vineri, 9 august 2013

Dino Buzzati- Barnabo, omul muntilor. Secretul Padurii Batrane

Editura Polirom, 2003


Traducere- Anca Giurescu
Prea putine cunosteam despre opera lui Dino Buzzati (1906-1972), insa am intalnit adesea referiri la ea, referiri ce mi-au starnit curiozitatea si mi-au facut promisiunea unei lecturi inedite, cu ecouri puternice.

Aceste doua naratiuni destul de scurte concentreaza in ele un suflu epic interesant, plin de vigoare si de trairi intense. Desi nu intentionez sa fac o paralela intre ele, trebuie sa spun ca elementul prezent atat in prima, cat si in cea de-a doua, ca baza, ca fundal si chiar ca personaj distinct, il reprezinta natura, in forma sa pura, salbatica- muntele, padurea, cu atmosfera lor unica, de neinlocuit. Autorul pune foarte mult accent pe individualitatea elementelor naturii, facand din ele entitati cel putin la fel de importante ca oamenii.

In Barnabo, omul muntilor, titlul este sugestiv pentru legatura indestructibila dintre om si munti, atasamentul care, o data nascut, acapareaza sufletul omului si il insoteste oriunde s-ar afla, mururandu-i o chemare perpetua. In acelasi timp, firele ce tes povestea din acest mic roman exploreaza natura umana, cu slabiciunile sale- teama, dorinta de razbunare, de a se revansa pentru un esec suferit la un moment dat, ca stari ce framanta constiinta umana, fara clipa de ragaz. Ce peisaj idilic, muntii aspri, aerul rece si pur, pe care aproape ca il inspiri din fiecare pagina, stancile, brazii, piscurile incremenite in linistea suverana a acelor tinuturi ostile omului si totusi, atat de odihnitoare, atat de aproape de sufletul sau. O unda de nostalgie freamata in succesiunea alerta a frazelor, fraze ce contureaza si oarece suspans, dar unul nu atat de sinistru, cum am gasi de pilda in romanele politiste, ci unul izvorat din fortele primare ale naturii, tainice si maiestuoase.


Secretul Padurii Batrane se desprinde de realitatea cunoscuta noua, infatisand o lume, o alta realitate, ascunsa privirilor noastre si in mod obisnuit incredibila. S-ar parea ca autorul imprumuta elemente ale basmului- duhuri ale padurii, vietati vorbitoare, vanturi cu glas si cu personalitate proprie, insa modul in care o face si le aduce in fata noastra este unul atat de firesc, incat nu ti se pare nimic neobisnuit, nimic ilar in asta, nu te indoiesti de veridicitatea celor relatate. Pentru un plus de verosimilitate, plasarea intr-un tip bine determinat, la o data precisa, apare adesea pe parcursul naratiunii, ca si cum scriitorul ar fi dorit ancorarea cat mai profunda in timp si, implicit, in realitate. Padurea Batrana are individualitatea sa ca personaj, dar si ca element al naturii- ea este acel punct central al copilariei, cu un important rol in devenirea umana, in cresterea si transformarea pe care constiinta le sufera pe parcursul vietii.

Povestea are trasaturile unei fabule ori ale unei pilde- este in egala masura o poveste despre copilarie si pierderea ei, cat si una despre ce avem bun si rau in noi, despre natura umana, capabila sau nu sa traiasca in armonie cu natura, sa-i inteleaga glasurile tainice. Padurea Batrana este acel spatiu al regasirii copilariei prin puritate si bunatate, prin puterea de a crede in fortele binelui. Sentimente de care o data cu pierderea copilariei devenim incapabili, ca si cum nici nu am fi stiut vreodata de existenta lor, un fel de amnezie se asterne peste toate acele aptitudini proprii copilariei. Apropierea de natura si intelegerea ei sunt stari pe care o constiinta impura nu le poate avea.

Enorm de mult mi-au placut aceste doua scurte romane, in care nostalgia are si ea un rol dominant. O scriitura plina de farmec, amprenta a unui talent impresionant de a imprima cititorului sentimente nebanuite. Cu siguranta ma voi intoarce la opera acestui scriitor, ceva m-a facut sa ma atasez de scrierile sale inca din primele fraze. Capodopera sa este considerat romanul Desertul tatarilor, de la care, date fiind impresiile mele in urma lecturilor prezentate acum, am mari asteptari.

13 comentarii:

  1. tot n-am citit nimic de Buzatti, poate ma apuc de asta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o alegere buna. Desi nici Desertul tatarilor nu e are dimensiuni prea mari.Si a mai scris si povestiri.

      Ștergere
  2. Nici eu n-am citit nimic de Buzatti, l-am ocolit cu buna stiinta si nu-mi dau seama de ce...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai de ce? Poate va convinge articolul meu sa-i dati o sansa. :)

      Ștergere
  3. Am cartea, am citit-o doar de două ori. Totuşi, adevărata capodoperă a lui Buzzati este "Deşertul tătarilor", valoric peste cele două microromane. Italianul a scris şi povestiri incomparabile. "Şapte etaje " e uluitoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai voiam sa ma apuc sa caut pe internet un articol in ale carui comentarii era pomenita o povestire de Dino Buzatti. Tineam minte ca pe blogul tau citisem, desi nu eram foarte sigura. Asta era. Si, din fericire, tocmai am luat-o la pachet cu Desertul tatarilor si alte povestiri intr-o editie veche din seria Biblioteca pentru toti, la aproximativ 4 lei. Am sa citesc macar aceasta povestire cat de curand, desi nu obisnuiesc sa citesc la rand din acelasi autor, sa epuizez tot o singura data.

