miercuri, 5 decembrie 2012

Libertate, frustrări şi.... Kafka

V-ati gandit vreodata cat de pretios este mersul liber, de unul singur, fara nimic atarnat, fara sa trebuiasca sa tii sau sa tragi ceva dupa tine, fara sa fie nevoie sa supraveghezi ceva pe langa tine, sa mergi cat de repede sau de incet ai chef, mersul pe care de altfel il practica majoritatea oamenilor  intregi, obisnuiti. E frustrant sa poti si sa nu poti in acelasi timp. Caci acei care nu pot sa se deplaseze au invatat sa traiasca asa. Dar ceilalti care pot face asta, sa mearga liberi, nu au motve sa se gandeasca la acest mers ca la ceva important.  E atat de firesc incat  nu il trateaza ca pe un privilegiu Cand esti full time mom, libertatea in miscare devine lux, daca nu ai ajutoare care sa te suplineasca din cand in cand. Esti un fel de sclav al propriului copil, un fel de prelungire a sa ori poti considera copilul o prelungire a propriului tau corp. Cum iti suna mai bine. De fapt, voiam sa ajung la faptul ca notiunea de libertate nu este doar relativa, ci si aparenta. Subjugati suntem nu doar de copii, ci de multe alte "entitati". Ne numim liberi, dar in realitate suntem constransi din multe parti sa facem o gramada de lucruri,dar convinsi fiind de libertatea noastra. Pana si foamea ne impiedica sa fim liberi cu adevarat.

Astfel de preocupari pentru ideea de libertate, mult mai elaborate si mai pline de substanta am regasit in Raport catre El Greco. Iar acum, citind Procesul lui Kafka, o alta metafora interesanta am dibuit. Trebuie sa marturisesc ca aseara eram in dilema daca sa continui sau nu cartea, pentru ca mi se parea plicticoasa, dar azi am ajuns la pagina 170 (record) si am alungat din minte ce citisem despre ea ca impresii de cititori pentru a desprinde propria viziune.  Ei, in acesta carte, personajul principal este arestat, dar nimic nu se schimba in ceea ce priveste libertatea de miscare, traiul obisnuit, locuieste in aceladi loc, merge la slujba, la o bere etc. Si eu am inteles aceasta situatie  ca o metafora a vietii noastre aparent libere, caci practic avem libertate sau asa ni se pare, dar in esenta suntem prizonieri ai cuiva sau ai unui lucru, ai unei stari, ai unui fenomen, ori ai altor factori.

6 comentarii:

  1. O mica istorioara adevarata (e o insemnare veche -o fila rupta dintr-un jurnal de-al meu - intentionam sa o postez pe propriul meu blog si sa arunc hartia):

    Aveau o casuta la tara. Acolo au mers sa se relaxeze la sfarsit de saptamana: mama si cei doi fii. Numai ca, ghinion: o pana de curent le-a ,,stricat" duminica ...si distractia. Fara televizor, fara calculator, o tragedie!
    In bagajul mamei se aflau trei carti. S-au retras in umbra livezii, fiecare cu o carte in mana. Mama si fiul cel mare, mai norocosi, citeau un roman politist. Fiul cel mic, plictisit, bombanea de zor: Mi-ati lasat mie cartea cea mai proasta!...Hai sa facem schimb!...Ma calca pe nervi ,,porcaria" asta de carte!...
    De la jumatatea cartii in sus... s-a facut liniste. Seara, cand abia se mai putea citi in racoarea livezii, fiul cel mic a terminat cartea.
    - Fenomenala carte!...Mai vreau sa citesc Kafka!

    Ar trebui o ,,morala" sau o ,,poanta" la aceasta insemnare a mea. Nu am asa ceva, as putea spune doar ca:
    1 - fiul cel mic avea 18 ani
    2 - cartea citita: ,,Procesul"
    3 - a fost prima lui carte citita !!!...Si de atunci nu s-a mai oprit...
    Iata ce face un scriitor mare cu sufletul unui om!

    Spor la scris si in toate!

    V-am urat ,,La multi ani!" - ce-i drept, cu intarziere, dar si cu scuzele de rigoare - la ,,Comentariile'" din 30 noiembrie.
    O zi buna va doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte interesantă istorioara! Şi e de admirat băiatul care şi-a început odiseea în ale lecturii cu o carte atât de dificilă, plină de semnificaţii. De regulă, se începe cu unele mult mai facile, mai atrăgătoare ca epic. Mă gândeam că tot aşa am perceput şi eu la început cartea aceasta şi deja am terminat-o, după doar 48 de ore în care nu am citit non-stop că nu se poate, dar am stat mai mult cu cartea în mână decât de obicei, mi-am făcut mai mult timp numai ca să o termin, să aflu mai mult. Dar gata, că văd că încep deja să îi fac recenzia. :)

      Ștergere
  2. Am citit "Procesul" acum cativa ani si mi-a placut tocmai ideea asta, a prizonieratului in propria-ti existenta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă chinuise ideea asta, dar nu într-o formă atât de elaborată şi habar nu aveam că ea se regăseşte în cartea asta, ori în alta.

      Ștergere
  3. Multa sanatate si fericire in casa sa va aduca Mos Nicolae!

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...