luni, 15 octombrie 2012
Nu e bine să ai totul
Bucuria de a-ti dori ceva are farmecul ei. Pe care il constientizezi cu adevarat doar in clipa in care nu mai ai ce sa-ti doresti. Bine, asa ceva e mai greu sa se intample la modul general, dar, cand liniile mari ale dorintei le inlaturi, din resemnare sau simpla intelegere a faptului ca nu se poate, momentan, si ramai in sferele marunte, arondate anumitor domenii si constati ca nu ai ce sa-ti doresti din ele, intervine angoasa. Si iti dai seama ca ti-ai fi dorit sa mai ramana macar o dorinta, sa ai pentru ce lupta, spre ce sa-ti canalizezi resursele interioare. Parca simti un gust fad, poate al plictiselii sau al inexistentei dorintei. Or se mai poate spune lipsa de chef. Deci, nu trebuie sa obtinem tot, avem nevoie de o portita care sa ne ramana deschisa, si, cand si aceasta se apropie de cucerire, sa ne construim din timp un alt ideal pe care sa-l urmam.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte frumos articolul. Asa ziceam si eu, ca e bine sa nu ai totul "de-a gata", de exemplu o casa "la cheie", cu toate dotarile. Ca e mai placut sa te bucuri in fiecare an de cate o realizare.
RăspundețiȘtergereCred că ţi-ai dat seama că revelaţia nu mi-a venit de la ceva atât de colosal cum e exemplul tău, dar dacă mă gândesc bine, mi-ar place mult să construim o casă, decât să luăm una de-a gata. Ipotetic vorbind, că altfel, nu e prea aproape momentul. Dar mă trezesc şi acum proiectandu-mi casa, în limite rezonabile, nu mai desenez vreun palat ca în copilărie. Mă ajută şi anul de liceu petrecut într-o clasă cu profil arhitectură. Mi-ai dat o idee. Iar.:))
Ștergere