      Ștergere
  4. Mi-a placut aceasta recenzie, insa mi-a ridicat un usor indice suspiciune sa doresc sa verific daca Dino Buzatti scriitorul chiar aprecia asa de mult legatura omului cu natura, sau doar voia sa descrie cat de legati sunt oamenii de ea, chiar si daca nu doresc neaparat acest lucru, si daca aceasta respingere chiar reprezinta neaparat un semn de impuritate indezirabil, nerecomandabil, (din punctul de vedere al autorului), sau e descris asa oarecum reflectiv impartial si detasat, nu foarte emotional adica el insusi, chiar daca desigur asta nu inseamna ca nu poate starni emotii...nu stiu daca am stiut sa explic ce voiam sa zic...am sa verific sa vad daca pot sa-mi dau seama la mana a 2-a de pe Google, si am sa revin ...

    (Acest comentariu nu trebuie interpretat cum ca ar fi critic de respingere al recenziei tale, careia i-as fi gasit un nod in papura, ci dimpotriva, ca un compliment pt ca mi-a ridicat curiozitatea sa doresc sa imi conturez o impresie mai buna despre acest autor si stilul lui despre care desigur ca nu stiu nimica)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu care erau convingerile sale, mie asta mi-a transmis. Am evitat sa citesc pareri referitoare la tema si subiectul romanelor acestea, precum si critica profesionista, tocmai pentru ca am vrut sa vad ce inteleg eu, nu ce se considera ca transmite textul. Daca oi fi perceput eu altfel decat altii, nu-i nicio parere de rau. Doar o opera literara nu e vreo formula matematica, nu are o reteta precisa, lucreaza cu emotii, cu trairi, cu senzatii si acestea sunt atat de variate, incat fiecare percepe textul in felul sau.
      A inteles ca nu dezaprobi cele scrise de ine, stai linistit. Ma bucur daca am reusit sa starnesc ceva prin textul meu. Spor la cautari!

      Ștergere
    2. Scuze de greseli, m-ul meu nu prea functioneaza, lipseste uneori. :)

      Ștergere
    3. Revin ca sa povestesc ca efectiv nu am putut sa-mi dau seama ! Cred ca trebuie citite cartile ! Este destul de dificil sa itii poti da seama deoarece desi acest autor pare a fi chiar deosebit de apreciiat de critica literara, se pare ca majoritatea au scris numai platitudini lipsite de informatii esential utile despre el, doar incercand sa-l incadreze ba intr-un curent ba in altul, sau sa-l asemene ba cu un scriitor sau altul asa pe care-l cunosteau ei mai bine...ha ! zau, sincer cred ca este posibil ca literatura italiana sa nu fie chiar asa de cunoscuta prea mult dincolo de regiunea ei proprie, insa vad ca nici italienii nu se prea omoara sa o promoveze asa deosebit de mult, in nici un caz dincolo de cateva clisee sau platitudini gasibile si la altii...zau, am inceput sa-mi formulez impresia ca e posibil ca tu sa fi scris mai sus poate unul din cele mai profunde si complexe, chiar posibil interesante si clare texte de tip recenzie despre scrierile acestui autor !!

      (mai e o prefata destul de OK, probabil chiar credibila si reputabila, insa care mi s-a parut si asta incompleta, plus probabil numai partial corecta, care, in plus, mi s-a parut ca ocolea raspunsul sau oricum dadea unul ff incalcit, tocmai la intrebarea mea !...la una din editiile in lb engleza a romanului Stepa Tatarilor, scrisa de dl Tim Parks, scriitor de origine britanica, cunoscator al lb italiene si al unor parti din literatura italiana, si traducator si al catorva carti din aceasta, casatorit cu o doamna din italia, desi nici acesta nu poate evita tendinta de a incerca sa il asemene pe acest scriitor ba cu unul ba cu altul, cu care probabil nu are prea mult in comun...zau !)

      Ștergere
  5. Răspunsuri
    1. Cf diferite articole din wikipedia in mai multe limbi, scriitorul, artistul plastic, si jurnalistul Dino Buzzati care a scris povestile despre care vine vorba mai sus (al carui nume de familie se pare ca se scrie de obicei cu 2 z si 1 t) este, (desi din pacate a decedat acum vreo 40 de ani), de origine italiana din regiunea Belluno, care se gaseste la cca 100 km la nord de Venetia.

      Ștergere
    2. Dupa cum scrie pe site-ul acestei regiuni, una din industriile agricole locale traditiobnale e reprezentata de cltivarea si culegerea si preluxccrarea zmeurei, nu a capsunilor, http://www.bellunovirtuale.com/video.html

      Ștergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...