vineri, 14 iunie 2013

A trai pentru a-ti povesti viata

Gabriel Garcia Marquez- A trai pentru a-ti povesti viata (Vivir para contarla)
Editura RAO 2007
Traducere de Tudora Sandru Mehedinti

Daca in ultimele saptamani nu am mai publicat nicio recenzie, a fost pentru ca am fost prinsa in lectura acestei carti si nu am mai citit nimic altceva. Mi-a luat surprinzator de mult sa o termin, din vina mea, nicidecum dintr-a cartii. Este o carte ce nu mai are nevoie de recomandari, nici de argumente pentru a-i indemna pe altii sa o citeasca. Daca ati citit macar o carte de-a lui Marquez, cu siguranta si aceasta se afla printre cele pe care va doriti sa le cititi. Inca din titlu se prefigureaza ceva patrunzator, ceva care se va insinua in sufletul cititorului aproape fara sa bage de seama.

Stiam ca voi citi o carte de memorii, acoperind copilaria si tineretea marelui scriitor columbian, dar adesea am uitat cu desavarsire ca e o astfel de carte. Am calatorit cu gandul in Columbia cea din urma cu cateva zeci de ani si vocea calda a unui prieten mi-a insotit pasii timizi. Cel ce evoca anii de demult ai vietii sale nu este un batran chinuit de regrete, apasat de povara anilor, ci un om fara varsta, cu sufletul de o tinerete debordanta, ce nu pare constient de inaltimea la care se afla. Simplitatea sa este evidenta in fiecare fraza, creand o apropiere palpabila de cel care citeste randurile sale. Nu mi l-am putut inchipui scriind, ci doar povestind cu o voce molcoma, nedefinita, undeva deasupra capului meu.






Poate ca trebuia sa fi citit aceasta carte dupa ce voi fi parcurs deja opera sa fictionala, dar nu regret ca s-a intamplat altfel, alegand sa ma cufund intr-o astfel de lectura dupa doar trei dintre cartile lui Marquez. Astfel ca acum nu am cautat izvoarele fictiunii in realitate, ci la momentul potrivit, voi cauta urmele realitatii in povestirile si in romanele pe care urmeaza sa le citesc. Trebuie sa spun ca mi-a oferit de asemenea o bogata sursa de inspiratie pentru viitoare lecturi. Carti de referinta, ce au ajutat la formarea sa, ori carti ce pur si simplu i-au placut. Astfel am descoperit Cararea pierduta a lui Alan Fournier, desi in carte apare cu traducerea mot-a-mot a titlului si nu cu titlul sub care se gaseste cartea in limba noastra. Dar in acest sens n-o sa va mai dau exemple, ca sa va las pe voi sa le cautati. Voi aminti doar de Andre Gide, al carui roman Falsificatorii de bani era foarte apreciat in tineretea lui Marquez. M-au fascinat insa mereu recomandarile de lectura venite din partea scriitorilor, atunci cand am avut prilejul de a le descoperi in vreo carte sau in vreun articol.



Pomeneam mai sus de carti ce au contribuit la formarea lui G. G. Marquez ca scriitor, dar cred ca am gresit spunand asta, pentru ca impresia mea este ca el asa s-a nascut si talentul sau nu a avut nevoie de slefuiri profunde, in pofida modestiei sale. O convingere mai completa voi avea citind cartile sale, astfel ca senzatia mea este ca inca nu am terminat de citit cartea si nu o voi termina pana ce nu voi citi tot ce a scris el. Sau poate nici atunci. Din fericire am la indemana un volum ce contine primele sale povestiri si m-am stapanit cu greu sa nu le citesc pe masura ce gaseam referiri la ele in cartea de fata. De aceea cred ca e o carte ce nu se termina o data cu ultima pagina, ci una care nu doar ca persista in minte, ci si continua sa creasca in timp, purtandu-te spre tainele scriitorului, spre trairile sale interioare.



Am fost fascinata nu atat de faptele in sine cat de felul in care sunt povestite. Vocea autorului a persistat de-a lungul paginilor atat de vie, ca si cum atunci si acolo ar fi fost spuse toate acele cuvinte. Si pentru ca viata unui om este indisolubil legata de istoria locurilor in care traieste, am cunoscut prin intermediul acestor memorii inedite franturi din istoria Columbiei, precum si imagini din acele tinuturi indepartate, pe care mi-ar place nespus de mult sa le vad aievea. Descrierile nu sunt nicidecum lungi si nici precise, ci sunt dozate cantitativ si calitativ atat cat sa iti starneasca interesul, iar in cazul meu, mai mult decat interesul, pentru ca mi-a lasat impresia unor peisaje fabuloase, neobisnuite pentru una ca mine, care nu am vazut prea mult din lumea aceasta mare, incarcate de o vraja proprie locurilor acelea.



