marți, 25 decembrie 2012

De vorbă cu Moş Crăciun

Chiar daca l-a intalnit si anul trecut pe Mos Craciun, Alexandra era totusi prea mica pentru a intelege pe deplin.  Dar anul acesta a fost cu totul altceva. Am mers la serbarea de la biserica si, desi am ajuns pe la jumatate, nu avea deloc stare, nu avea ea rabdare, vazuse si un calut de leganat si voia pe el, ma temeam ca iesirea va fi una ratata. Pana ce a inceput colindul cu Mos Craciun si a s-a starnit forfota. Impreuna cu o fetita au ajuns in fata si a putut vedea cum vine Mosul si se opreste inaintea lor. Statea fermecata, nu mai zicea nici pas. Cu antenele ciulite in directia lui, privea si nu-mi venea sa cred. Apoi Mosul s-a dus langa brad sa imparta cadouri. In inghesuiala de acolo, ma straduiam sa raman langa ea, ceea ce nu era usor, toti voiau sa ajunga la Mos Craciun. Dar s-a dat intaietate copiilor mici, cei mai marisori de 8-9 ani le-au facut loc, ba chiar  s-au aratatbinevoitori sa ii siindrume si in scurt timp, motata iesea triumfatoare din multime cu o sacosa cat jumatate din ea pe care abia o tinea. Foarte entuziasmata si incantata de cele primite, dulciuri si o carticica, arata altor copii si le spunea ca sunt de la Mos Craciun. A insistat chiar sa duca ea sacosa o vreme si pe drum a mancat din cele primite. Foarte frumos gestul, atatea pungi cu dulciuri ce au afus bucurie in sufletele copilasilor  care mai avuti  care mai putin avuti. Mi-a placut. Si Alexandra a fost foarte impresionata, studia peretii bisericii , imi tot explica.


Apoi acasa s-a purtat exemplar cand a venit Mosul, nici nu s-a temut  nici nu a plans, nu a tipat la el, nici nu l-a tras de barba. A fost si cuminte si fara teama, a vorbit, a raspuns la intrebarile Mosului, i-a si cantat. Si a fost foarte incantata de cadouri. Ceea ce m-a bucurat, a primit chestii pe care nu le luam de obicei, jucarii nu prea scumpe, dar se pare interesante, inclusiv o muzicuta si  nu in ultimul rand puzzle-uri si carti cu abtibilduri  care au fost primele de care s-a apucat. Am simtit bucuria pe care o simteam copil fiind cand primeam jucarii inedite neasteptte, caci nu primeam ce scriam in scrisoare si cred ca era mai bine asa. Era surpriza, bucuria a ceva la care nu ma gandisem. A preluat si cadourile pentru noi, pe care apoi ni le-a impartit fara sa greseasca, are aceeasi memorie vizuala ca maica-sa, caci ma indoiesc ca poate citi deja numele.

A fost o seara magica, incantatoare, asa cum am dorit, in simplitatea ei. Acum respir parfumul bradului si rememorez, ma bucur si ascult colinde in surdina.


Un Craciun linistit va doresc si voua!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...