Premiul literar Augustin Fratila- romanul anului 2012

Iata ca si in acest an va fi acordat Premiul literar Augustin Fratila, un premiu consistent de 10.000 euro oferit de compania Philip Morris Trading, pentru acel roman care, in urma evaluarilor din cadrul competitiei, va fi desemnat romanul anului 2012. Pentru ca in acest concurs pot participa romane aparute in cursul anului trecut. Detalii despre inscriere, criterii de selectie si altele de ordin tehnic va invit sa le cititi in articolul de pe blogul Allcafe

Eu de acolo am prins informatia din zbor si mi-am zis ca nu are rost sa repet, ci sa va trimit direct la sursa. Sunt foarte curioasa ce romane vor fi inscrise in concurs, care vor fi cele 5 finaliste si, evident, care din ele va fi castigatorul.

De dimineata

Cana de cafea, norii ce acopera cerul, tigara ce fumega intre degete...asa a inceput ziua de sambata. Dupa o noapte cam scurta, in care nici dupa incheierea activitatilor obisnuite nu ma lua somnul. Dimineata se apropia, stiam ca va trebui sa ma trezesc devreme si somnul meu se incapatana sa nu apara. Dar acum sunt in forma, ma pregatesc de plecare si atmosfera aceasta lipsita de soare e ceea ce ma cam indispune. Mergem la parastas de 1 an de zile pentru socrul meu si de aceea suntem in priza. Dar pana una-alta, nu ma pot lipsi de ritualurile mele matinale. Ma astept sa ploua si asta imi cam da planurile peste cap, caci nu ma incanta perspectiva de a petrece cateva ore in casa.

A trai pentru a-ti povesti viata

Gabriel Garcia Marquez- A trai pentru a-ti povesti viata (Vivir para contarla)
Editura RAO 2007
Traducere de Tudora Sandru Mehedinti

Daca in ultimele saptamani nu am mai publicat nicio recenzie, a fost pentru ca am fost prinsa in lectura acestei carti si nu am mai citit nimic altceva. Mi-a luat surprinzator de mult sa o termin, din vina mea, nicidecum dintr-a cartii. Este o carte ce nu mai are nevoie de recomandari, nici de argumente pentru a-i indemna pe altii sa o citeasca. Daca ati citit macar o carte de-a lui Marquez, cu siguranta si aceasta se afla printre cele pe care va doriti sa le cititi. Inca din titlu se prefigureaza ceva patrunzator, ceva care se va insinua in sufletul cititorului aproape fara sa bage de seama.

Stiam ca voi citi o carte de memorii, acoperind copilaria si tineretea marelui scriitor columbian, dar adesea am uitat cu desavarsire ca e o astfel de carte. Am calatorit cu gandul in Columbia cea din urma cu cateva zeci de ani si vocea calda a unui prieten mi-a insotit pasii timizi. Cel ce evoca anii de demult ai vietii sale nu este un batran chinuit de regrete, apasat de povara anilor, ci un om fara varsta, cu sufletul de o tinerete debordanta, ce nu pare constient de inaltimea la care se afla. Simplitatea sa este evidenta in fiecare fraza, creand o apropiere palpabila de cel care citeste randurile sale. Nu mi l-am putut inchipui scriind, ci doar povestind cu o voce molcoma, nedefinita, undeva deasupra capului meu.

Ca-n filme cu prosti

Azi imi vine ideea creata sa pun firul de net in laptop, care n-a mai vazut net la fir de vreo 4 ani. M-am descurcat eu sa fac sa functioneze conexiunea, mail, facebook, alte site-uri au mers. Dar google si blogul, nexam. Bine, si la facebook imi cerea sa updatez browserul, dar  macar functiona si asa. Ca sa isi bata joc de nervii mei. Pregatisem recenzia in word, numai sa dau Ctrl V lipsea. Gasesc eu o varianta pana la urma. Nu ma pricep la update-uri si altele asemenea, cert e ca nu am putut trece la browserul nou pentru ca ii lipseau altele si trebuia sa urmez o serie de instructiuni. Iar eu nici macar nu-mi aminteam ce windows am. Asa ca l-am inchis inainte sa ma ambalez prea tare, ca sa ma pastrez in limitele de a putea rade de situatie.

Jocuri ale imaginatiei

Imi plac calatoriile, nu doar locurile in care poposesc, ci si drumul in sine. In viteza masinii se perinda sate, apropiate sau indepartate. Oameni, case, gradini, ogoare, animale. Noaptea, luminile din departare spun povesti. Ca si fiecare om si fiecare casa pe timp de zi, cand ii pot vedea. Secundele acelea sunt suficiente pentru ca mintea mea sa dea nastere unei scurte povesti despre fiecare lucru ce imi atrage atentia. De obicei, oameni simpli, case modeste sunt cele ce ma inspira cel mai mult. Daca trec noaptea pe un camp si undeva departe se vad luminile unui sat, mi-i inchipui pe oamenii de acolo, in casele lor, cu grijile si gandurile lor, cu vietile lor.

Nimicuri in cateva randuri

Am inspirat pana ce am adormit parfumul teilor de sub balcon.  Tarziu, la jumatatea noptii, am lasat cele cateva pagini din carte pentru astazi. Aerul pare putin cam trist, dar nu e chiar neplacut. Ploile de vara nu ma opresc, ba chiar imi ofera senzatii tari daca ma surprind afara. Asa ca ziua nu-i nici buna, dar nici rea. E o banala zi de marti. Deocamdata atat.

Prin balconul deschis patrunde iar aroma de tei. Imi place atat de mult, curata aerul de orice altceva.

Placerea si bogatia lecturii

Privind in urma pe acest blog, indiferent de genul articolelor, observ anumite schimbari in stilul meu. Pe altele nu le vad in cadrul articolelor, dar le simt. In ceea ce priveste articolele ce trateaza tot felul de fapte diverse, mi-am iesit din mana, sau poate doar nu simt atat de mult nevoia sa vorbesc despre ele, ca la inceput. Dar in privinta cartilor simt ca am progresat. Desi departe de a face cele mai pertinente analize, altfel imi notam impresiile referitoare la o carte acum doi ani si in alt fel o fac acum. E adevarat ca si registrul cartilor s-a schimbat in tot acest timp, cu toate ca nu as putea defini un anume specific, insa ceea ce pot spune cu mana pe inima e ca acesti ultimi ani in care am citit poate mai mult decat in restul vietii mele, mi-au folosit din plin, m-au imbogatit pe interior, mi-au conturat anumite detalii ale fiintei.