Sa mai adaug ceva? Pe de o parte, as mai spune multe, pe de alta parte, simt ca uneori orice amanunt e de prisos. Este una din cartile despre care poti vorbi la nesfarsit fara sa simti ca ai facut-o suficient de bine si de mult, dar pe care o pti caracteriza si in putine cuvinte, poate mai concludente decat un intreg discurs- o carte de capatai, o carte ce te cheama la recitiri succesive, o carte vie, eterna.

5 comentarii:

  1. Cartea asta as citi-o in fiecare an.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desi sunt atatea carti de citit, cel putin eu am in plan multe, multe si foarte bune, aceasta este una din putinele pe care mi-as face timp sa le recitesc, oricat de lunga ar fi lista de asteptare a celorlalte. Inca una despre care gandesc la fel este Raport catre El Greco.

      Ștergere
  2. M-ai convins, voi citi si eu cartea. Sper insa sa ma tin de cuvant deoarece am mai spus asta dupa fiecare recenzie scrisa de tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe aceasta m-as bucura sa o citesti. Stiu ce vrei sa spui, asa mi se intampla si mie, citesc recenzii ale multor carti interesante si evident, nu apuc sa le citesc pe toate. (Dar mai e timp.) Insa dintre tot ce am citit eu pana acum, daca ar fi sa aleg doar cateva pe care sa le recomand ca lecturi obligatorii intr-o viata, aceasta ar fi una din ele.

      Ștergere
  3. Ah, STIAM eu ca ar fi trebuit sa cumpar aceasta carte ! Stiu ca am stat cu ea in mana, si i-am dat tarcoale de vreo 2 ori in mod serios, si chiar am stat sa deliberez ff profund inclinat sa o cumpar...zau, daca eu ajung la nivelul asta adesea nu mai e cale de intoarcere, fie ca voi citi sau nu ulterior acea carte ! Zau, pana al urma nu stiu exact de ce nu am cumparat-o, efectiv cred ca nu mi-a placut probabil ceva citit pe coperta din spate, un fragment de recenzie a altcuiva, nu stiu cine...ce MULT conteaza cine face recenzia cartii ! Zau, daca stiam atunci despre preferintele lui pt Le Grand Meaulnes si Andre Gide, pai atunci cumparam cartea fara nici o ezitare ! Si stiu ca am si deschis cartea, insa nu cred ca ca am dat peste acele fragmente, si pur si simplu mi s-a parut asa atunci o biografie desigur buna, insa oarecare, care cerea sa fie scrisa oricum, si care desiigur ca ar fi fost scrisa deosebit de constiincios de acest scriitor, insa nu gasisem exact acea "greuutate" care sa incline balanta pt ca eu sa fiu tentat de a achizitona biografia lui...mai ales ca zau, nu prea aveam chef de istorii latino-americane la vreme aia...nici acum nu prea am chef de ele, dar totusi as fi cumparat cartea si as fi pastarat-o pt mai tarziu, cand as fi avut chef, probabil dupa ce treceam de 48 de ani, cine stie, (cam asa anticipez eu sa evolueze pe viitor interesele mele literare, ca o iau si eu asa pe diverse culturi, si desigur ca pe unele le revizitez la anumite momente, plus am si pauze asa destul de lungi, ca doar nu ma simt obligat sa le vizitez totusi pe toate, eu neavand un job de nivel dl John Kerry, ministru de externe SUA, ci doar de sef de stat de gradul 2, treapta 38, sau ceva de genul asta, si astfel re-vizitarea mea a literaturii din America de Sud e planificata destul de mult in viitor, nu chiar acuma ! Ha ! Ha ! Glumesc desigur !)

    RăspundețiȘtergere

ATELIER SMARTKID GRATUIT PENTRU PĂRINȚI ȘI COPII

Adu-ți copilul la atelierul de lectură pentru copiii smARTkid, cu tema prietenia, iar noi, părinții, vom discuta despre relațiile de am...