miercuri, 22 iunie 2016

Aroma zmeurei de câmpie

Am citit săptămânile trecute "Zmeura de câmpie", de Mircea Nedelciu, iar impresiile de lectură sunt așternute parțial pe hârtia virtuală, dar mai necesită şlefuire. De atunci însă mă tot gândesc, mai cu seamă atunci când privesc tulpinile de zmeură cultivată în satul de câmpie, la simbolistica acestui titlu, căutând să îi descopăr dedesubturile, rostul în compoziția romanului, dar şi sensul metaforic raportat la viața de zi cu zi. Am studiat zmeura, aşadar, aşa cum se prezintă ea crescută în solul arid şi îndoit cu pietriş al acestei zone de câmpie. Creşte, nimic de zis, rodeşte, dar nu are culorile pe care le etalează zmeura din zone mai înalte şi nici acea aromă puternică pe care o asociez cu pădurea.

Pentru prima oară în viață am făcut compot de zmeură,  de care nici nu aveam idee că se face. Un singur borcan, și doar pentru că mai era loc în vasul în care le fierbeam pe cele cu vișine și cireșe.  Am pus mâna pe ce se mai putea găsi prin curte din familia fructelor. E cald și-mi place,  chiar dacă am destule apăsări,  privesc cu optimism în față. Și, atunci când prezentul își revarsă negura peste canicula mult așteptată,  cărțile îmi înviorează sufletul,  ajutându-mă să merg înainte fără să mă sinchisesc de neplăcerile momentului care, peste ani, vor părea mizilicuri.

După Mercè Rodoreda, o lectură din Márquez se impunea de la sine. Și iată-mă luând în mână cea mai proaspătă traducere - "Relatarea unui naufragiat". Inconfundabil și fără posibilitatea de a mă dezamăgi. Am reușit să citesc mai mult în ultima vreme, astfel încât am mereu câte două texte în lucru. E drept că am abordat și lectura în paralel și acest lucru m-a stimulat.

Nu pot să nu pomenesc,  dacă tot îs la ceasul mărturisirilor, că se împlinesc trei luni de când merg la dentist săptămânal, ceea ce în cazul meu e demn de marcat în calendar. Eu care fugeam ca de ăl cu coarne,  s-ajung să merg cu plăcere și fără să mă împingă cineva de la spate, e ceva. Acum repar ceea ce am lăsat ani în șir să se deterioreze. Mai bine mai târziu decât niciodată. Meritul e al doamnei cu pricina, care mi-a demonstrat că metehnele comuniste și cabinetele sumbre sunt doar o amintire neplăcută.

Să ne citim cu bine!

Puteți achiziționa „Zmeura de câmpie” de pe elefant.ro

Un comentariu:

Rămas-bun, iulie

Sunt îndrăgostită de vară, mai ales de luna iulie, cea în care m-am născut și care s-a strecurat și în numele meu. Parcă aș suporta tot r...