duminică, 9 septembrie 2012

Biblioteca mea... în sfarsit

De cand asteptam clipa aceasta.Am visat mult la ea si parea greu realizabila. Toate cartile mele pe rafturi, sa imi pot delecta privirea cu ele, sa pot trece cu privirea peste titluri, sa imi incarc sufletul cu o mare sete, privindu-le. Nu a fost usor, nici asamblarea, nici aranjarea nu au fost floare la ureche. Dar acum, e gata, dupa ore in sir de munca, imi pot privi cu o imensa satisfactie biblioteca. Nu am reusit sa le si numar, dat fiind faptul ca, in partea de jos le-am aranjat pe doua randuri ca sa incapa si nu stiu cate sunt in spate. Voi numara totisi ce se vede si sigur voi fi surprinsa. Estimez peste 250.  Problema e ca, daca mai cumpar nu voi avea unde sa le pun. Aici e deja plin.  Si mai vreau sa-mi aduc de la Bacau si restul cartilor. Poate mai facem in viitor o investitie si mai luam o etajera.

8 comentarii:

  1. Treaba asta cu numaratul cartilor din biblioteca imi aduce aminte de o sarcina pe care am primit-o in scoala generala:

    Profa ne-a pus sa numaram fiecare cate carti avem in biblioteca si stiu ca am avut motiv sa fiu mandru. Cartile apartineau desigur parintilor mei pe atunci.

    Totusi si acum am motiv de mandrie cu cartile mele adunate de-alungul timpului. Ale mele stau insa ingramadite cateva in sufragerie, la fel ca la tine pe doua randuri pe etajera, si majoritatea sta in mansarda prafuita. Oricum imaginea unei biblioteci personale este una deosebita.

    Faza tare este ca mandria noastra legata de cartile personale se va transforma in chinul copiiilor nostri care vor trebui sa le citeasca...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Până acum, cărţile mele stăteau în saci şi sacoşe. Dacă voiam ceva anume, era greu să găsesc. Probabil că mulţi dintre noi suferim de lipsa spaţiului, mai ales dacă avem şi astfel de pasiuni. Cât despre copii, să sperăm că vor avea plăcerea să citească. În vremurile acestea, cine ştie... Dar dacă stau să mă gândesc, copil fiind nu eram eu aşa pasionată. Contează mult să existe plăcerea, altfel lectura e un chin. Ei, până să le citească şi copiii, să citim noi, să le oferim un exemplu.

      Ștergere
  2. Zau, sper sa nu ma ia la goana sotul tau, dar eu am avut impulsul sa te imbratisez asa bucuros cand am citit acest articol, efectiv ca si cum ai fi o prietena, ba chiar iubita ff buna. Ma rog, eu am fetish cu cartile deci si cu bibliotecile. Nici nu as indrazni sa scriu la mine pe blog un articol despre cuvantul biblioteca, asa de tare imi bate inima cand il aud, (in toate sensurile lui). Dar ma bucur ca ai scris acest articol, ca poate am sa indraznesc si eu. Zau, daca ai sti ce sursa de inspiratie (nu neaparat literara) a fost blogul tau pt mine in acest an care a trecut, nu numai cu articolele tale de recenzie de carti, dar si cu articolele tale despre cautarea unei case, despre relatia cu membrii familiei in caz de doliu, despre relatia cu societatea privita dintr-un punct de vedere deosebit de sensibil, deci toate subiecte destul de emotionale pt mine, care m-au ajutat sa pun oarecum in cuvinte (in comentarii proportional de lungi) emotii ale mele care altfel, nedescrise, ar fi ramas amorfe si neexprimate. Cred ca blogul tau a avut putere aproape magica vindecatoare pt mine, si de aia voiam sa te imbratisez, cu bucurie si cu recunostinta, (chiar daca acest comentariu o suna cam patetic, efectiv din cauza ca eu nu o am cu exprimatul emotiilor in cuvinte + sotului tau o sa ii vina sa imi traga un sut pe undeva). Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur să aflu că am inspirat pe cineva.:)

      Ștergere
  3. Si poza?!?

    Intreb fiindca si eu am vreo 200 de carti de scos din saci si vroiam sa fur o idee.

    Sau o carte. Depinde.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poză n-am încă. Dar aşa, ca idee, cele ce formau colecţii le-am grupat, ca să se vadă frumos. În rest, pe raftul de sus le-am grupat pe edituri, iar mai jos e ceva mai pestriţ, căci nu se mai asortau. Jos de tot le-am pus pe cele vechi, de anticariat sau de la bunica mea. Acolo sunt puse pe două rânduri, în spate cele citite, dar nu numai. Nu am avut timp să le pun într-o ordine, cu logică. Doar cele din colecţii sunt mai ok puse, dar nici alea cum aş fi vrut eu, adică de la 1 la infinit. Nu-i bai, am timp. Am numărat ce se vede şi sunt deja 317. Cu cele din spate, trec sigur de 350. Şi mai vreau. Ştii că eu nu am Moromeţii? Caut şi nu găsesc decât volumul doi.

      Ștergere
  4. Bravo ţie, îmi plac oamenii care îşi îndeplinesc visele!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Măcar astea mai mărunte, dacă cele mai mari sunt sau par imposibile.:)

      Ștergere

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...