O cafeluta dulce, asa cum imi place mie, cateva raze de soare zbenguindu-se prin bucatarie ar trebui sa fie preludiul unei zile de sambata minunate. Mai ales ca, nu ma pot plange, dar vremea a tot tinut cu mine, care-mi plac caldurile si pana-n sfarsit de octombrie, pot spune ca am avut parte de zile cum nu speram. Si m-am bcurat de ele chiar daca sau poate tocmai pentru ca nu au avut dogoarea celor de peste vara. Si m-am plimbat mai mult ca niciodata, cu sau fara prea multi bani la purtator. Probabil ca intr-o plimbare se va concretiza si aceasta zi, dar, privind treburile ce ma asteapta, imi cam piere cheful. Si, in plus, speram sa nu fim singure si azi, dar uite ca suntem, de nevoie.
E drept ca am o companie ce nu ma lasa sa ma plicrtisesc, dar... e sambata totusi, mi-ar fi placut ca ziua sa decurga diferit de celelalte.Nu stku pe unde sa-mi indrept pasii astazi, sa colorez putin ziua, sa....nu stiu. Probabil ca nu va iesi din tipare, dar sper macar sa fie o zi multumitoare. Pentru mine, nu-mi doresc ceva in mod deosebirt. Dar ar fi cate ceva pentru frumosii mei, numai ca nu le pot oferi.
Undeva in depattare, prin tot vacarmul strazii, rasuna surd un clopot. Am inteles ca si azi e sarbatoare. Si, daca tot am tableta in posesie, poate scriu mai tarziu o recenzie mai ampla a ultimei carti citite. Sper sa am si chef de asta, caci nu ma pot rezuma la doua-trei fraze. Om vedea. Acum citesc volumul de povestiri Urcan batranul, de Pavel Dan- superb, lumea satului ardelean in prima parte a secolului trecut, un limbaj placut, dulce, istorioare interesante, cu un aer aparte, poate usor trist pe alocuri, dar deosebit. Voi mai scrie despre ele dupa ce termin volumul, caci merita redescoperita opera acestui scriitor, prematur plecat intre cei drepti.
Pana una-alta, sa-mi fac curaj pentru activitatile administrative, aceleasi ca intotdeauna, aceeasi rutina a treburilor casnice, care nu-mi fac cu ochiul deloc, dar trebuie sa ma ocup si de ele, sa-mi iau de-o grija, ca sa aiba unde se aduna iar si iar si iar. Bine ca suntem sanatosi, macar asa, altfel le putem duce pe toate. Cateofdata imi vine sa arunc ce prind in mana, sa nu mai vad atatea si atatea adunate. Ca ma obosesc psihic.
Cumva insa, voi impodobi eu sfarsitul de saptamana. Poate nici nu vom fi singure pana seara si, atunci, alta culoare va capata ziua.
P.S. Uitam: La multi ani, surioara!Sa te bucuri de frumoasa varsta pe care o ai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu