Doamna din lac, de Raymond Chandler

Dupa cum va povesteam la vremea respectiva, prima carte scrisa de Raymond Chandler pe care am citit-o nu ma incantase prea mult. Poate pentru ca ma asteptasem la altceva, fara sa ma informez asupra stilului sau. Acum, insa, stiind la ce sa ma astept, am avut o surpriza foarte placuta. Atat de placuta, incat m-am pus cu burta pe carte, am citit si cand trebuia sa scriu, mi-am consumat toate pauzele doar ca sa o termin, sa vad cum decurge actiunea. Exceptand primele pagini, cadrul in care au loc evenimentele este de departe mult mai primitor decat in primul roman. Dar, sa nu credeti ca intentionez sa le compar.

Ninsori, otevisme si gaze... naturale

V-ati gatat pentru uichend? Ce s-a mai zis, ninge au ba? Da, acum am vazut ca suntem cu cod galben. E o nebunie cu codurile astea. Isterie, nu altceva. De parca ar fi anormal sa ninga iarna, sa ploua sau sa fie canicula vara. Aseara, intr-o pauza de „Vrei sa fii milionar” am mutat pe oteve ca era canalul alaturi si pentru ca voiam sa vad de ce sa ma mai rad. Si am prins o declaratie a ministresei de la transporturi pe care nenea ce se vede mare presedinte si comentatorii sai o dezbateau. Si aia zisese ceva de genul ca se fac comparatii tendentioase intre dezapezirea de la noi si cea din Finlanda parca, pentru ca, in opinia ei, acolo sunt alte conditii meteorologice, acolo nu se chinuie sa rada zapada sa ajunga la asfalt, la negru,

De prin blogosfera- selectii

N-am mai facut de mult o trecere in revista a articolelor pe care le-am gasit interesante pe bloguri. Am simtit de multe ori nevoia, dar n-am avut timp si de asta.

Am ras cu/de :
Stirile apocalipsei pe care Angela Tocila ni le aduce la cunostinta periodic. A ajuns deja la editia a saptea.
Chucky in prezentarea facuta de Sfbacterie.

Pe scurt despre ce-am scris prin alte parti

Am reusit sa mai scriu cate ceva despre cartile citite in luna ce a trecut. Nu de alta, dar ramasesem in urma cu scrierea impresiilor, si trebuia sa recuperez. O recenzie a cartii Leviatan, de Boris Akunin, am postat-o aici. In pregatire se afla Sacrificiul din miezul iernii, de Mons Kallentoft si Doamna din lac, de Raymond Chandler. Cat de curand, vor aparea pe blog.

Geamantan sau sertare?... pentru amintiri

La inceputul cartii Supleantul, Petru Popescu face referire la geamantanul memoriei. Amintirile sale sunt metaforic depozitate intr-un geamantan. Imediat, gandul meu a poposit la amintirile mele, ce sunt depozitate  in sertare (paradoxal, eu nu prea am sertare in casa, dar asta e alta poveste). Si nu m-am putut abtine a face o corelatie intre modul de depozitare a amintirilor si ceea ce sugereaza aceste depozite. Fara indoiala, geamantanul simbolizeaza calatoria, o calatorie vesnica, amintirile il insotesc pe posesorul lor oriunde acesta merge. Sertarele mie imi sugereaza stabilitate, sedentarism, radacini bine infipte.

Ratacita pe raftul unui anticariat- Copiii Domnului, de Petru Popescu

Spre uimirea mea, nu am reusit sa gasesc nicio recenzie a acestei carti inainte de a incepe sa o citesc. N-ar fi trebuit sa ma mir, intrucat eu insami am gasit-o intr-un anticariat si nu am cunostinta de vreo reeditare recenta, astfel ca putini sunt cei care au aceasta carte in biblioteca. De acelasi autor au aparut recent doua romane, iar altele mai vechi si mai celebre au fost reeditate. Trei din acestea se afla in posesia mea. Si totusi, am vrut sa fac cunostinta cu acest autor pornind de la aceasta carticica de dimensiuni reduse, pe care am citit-o in doar doua zile.

Februarie deja- alte file rupte

Si trecu prima luna din ast an. Iar eu, ca de obicei, spectator al trecerii timpului, deja obositoare cred cu fiecare astfel de constatare. Insa mi-e necesar sa-mi reamintesc mereu in ce data sau zi a saptamanii suntem, caci in realitate sunt tare zapacita, mereu incurc zilele si traiesc cu impresia gresita ca e o anumita zi si de fapt e alta. Altfel spus, trebuie sa mai arunc ancora prin calendar, insa timpului nici ca-i pasa de unitatile noastre, in care l-am impartit. Nici nu incepe bine saptamana, ca ne trezim ca suntem aproape de sfarsitul ei. Si asa zboara filele cartii noastre, rupte de vant, una cate una, zi dupa zi.