Devino ceea ce ești! , de Alan Watts

„Există mii și mii de oameni care scormonesc prin cărți, participă la prelegeri ale unor învățători faimoși sau vizitează diferite grupuri religioase cu speranța zadarnică că într-o zi vor da peste explicarea misterelor vieții: o spusă, o idee, ceva care să conțină răspunsul la misterul infinit. Unii continuă această căutare până mor, alții își imaginează că au găsit ceea ce își doresc într-una sau alta dintre ideologii, în timp ce doar puțini reușesc să treacă dincolo de ideile despre Adevăr și să ajungă la Adevărul însuși.” (pag. 75-76)

Sub acest titlu nu se ascund articole de dezvoltare personală și nici vreo rețetă miraculoasă a fericirii sau a armoniei. Viziunea lui Alan Watts despre lume și viață pare mai amplă decât cea oferită de o religie anume, căci analizează lucrurile comparativ. Nu oferă o soluție, nici răspunsuri concise la întrebări existențiale, ci mai degrabă te provoacă să îți pui întrebări în vreme ce sugerează că nu există răspunsuri. 

Puteți citi cronica în întregime pe Bookhub

Dacă nici Marquez ...

Două săptămâni s-au scurs fără să scriu pe blog. Nu mi-am dat seama când au trecut,  unde s-au prelins, către zări de neatins cu privirea. Amestec fericirea și tristețea după o rețetă veche. Ploaia spală caldarâmul, frigul pătrunde în încăpere prin fereastra deschisă. Am început mai multe cărți în ultima vreme.  Niciuna nu a reușit să mă țină între paginile sale. Poate e ceva firesc, or mai fi și astfel de momente.  Stăteam aseară în fața rafturilor,  scrutând titlurile pe care le știu deja, deși adesea am senzația că mă aflu într-o librărie. A trebuit să merg să mă ocup de altceva, fără să fi ales vreo carte. Mai târziu,  privirea mi-a ajuns la un alt corp al bibliotecii,  acolo unde, pe un raft, pe primul rând, tronează toate cărțile lui Marquez. Unele voluminoase, altele subțirele. Și,  deodată,  mi-am spus - "Dacă nici Marquez nu mă scoate din blocajul ăsta..."

"Douăsprezece povestiri călătoare" - am reușit să citesc prologul, în care am regăsit vocea unui vechi prieten. Poate că voi reuși să parcurg volumul, alungând norii cenușii din preajma mea. Deja simt atmosfera familiară și plăcută a scrierilor sale. Cine știe? Sau, dacă vreau să fiu în ton cu vremea,  poate ar trebui să-l caut pe Bacovia.

Cu gândul pe malul mării

Sunt aproape trei săptămâni de când am revenit din vacanța târzie, de pe malul mării.  Gândul îmi e și acum acolo, la întinderea de apă ce oferă aparența infinitului. Într-o zi,  în iarna ce va veni, voi lua "Pânza de păianjen" și voi încerca să mă întorc acolo unde fericirea nu are nevoie decât de ochi deschiși asupra minunii, nu-i trebuie nici chip, nici oameni, nici obiecte.

Miroase a toamnă,  a suflet zgribulit și eu încerc să păstrez o fărâmă de vară care să-mi țină de cald. Nu pot face timpul să încremenească. Dar îl pot păstra în sufletul meu. Privesc această fotografie,  privesc în sertarul cu amintiri și pentru o clipă îmi găsesc liniștea.  

De pe Valea Motrului: povești cu boieri, panduri și mirese codane, de Sarmiza Cretzianu

Volumul acesta de povestiri emană parfumul unei epoci demult apuse și care pare bizară și îndepărtată pentru cititorul de azi,  dar nu mai puțin fascinantă. Lumea boierilor se trezește la viață în ferestrele oarbe ale conacelor părăsite de pe Valea Motrului, atâtea câte au mai rămas în picioare, înfruntând vremurile și indiferența.  Apărută la sfârșitul anilor '40,  cartea își propune să imortalizeze această lume deja uitată, chiar și atunci. Ruinele, bisericile ce au supraviețuit și poveștile bătrânilor sunt singurele care mai amintesc de trăsurile lustruite și de cămările pline, de sumedenia de slugi ce forfotea în curte și prin cuhnii, pregătind ospețe îmbelșugate, de boierii și cucoanele lor gătite după moda de la Viena sau de fetele lor cu privirea mereu în pământ și inimile cedate unor flăcăi cu mustăcioara răsucită.

