. Nu am talente pedagogice, mi-e tot mai clar. De asemenea, îmi lipsesc multe alte aptitudini, în alte domenii. Alerg după un tren care îmi scapă mereu, înainte de-a reuși să mă agăț cu mâna de ultimul său vagon. Am și mici satisfacții, însă tabloul nu e complet. Poate voi găsi calea de a așeza lucrurile așa cum mi-aș dori. Până atunci, absorb ca un burete micile picături de plăcere din razele calde de soare, din pomii colorați.

Un sfârșit de săptămână cald și blând vă doresc!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare