luni, 25 februarie 2013

Incepe prost, dar poate se termina cu bine

Sunt obosita. Un mod nu tocmai optim pentru a incepe o noua saptamana. Nu e din cauza ca este luni. Am o incarcatura psihica negativa, o simt si trebuie sa ma mobilizez sa o alung, sa o dizolv, sa o transform. Desi nu sunt genul de mama care intra in panica atunci cand se imbolnaveste copilul, totusi, totul se invarte in jurul micii bolnavioare, atat ziua, dar mai ales noaptea. Inca este destul de bolnavicioasa, in sensul ca la 6-8 saptamani, de toamna pana primavara, avem cate un episod cu gatul. Ma gandesc ce-ar fi fost daca intra in colectivitate? Cu toate ca am incercat sa o calesc oarecum, nu am tinut-o sub un clopot de sticla, asa cum au facut prietene de-ale mele, de raceli ocazionale nu am scapat. Si daca stau sa ma gandesc, nici fetitele prietenelor mele nu au fost ocolite mai mult ca noi, in pofida unei atitudini mai protectoare.


Oricum, dupa doua zile de chinuiala, toti trei suntem epuizati. Nu constat ameliorari importante, poate doar an stopat manifestarile febrile. Da, si eu eram prietena racelilor cat am fost mica. Vai de fundul meu, cate injectii a inghitit! Noptile si diminetile petrecute pe la camera de garda a spitalului pentru injectiile ce le faceam la 6 ore, inca sunt vii in minte si nu mi le amintesc cu placere.

E clar ca nici azi nu iesim din casa. Deja ea a inceput sa intrebe unde mergem, ca noi de obicei nu stam locului, trebuie sa mergem undeva, de preferat intotdeauna altuundeva. Dar ce pot face? Nu e vremea asa buna incat sa ne permitem sa iesim cu simptomele astea, caci s-ar putea agrava. Ei, eu am ce face stand in casa, dar parca imi tihneste ceva? Acompaniata de tusea ei, plus maraieli, mataieli, nu-mi mai trebuie nimic, nu-mi mai arde de nimic.  Asteptam sa rasara soarele si pe la noi.

Pana atunci, trebuie sa avansez cu lectura uneia din cartile primite in campania vALLuntar. Ceilalti participanti au publicat deja recenzii, chiar si mai multe, caci nu ne limitam la cartile primite, ci si la alte carti de la ALL ce le avem prin casa. Eu am o scuza pentru intarziere- cartea mea are cam 600 pagini, evident ca dureaza mai mult sa o termin. As fi putut alege carti mai usoare, dar imi doream prea mult cartea respectiva si nu-mi permiteam sa o cumpar prea curand si, in plus, m-am gandit ca nu va fi aleasa de prea multi. In curand veti vedea si despre ce carte vorbesc. Daca sunteti totusi curiosi, va invit sa rasfoiti site-ul all.ro si incercati sa ghiciti.

Revin mai tarziu. Poate voi face si ceva recomandari de articole, a trecut mult timp de cand n-am mai facut asta si acum, la PC, e mult mai usor.

Sa-necpeti saptamana cu bine!

4 comentarii:

  1. Și tu să ai o săptămână liniștită :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Putintica rabdare, rasare soarele si la dvs (e cam inorat si mohorat peste tot!).
    N-as putea sa ghicesc ce carte anume v-ati ales pentru recenzie, nici nu prea m-am descurcat pe site-ul celor de la ALL. Mie mi-ar fi placut sa citesc cartea lui Xavier de Maistre(1763-1852), ,,Calatorie in jurul camerei mele". Numai putin, sa vedeti ce prezentare are: ,,Ironist fin si amator de filosofie, el isi invita cititorul intr-o calatorie prin propria camera, prilejuita de cele sase saptamani de arest cu care a fost pedepsit pentru participarea la un duel". Va uraz succes la recenzie!

    Inca ceva: si fiica mea a avut probleme cu gatul cand era mica, racea foarte usor, facea rosu in gat, febra, mai ales primavara. Am tratat-o in mod naturist, cu sirop din muguri de brad. Mugurii au fost culesi de noi, de la Predeal si Durau, iar siropul a fost pregatit de sotia mea. O indopam pe cea mica, mai ales primavara, cu siropul asta nediluat in apa. Cateva lingurite pe zi, fara sa bea lichide dupa aceea o jumatate de ora. Siropul de brad nediluat in apa e bun pentru orice probleme legate de gatul celor mici (si nu numai). E bun si cu sifon sau apa minerala, baut ca orice suc, dar isi pierde efectul terapeutic.
    O saptamana frumoasa sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e bun siropul de brad. E bun si propolisul, dupa cum imi spunea Mircea. Din pacate nu pot gasi decat din comert, dar ar fi si asta ceva decat nimic. Bine, ii dau medicamente, dar parca si atatea medicamente, numai bune nu sunt.

      Cat despre carte, nu e cea pe care ati mentionat-o, e drept ca nici nu am intrat in categoria aceea de carti. Tot in fictiune ma invart. :))

      Ștergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...