Ofertă specială de la Diverta

Cu entuziasm te anunțăm de apariția unui nou bestseller marca Fifty Shades of Grey – Grey, povestea trăită de Anastasia și Christian din perspectiva personajului masculin!

Poți comanda cartea de aici: http://bit.ly/1NGTTd2

Cu peste 125 de milioane de copii vândute de la apariția primului volum, și o ecranizare, deși controversată, cu vânzări de peste 500 de milioane de dolari, autoarea E.L. James a hotărât să satisfacă una dintre cele mai mari dorințe ale fanilor seriei – reluarea poveștii de dragoste a celor doi din perspectiva lui Christian.

Cu un stil mai întunecat și mult mai serios, adaptat la personalitatea miliardarului, Grey a fost vândut în peste 1 milion de exemplare în prima săptămână de lansare a volumului în limba engleză, iar la sfârșitul lunii va fi disponibil și în limba română!
Vrei să fii primul care citește noua carte a seriei? Precomandă Grey de la Diverta și primești 15% reducere și transport gratuit! Volumul îți va fi livrat pe 30 septembrie!

Precomandă cartea aici:http://bit.ly/1NGTTd2

Exorcizat, de Radu Găvan

„Când aveam treizeci de ani nu îmi închipuiam că așa o să fie, acum m-am obișnuit.  Crezi că ai timp, da’ nu-i așa. Ai pe dracu’! Nici nu știi când ajungi ca moșii ăia de care râzi când ești tânăr. Te uiți într-o zi în oglindă și nu-ți vine să crezi. Doar ochii mai sunt ai tăi, restul s-a pierdut.” (pag. 215)

Romanul acesta a reprezentat o surpriză plăcută, de fapt, o reală provocare. L-am considerat de la bun început a nu fi genul meu și, ușor-uşor, am simțit cum mi se spulberă prejudecățile. Nu că aș fi atât de pudică încât să nu suport să văd scrise pe hârtie cuvinte de o anumită factură, doar că, de obicei, evit literatura prezentului „în carne și oase” dintr-o senzație de saturație față de ceea ce văd oricum zi de zi pe stradă, în oraș etc. „Exorcizat” are darul de a-ți servi pe tavă realitatea înconjurătoare, așa dură, vulgară și mizerabilă cum e ea. O face folosind cuvinte ce pot zgâria urechile fine, încorporând adevăruri pe care le recunoști, dar pe care n-ai îndrăznit, poate, să le formulezi, căci nu ai fi putut recurge la cuvinte cizelate, spălate de ipocrizie.

Continuarea cronicii,  pe Bookhub. 

O vacanță târzie

În prima zi a lui septembrie,  o idee trăznită pentru unii ca noi (normală pentru cei ce nu duc grija zilei de azi sau de mâine) ne-a venit pe nepusă masă - să mergem 3 zile la mare. A urmat o zi de căutări febrile și telefoane pe bandă rulantă,  date de mine,  care am un trac inexplicabil când vine vorba de așa ceva. În cele din urmă am reușit să găsesc ceva bun la bani puțini,  iar cele 3 zile au devenit 4. Pe 3 septembrie,  după două ceasuri de somn, am pornit spre mare. Vremea a fost minunată,  nesperat de caldă pentru această perioadă a anului. Dintotdeauna avusesem rezerve în privința vacanțelor la mare în septembrie, dar anul acesta s-a nimerit să fie ca în toiul verii  mai mult, am putut face plajă de dimineață până seara, cu o pauză pentru masa de prânz,  ceea ce n-aș fi putut în iulie.